Citatul zilei, Cronicile unei mirese mărgelate, Propriu şi personal

Nunta de lemn sau 5 ani de căsnicie

Mie-mi plac rădăcinoasele în mâncare, ţie-ţi rămân mereu în farfurie… şi-n gât. Eu nu vreau decât îngheţată cu fructe, tu doar de cacao. Eu strâng mormane de cărţi, tu de scule, cabluri şi şuruburi. Eu m-aş muta oricând în Ikea, tu ai veni doar pentru hot dog şi cafea. Eu îţi mângâi urechile cu muzică veche, tu mi le spargi cu bumţi-bumţi. Eu te car după mine la operă şi muzee, tu la meciurile Stelei. Eu în 5 minute am văzut, probat şi cumpărat, tu după 2 ore ieşi din magazin cu mâna goală… şi nervii mei pe bigudiuri. Eu nici măcar nu ştiu unde mi-e peria de păr, tu nu ieşi din casă negelat şi nefrezat. Eu mă tund mereu, tu mă vrei cu pleată rapunzeliană. Eu nu ştiu cum să mă îmbrac mai comod, tu mă placi în fustă, pe tocuri. Eu am hainele aranjate la dungă, pe culori şi categorii, tu le ai… şi-atât. Eu aş putea dormi şi-n strat de paie, tu numai pe lenjerie bine-ntinsă. Mie-mi plac filmele mute şi de epocă, ţie cele cu dezastre şi bătaie. Pe mine mă-ncântă chestiile handmade şi DIY, pe tine te lasă rece. Eu mi-am luat radio vintage, tu tv cu 103 diagonală.

Uite aşa ne completăm noi de 5 ani de zile. Cine a spus că dragostea durează doar 3 ani? Pff, ce prostii! Azi te iubesc mai mult ca oricând! ❤

CITATUL ZILEI:

„Reuşita în căsnicie înseamnă mai mult decât a găsi omul potrivit. Înseamnă a fi omul potrivit.”

Robert Browning

Reclame
Citatul zilei, Cronicile unei mirese mărgelate, Mulţi ani trăiască!, Propriu şi personal

Nunta de piele sau 3 ani de căsnicie

„Căsnicia nu e o destinaţie, ci o călătorie.” Am auzit replica asta într-un film şi mă gândeam cât adevăr poate ascunde! E simplu să dai cu băţul, asta e partea uşoară, dar să faci o căsnicie să meargă, ei bine, asta e o cu totul altă mâncare de peşte! Să împarţi cu o altă fiinţă aceeasi casă, masă, pat, să-l accepţi pe celălalt aşa cum e, cu bune, dar mai ales cu rele, să luptaţi cot la cot când multe, prea multe, vă sunt potrivnice, să rămâneţi uniţi când soarta vă dezbină. Cine spune că toate astea sunt floare la ureche, minte cu desăvârşire!!! Oricât de mult s-ar iubi doi oameni şi oricât de compatibili ar fi, căsnicia tot nu e un lucru uşor şi nici nu ar trebui tratat ca atare! Nu ţi se întinde pe tavă, frumos împachetată în hârtie colorată şi garnisită cu fundiţă roz, ci trebuie să munceşti constant s-o întreţii, să o şlefuieşti, să-i ungi rotiţele, să o hrăneşti, s-o faci să crească şi să înflorească. Dar tocmai strădania asta permanentă face ca totul să merite, toată munca asta continuă face să fie totul atât de frumos! Căci niciodată lucrurile bune nu s-au obţinut fără un minimum de efort! Şi cât de extraordinară această călătorie în doi, această trecere prin viaţă mână în mână cu persoana iubită! Întotdeauna două minţi au judecat mai clar şi două inimi au simţit mai puternic!

Şi puternică se simte Mărgeluţa acum, la aniversarea nunţii de piele , cum e cunoscută în popor, adică trei ani de căsnicie! Pentru că deşi acest al treilea an ne-a trimis destule împunsături şi obstacole de sărit peste, ochii noştri privesc împreună tot în aceeaşi direcţie ca acum trei ani, iar noi ne continuăm călătoria în doi, ţinându-ne de mână şi sprijinindu-ne reciproc, dar mai ales iubindu-ne şi luptând pentru lucrul ăsta minunat pe care l-am creat împreună. Pentru că da, merită! E una dintre cele mai mari realizari ale mele, de care sunt foarte mândră şi cred cu tărie că am ales bine, nu puteam găsi pe cineva mai potrivit mie! Dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot cu el m-aş mărita, fără niciun regret sau dubiu, că doar unul e Al Meu Ca Bradul şi-l iubesc la nebunie! 😀

CITATUL ZILEI:

„O casnicie de succes este un edificiu care trebuie sa fie recladit zi de zi.”

Andre Maurois

Citatul zilei, Cronicile unei mirese mărgelate, Propriu şi personal

Petrecere de 1 an

Nu a fost nimic planificat, pur şi simplu s-a-ntâmplat. Na, că făcui şi rimă! 😛 Dacă tot eram la ţară la ai mei, bucurându-ne de vremea frumoasă afară, în curte, alături de câţiva prieteni, tati oricum făcea grătar, specialitatea lui, cum face de fiecare dată când venim noi acasă, iar mami prăjitură cu fructe, am zis că nu ar strica să adăugăm la această scenă puţină muzică şi-un tort în care să înfigem o lumânare, pe care s-o stingem dintr-o suflare. Na, altă rimă! Sunt tare „poeată” azi! 😀

Zis şi făcut! Aşa a ieşit o petrecere neprogramată minunată, unde toţi ne-am simţit de la bine în sus! Am dansat, am mâncat şi băut pe săturate, iar de râs, am râs şi mai mult. Tortul, cumpărat de la aceeaşi cofetărie unde am făcut şi tortul de nuntă, a fost delicios, deşi parcă nu se compară. Probabil fiindcă suntem noi împătimiţi ai combinaţiei magice vişine plus ciocolată, care nu s-a regăsit în tortul de ieri. 😀

tort aniversare casnicieVania nu a avut însă absolut nimic de obiectat în privinţa asta!

funny cat

Şi uite aşa, începând de ieri, am creat o nouă tradiţie, care va dăinui atâta timp cât va exista şi dragostea ce ne leagă acum! Când te gândeşti că totul a fost pe nepusă masă…

Ideea este, dragi cititori mărgelaţi, că ar trebui sărbătorit orice lucru minunat din viaţa noastră, orice realizare, cât de mică. Dacă pentru tine este important, atunci nu mai contează alte păreri. Dacă vrei să te bucuri, bucură-te! Dacă vrei să sărbătoreşti, sărbătoreşte! S-ar putea ca altădată să fie prea târziu…

CITATUL ZILEI:

„Poate că pentru lume eşti o singură persoană, dar pentru o anumită persoană, esti întreaga lume.”

Gabriel Garcia Marquez

Citatul zilei, Cronicile unei mirese mărgelate, Mulţi ani trăiască!, Propriu şi personal

Nunta de hârtie sau 1 an de căsnicie

Acum fix 1 an, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, am spus un DA hotărât şi sigur! Ne-a luat ceva timp să ajungem acolo, mai ales mie (ca Mărgea nebună şi sucită ce sunt), dar şi când a fost să fie, nu mi s-a gâtuit vocea, nu mi s-a lipit D-ul de cerul gurii şi nici nu mi-a rămas A-ul printre dinţi. Ci s-au luat amândouă de mână şi mi-au alunecat împreună, uşor printre buze. Şi le-am simţit ecoul în piept. Şi fiorul rătăcit pe piele.

Iar de atunci s-a scurs (unde, nu ştiu) exact 1 an. Un an în care s-au petrecut multe, s-au schimbat toate, viaţa mea, EU. De 1 an de zile învăţ necontenit tabla împărţirii la DOI şi raportez totul la… NOI. Am linişte acum, şi lumină, şi căldură, aşa cum nu am avut vreodată de la cineva. Mă-mbăiez într-o stare de bine. Iubesc şi sunt iubită. Şi sunt fericită. EL mă face fericită. Chiar dacă nu i-o spun (prea des).

Şi deşi nunta de hârtie ne găseşte cu 2200 km distanţă între trupuri, inimile noastre sunt mai aproape ca nicicând. Nu-i nevoie să-şi strige dragostea, orice TE IUBESC şoptit încetişor sau abia murmurat soseşte cu viteza gândului la destinaţie… Aşa e firesc să fie când iubeşti şi ai spus DA de bună voie şi nesilit de nimeni! 😉

CITATUL ZILEI:

„Căsnicia este o artă: trebuie să o creezi din nou în fiecare zi.”

Rabindranath Tagore

Cronicile unei mirese mărgelate

Fuse, fuse si se duse…

ForeverDin categoria „fuse, fuse si se duse”, uite ca a trecut deja o luna de la nunta Margelutei cu Al Ei Ca Bradul. Si cum la Bucuresti picaturile de internet pe care le furam, pardon-„imprumutam” de pe la vecini nu erau de ajuns pentru a ma lasa sa postez pe blog, iata ca fac asta abia acum, la o luna de la marele eveniment. Si nu pentru ca as fi rezolvat acest mic incovenient, ci pentru ca m-am refugiat acasa la ai mei pentru o saptamana. Nu va imaginati acum ca deja sunt probleme in Paradis! Nu, deloc! E asa de bine maritata! Doar ca Al Meu Ca Bradul fiind plecat in delegatie si eu fiind satula sa ma zgaiesc in continuu la pereti, mi-a trecut prin capsor o idee brilianta: ce-ar fi sa-i onorez pe ai mei parinti cu prezenta-mi mirobolanta? 😀 Si ei care crezusera ca au scapat definitiv de mine! Continuati sa visati dragilor! Muahahaha…(a se imagina un ras malefic la partea asta! :P)

Si acum despre nunta pe scurt! S-a dus totul asa de repede si eu am fost atat, dar ATAT DE OBOSITA, incat nu am apucat sa ma bucur pe deplin de eveniment! Nici nu stiu cand s-a scurs timpul! Nici nu stiu unde s-a furisat ziua asta de sambata, 31 iulie 2010! M-am pregatit intens un an intreg pentru o singura zi, iar eu nici macar nu-mi dau seama cand si unde s-a dus ziua asta, nici nu am apucat sa o traiesc!  Noroc ca exista fotografiile, caci sunt multe lucururi pe care nu mi le mai amintesc, iar pe altele nu le-am observat pur si simplu- ca de exemplu servetelele personalizate despre care credeam ca au uitat decoratorii sa mi le aduca, dar ele erau bine merci pe masa si eu nu le vazusem!

Au fost o multime de intamplari neprevazute, dar daca nu s-ar fi petrecut, nu as mai avea despre ce sa povestesc acum, caci ele constituie picanteriile nuntii, despre care o sa radem si o sa glumim o viata intreaga! Si acum, privind in urma, chiar ma amuza, desi in momentele acelea nu prea-mi ardea de ras!

Avand la activ doar 10 ore de somn intr-o saptamana, dupa cununia civila mi s-a facut rau si nu am mai ajuns la coafeza sa-mi schimb coafura, asa cum stabilisem! Ca sa nu mai spun ca am intarziat la primarie, ca am uitat sa-mi iau cercei (eu care sunt innebunita dupa cercei si am cateva sute ) si ca mi-am facut singura buchetul de cununie in 5 minute! Iar imediat dupa marele DA, poc! au facut unghiile mele! Noroc ca nu se vede in fotografii ca sunt rupte! 😉 Sa mai amintesc ca mi-am agatat tullul de la rochie cu tocurile sau ca la cununia religioasa mi-a curs vinul pe toata rochia, de sus pana jos, si asta inainte de sedinta foto? Sau ca, fiind grabiti sa ajungem la restaurant, mi-am uitat gentuta la biserica si mi-a recuperat-o cumnatul meu a doua zi dis-de -dimineata? Sa mai spun ca am dat un milion de lei vechi pe o umbreluta degeaba, fiindca am uitat sa fac fotografii cu ea, desi o luasem cu mine si statea linistita pe bordul masinii? 😀 😀 Plus ca in timpul nuntii au fost furati mirii fericiti! Nu, nu Margeaua si Al Ei Ca Bradul, ci numarul de la masina pe care scria „MIRI FERICITI”! Sa fie sanatos ala care l-a sterpelit si sa aiba o nunta frumoasa si casa de piatra! Caci daca l-a luat, cu siguranta ii trebuia si de ce sa mai dea si 30 de lei pe el? Ca doar sunt atatea cheltuieli la o nunta, asa ca daca poti economisi, de ce nu?

Si totusi, cea mai tare faza ramane cu siguranta cea cu formatia, caci imaginati-va ce soc am avut cand ne-am trezit cu alti lautari decat cei cu care incheiasem contractul! Dupa nunta, am aflat de fapt ca se certasera cu 2 saptamani inainte de nunta noastra si din vechea formatie ramasesera doar 2. Nevoiti sa onoreze contractul incheiat cu noi, au adus repede inca 3 lautari -de unde dracului i-au scos, nu pot sa-mi dau seama! In conditiile astea era logic ca formatia nu era bine sudata si aveau sa se intample nefacute! Instrumental a fost bine, dar mi se oprea mancarea-n gat cand o auzeam pe cantareata! Si cand ma gandesc ca i-am sunat de 2 ori in luna cu nunta sa-i intrebam daca e totul ok, iar ei nu au spus nimic despre cele intamplate! Halal profesionalism si deci, adio onorariu gras, caci nu poti plati un serviciu de care nu ai beneficiat, nu?

In final, a fost o nunta frumoasa, care s-a terminat la 5 dimineata, lumea s-a distrat si cateva idei chiar ne-au fost copiate! Asa ca in definitiv a fost totul bine! Si nici nu am ramas datori! 😉 😛

CITATUL ZILEI:

„Casnicia este ‘nodul destinului’ in care se innoada rational firele a doua vieti, chiar acolo unde nu mai suntem capabili sa intelegem aceasta ratiune!”

Fritz Kuenkel

Cronicile unei mirese mărgelate

Mult a fost, putin a ramas

Si uite cum trece timpul… Mult a fost, putin a ramas…Ziua Z se apropie…

Marry Me!Coincidenta sau mana destinului, Margeaua si Al Ei Ca Bradul au o predilectie pentru zilele de 19… Mereu am avut un eveniment important -si fericit!- intr-o astfel de zi! Iar ziua de azi, luni, 19 iulie 2010, nu putea sa faca exceptie… caci azi am depus actele pentru casatorie! Am semnat pentru ultima data cu numele meu de fata! 😉 😀 Si am avut palmele transpirate, un gol in stomac si un nod in gat! Dar stiti ce? It felt good!!! Atat de „good” incat am plecat cu pixul de acolo! Se considera oare ca am furat din Primarie? 😀

Si pentru ca ziua asta sa fie si „mai memorabila” decat ar fi fost in mod obisnuit, Margeaua a trebuit sa o condimenteze un pic, in stilul ei: si-a adus aminte abia de dimineata ca a uitat sa-i spuna Alui Ei Ca Bradul sa-si aduca de la Bucuresti si certificatul de nastere! Si uite asa a inceput Margeaua, fire foarte prapastioasa de fel, sa-si faca in minte tot felul de scenarii, toate cu acelasi final dezastruos -sufar de scenarita cronica, nu v-am spus?- si sa se streseze, sa stea incruntata si sa-si roada unghiile… degeaba! Exact, degeaba! Pentru ca s-a rezolvat totul in cel mai frumos mod cu putinta: doamna de la biroul starii civile a fost atat de draguta si intelegatoare, incat ne-a zis ca putem sa-i aducem copia dupa certificat si maine! Ta-na-nam! Deci nu, n-am scapat: tot ma marit! 😀 😀

Si am plecat amandoi cu un zambet laaaaarg, de la o ureche la cealalta, si palmele inca transpirate, spre restaurant, sa ne alegem meniul final si sa dam numarul de invitati! Aici din nou lucrurile au mers ca pe roate, caci doamna de acolo s-a gandit sa le faca o surpriza placuta tinerilor insuratei si sa le ofere o camera pentru noaptea nuntii! He heee! 😉 Si uite ce repede am reusit sa trec cu vederea ca mi-au scumpit meniul! 😀

Dupa restaurant, a urmat o vizita dulce, la cofetaria Hansel si Gretel, sa degustam tortul de nunta! Si da, am facut o alegere buna, e delicios! Dulceata spumei de ciocolata, contrastand cu visinele acrisoare, e exact aroma care-mi place mie la nebunie! Nu ne-am multumit doar cu degustatul tortului si am mai luat si altceva la farfurie, dar asta e o alta poveste! 😛

Dap, si ne-am zis sa ne scaldam toata fericirea zilei asteia in apele Oltului! Bine, eu tot pe malul raului am stat din cauza fricii mele de apa! Dar m-am consolat cu inghetata si lubenita (adica pepene rosu, pe olteneste!). 😉 Nu cred ca are rost sa va povestesc cum am alunecat pe pernele de ciment si exact cand ma gandeam ca o sa ma inec si deja ma vedeam pe fundul apei, m-am oprit ca prin minune, exact cu spatele la rau si cu fundul in apa! Insa tremuram atat de tare ca nu am mai indraznit sa fac o miscare! Nici nu puteam de altfel, ca eram paralizata de frica! Asa ca am stat cuminte pe loc, pana au iesit din apa fratele meu si Al Meu Ca Bradul, ca sa ma ridice de acolo! Acum ma bufneste rasul cand ma gandesc la situatie, dar atunci am crezut sincer ca o sa mor inecata! Si singurul gand care-mi trecea prin cap era ca mor nemaritata, si ca la cat m-am stresat pentru nunta asta, e pacat sa nu o apuc! 😀 😀 😀 Frate-mio incerca sa ma linisteasca spunandu-mi ca nu e adanca apa acolo unde era sa cad eu si ca nu as fi avut cum sa ma inec, dar eu stiu prea bine ca pentru  mine, e de ajuns un ochi de apa si sfarsesc ca Piticul inecat in ibric!

Memorabila zi cea de azi… Cu siguranta de neuitat…

Si uite cum trece timpul… Mult a fost, putin a ramas… Ziua Z se apropie…

Cronicile unei mirese mărgelate, Propriu şi personal

Pregătiri de nuntă, de mână cu amantul

Loc de dat cu capulCe mai face Margeaua in ultima vreme? Are un AMANT! Si unul foarte gelos, care nu o scapa din ochi nici macar o secunda. Caci intre Margea si Domnul Stres (cu litera mare, sa-i arat tot respectul cuvenit si iubirea incomensurabila!!!) este o legatura foarte stransa, o relatie de interdependenta dusa la limita, o dragoste bolnava. Margeaua nu poate trai fara Domnul Stres si nici el nu se poate dezlipi de Margea. Pesemne ii plac margelutele agitate! Noi doi suntem ca sacul si peticul, ca Stan si Bran, ca Ping si Pong- un cuplu unic si irepetabil!

Ce-i drept, el e cam sadic de fel si adora sa ma chinuie, sa-mi schinguiasca sufletul in fel si chip pentru ca de fapt, il incanta reactiile mele cand ma aflu in prezenta lui! Apare cand nici nu ma astept, imi da un ghiont si gata, explodez ca bomba atomica si las dezastru in jurul meu! Vai de cel care se afla in preajma si devine tinta refularii mele! Asta ca sa vedeti ce efect are domnul respectiv asupra mea! Sunt ca tanara fecioara pe cale sa devina masa lui Dracula, hipnotizata dintr-o privire!

Dar de cele mai multe ori, ii presimt venirea, ii adulmec mirosul acrisor de la mile departare, ii aud pasii repezi calcand totul in picioare in goana sa nebuna catre mine! Si atunci imi spun, in naivitatea mea, ca de data asta sunt pregatita sa-l intampin cum se cuvine, ca-l voi face sa ma paraseasca, ca va fi usor sa-i intorc spatele! Dar de fiecare data se termina la fel: cu esecul meu! Caci el poate fi foarte persuasiv cand vrea, dominator si hotarat si nu accepta NU ca raspuns! Sunt sclava lui!

Iar in ultima vreme am fost mai mult ca niciodata victima iubirii sale bolnave! Sclava Isaura mi-ar fi al doilea nume! Iar organizrea nuntii a fost un moment prielnic ca Domnul Stres sa-mi stea alaturi si sa-mi ofere o mana de ajutor in toate cele! Si am bocit, si-am jelit, si-am tipat si m-am ratoit la cine nu trebuia si nu merita deloc! Am o gura tare sloboda in astfel de momente si arunc aiurea tot felul de vorbe taioase in stanga si-n dreapta! Influenta domnului Stres este una tare nefasta! La ce mai servesc regretele de pe urma? Dupa ce l-ai lovit pe om cu caramida in moalele capului, degeaba spui ca n-ai vrut, ca pe el tot il doare!

Si dupa ce v-am explicat cum imi iese mie la iveala temperamentul vulcanic ca de italianca din sud, cum imi tot spune cineva, va imaginati ce draci am pe cap cand aflu ca restaurantul mi-a scumpit meniul si mi-a dat toate calculele peste cap, ca gramul de aur s-a facut 140 de lei (deh, n-am putut sa ne luam verighetele cand era 90 de lei!), ca aia cu tortul, dupa ce mi-au spus sa vin cu o luna inainte sa dau comanda, acum ma avertizeaza ca e tarziu, ca inca nu avem tinutele pentru cununia civila, ca ce-mi doresc eu e scump si nu ne permitem, ca Al Meu Ca Bradul nu-si primeste la timp banii pentru care a muncit de l-a luat dracu’ si asta ne-a incurcat toate planurile, obligandu-ne sa schimbam o mie si una de chestii, si cate si mai cate!

Dar cea mai tare faza ramane cea cu rochia mea de mireasa. Am fost, mi-am ales modelul, am platit jumatate din pret avans, ca dupa o bucata de timp sa fiu sunata si sa mi sa spuna sa merg la magazin sa mi se returneze banii, ca firma se inchide si nu-mi mai pot face rochia! WTF??? Si uite asa am facut eu primul meu drum singura-singurica prin Bucuresti! Dar m-am descurcat ma! 😛 Si am zis merci ca mi-am putut recupera banii, ca se putea si mai rau! Mai ales ca bugetul nostru de nunta s-a atrofiat rau de tot din cauza crizei asteia si sa pierdem atatia bani ar fi fost un dezastru pentru noi! Multumesc deci vanzatoarei de acolo, careia nici macar nu i-am retinut numele, ca m-a ajutat! Uite ca mai exista si oameni cinstiti!

Sunt insa dezamagita ca nu voi avea rochia pe care mi-am dorit-o si a trebuit sa ma multumesc cu orice, pentru ca eram in criza de timp! Am reusit sambata dimineata, inainte sa vin la Dragasani, sa-mi iau si eu o rochie. Slava Domnului, ca am crezut ca vin in pijamale la nunta! Tot sambata am cumparat si apa minerala, cafeaua si farfurii pentru acasa exact asa cum le voiam eu, galbene, sa se potriveasca cu restul decorului! 😉 Ieri am reusit intr-un final sa dau comanda de tort si am fost cu colindul la impartit de invitatii! Macar invitatiile alese de mine au placut tuturor, la fel si textul, si lucrul asta ma bucura nespus! Toata lumea ni le-a laudat! Si chiar daca au facut asta din pura politete, nu-mi pasa, pentru ca mie imi plac atat de mult invitatiile noastre, ca parca imi pare si rau ca ma despart de ele! 😉 Am ajuns acasa seara la 10 si m-am dus direct la culcare. Si cine ma cunoaste, stie ca ora asta e una neobisnuita pentru mine, care sufar de insomnie, dar cred ca oboseala din week-endul asta si-a spus cuvantul! Si cand ma gandesc ca asta e doar inceputul, ma apuca groaza!

Ai avut dreptate tu Aurelia cand mi-ai zis ca nunta asta o sa-mi scoata peri albi! Noroc ca am in casa stilist personal care ma vopseste! 😀 Hmmmmm, dar cum ramane oare cu perii albi pe care i-am scos eu celorlalti? 😀