Painea prajita arsa

Într-o seară, mama a pregătit masa, după o zi grea de muncă. A pus pe masă o farfurie cu ouă, lângă ele fiind niște pâine prăjită arsă. Am observat-o imediat si așteptam să văd dacă tatăl meu are de gând să se plângă de asta, dar el a început să mănânce zâmbind și m-a întrebat cum a fost ziua mea la școală.

Mama i-a cerut scuze tatălui meu pentru pâinea prăjită arsă. Tata i-a răspuns:

-Dragă, îmi place pâinea prăjită arsă!

Mai târziu, când mă pregăteam de culcare și tatăl meu a venit să îmi spună noaptea bună, l-am întrebat dacă i-a plăcut atât de mult pâinea prăjită arsă. El m-a îmbrățișat și mi-a spus:

-Mama ta a avut o zi grea și este cu adevărat obosită. S-a străduit să ne pregătească această masă. De ce să o învinovățim și să o rănim? Pâinea prăjită arsă nu a rănit pe nimeni, dar cuvintele pot fi foarte dureroase!

Morala: Trebuie să știm să apreciem ceea ce fac ceilalți pentru noi, chiar dacă nu este perfect, pentru că ceea ce contează este intenția de a face bine. Numeni nu este perfect!

Text gasit pe Facebook.