Dimineți de octombrie 2020 – prima ora a zilei în 50 de fotografii de toamna irlandeza

CITATUL ZILEI:

„Aceia care păstrează capacitatea de a aduna frumusețea nu vor îmbătrâni niciodată.”

Franz Kafka

Legenda dovleacului de Halloween

Jack era un om avar, mare împătimit al băuturii, nelegiuit fără regrete, care tot timpul le juca feste celor apropiaţi şi nu numai. A îndrăznit într-o bună zi să-l provoace chiar pe Necuratul.

Într-o seară, Jack îl alege pe diavol ca partener de pahar. Cum nu voia să plătească pentru băutură, îl păcăleşte pe acesta să se transforme într-o monedă ca să achite datoria. Dar păstrează o vreme moneda, eliberându-l doar cu condiţia să nu-l deranjeze timp de un an. Jack nu se potoleşte după această farsă şi îi mai întinde o capcană.

Şiret, il convinge pe acesta să se urce într-un pom să-i dea un măr, după care Jack impânzeşte locul cu zeci de cruci şi crestează semnul crucii pe scoarţă, pentru ca Scaraoţchi să nu mai poată coborî. Disperat, diavolul îl întreabă pe Jack ce îi poate oferi ca să-l slobozească. Ştrengarul Jack îl face să-i promită că nu se va instăpâni asupra sufletului său în momentul când îşi va da duhul. Diavolul consfinţeşte, iar Jack se ţine de cuvânt şi îl lasă liber dând la o parte crucile.

După mulţi ani de petrecăreală şi farse, Jack îşi dă şi el obştescul sfârşit şi ajunge la Porţile Raiului, păzite de Sfântul Petru. Acesta îi declară ferm că a dus o viaţă mult prea delăsătoare şi că sufletul lui mustea de răutate şi viclenie. Raiul nu voia să se deschidă pentru el. Aşadar Jack face cale întoarsă, către haznaua iadului. Dar acolo îl întâlneşte unul dintre cei păcăliţi: pe diavol, care se ţine şi el de cuvânt şi nu îl primeşte pe Jack în focul veşnic. Jack este cuprins de spaimă.

Nu are unde să se ducă, rămânând hoinar pe drumul dintre iad şi rai pentru eternitate. Înfricoşat, îl întreabă pe diavol cum se va descurca fără nicio făclie care să-l călăuzească. Necuratului i se face milă de el şi îi aruncă o flacără din adâncurile arzânde, care să-l servească în solitara călătorie.

Atunci Jack introduce jăraticul încins într-un nap scobit şi obţine un frumos felinar. Napii erau una dintre mâncărurile sale preferate şi îi şterpelea ori de câte ori avea ocazia. De atunci, zgârcitul Jack cutreieră lumea fără a-şi găsi pacea, izgonit şi din rai, şi din iad, având drept companion doar napul prefăcut în felinar. Intr-un Jack o’Lantern. 🎃

Text găsit pe Facebook.

Rostul cititului

-Am citit o grămadă de cărți, însă în mare, pe majoritate le-am uitat. – Atunci, care e rostul cititului? fu intrebarea pe care un elev i-o adresă Maestrului său.

Maestrul nu-i oferi niciun răspuns.

După câteva zile, în timp ce se aflau în apropierea unui râu, Maestrul îi spuse tânărului învățăcel că îi e sete. Apoi îi arătă o strecuratoare veche și murdară, ce odihnea pe pământ și îi ceru să îi aducă puțină apă să bea.

-Maestre, ce îmi cereți e lipsit de logică, protestă tânărul.

Maestrul însă nu-i oferi nicio explicație, văzându-și netulburat de meditația lui.

Înțelegând că nu avea sens să-și contrazică Maestrul, tânărul ucenic lua strecuratoarea și începu să execute absurda operațiune. Și așa, tot scufunda strecuratoarea în apă și tot o umplea și de fiecare dată apa se scurgea prin orificiile strecuratorii. Zeci de ori, sute de ori, a tot încercat, dar n-a fost chip ca apa să rămână în strecuratoare.

Într-un târziu, epuizat, se așeză lângă Maestru:

-Mi-e peste putință să aduc apă cu strecuratoarea. Iartă-mă, Maestre, mi-e imposibil, nu am reușit să trec această probă, am ratat, îmi pare rău!

-Nu, răspunse zâmbind Maestrul, nu ai ratat. Privește strecurătoarea: acum strălucește, e curată, zici că e nouă.
Apa care s-a scurs prin orificii a curățat-o. Vezi tu, continuă Maestrul, înainte de a citi o carte ești precum era strecurătoarea la început, iar cartea, precum apa din râu. Nu are atât de mare importanță dacă nu poți păstra totul în memoria ta, importantă este apa pe care cărțile o lasă să curgă în tine, pentru că, fără urmă de îndoială, cărțile, cu ideile lor, cu emoțiile, cu sentimentele lor, cunoașterea lor, cu adevarul pe care îl găsești în paginile lor curăță mintea ta și spiritul tău și te fac sa devii alt om – unul mai bun, renovat.

Acesta este rostul cititului. Aceasta este arta lecturii.

Maribel PA

Text găsit pe Facebook.

Irlanda intra in a doua carantina

Eh, da! Dupa multe speculatii si discutii, este oficial! In seara asta, premierul Michael Martin a anuntat ca incepand cu noaptea de miercuri spre joi, de la ora 12, Irlanda va trece din nou la nivelul 5 de restrictii, pentru o perioada de 6 saptamani, pana pe 1 decembrie, in incercarea de a limita raspandirea coronavirusului. Irlanda devine astfel prima tara care intra pentru a doua oara, in acest an, in carantina nationala. Cu 1283 de noi cazuri si 3 morti inregistrate ieri, numarul total al infectarilor a ajuns la 49,962, iar cel al deceselor la 1,852. Poate nu pare mult comparand, de exemplu, cu cifrele din Romania, dar daca ne gandim ca Irlanda are o populatie de nici 5 milioane de locuitori, parca altfel se vad lucrurile…

Ce presupune nivelul 5 de restricții in Insula de Smarald? In mare, cam aceleasi treburi ca si-n celelalte tari afectate de pandemie. Regula numarul 1 si cea mai importanta: toata lumea trebuie sa stea acasa! Bineinteles ca exista si mici exceptii: lucratorii esentiali, care activeaza in domeniul sanatatii, asistentei sociale sau sunt furnizori de alte servicii esentiale. Se inchid toate, in afara de scoli, gradinite, parcuri, santiere, farmacii si magazine care vand produse alimentare si de uz casnic. Cei interesati pot gasi mai multe informații aici.

Sa spun ca sunt dezamagita, e prea puțin! Sigur, înțeleg ratiunea din spatele deciziei (ca doar ma consider un om rational si cat de cat echilibrat), dar indrazneste careva sa ma infiereze daca afirm ca m-am saturat pana peste cap de pandemia asta? Pentru ca da, fratilor, da, m-am saturat! M-am saturat de incertitudine si nesiguranta, de restrictii si izolare, de schimbari si reguli noi aparute peste noapte, de inchiderea teatrelor si cinematografelor, restaurantelor, cafenelelor si coafoarelor, de anularea zborurilor, concertelor si spectacolelor, de cozi la intrarea in magazine, de masti si dezinfectante, de panica si frica, stiri alarmiste si stiri false, de numaratori de infectati si morti, de insusi cuvinte precum „infectat”, „spital”, „bolnav”, „deces”, „conspiratie”, „botnita”, „pandemie”, „carantina”, „izolare”, „lockdown”, „COVID-19”, „coronavirus”.

Da, mi-a ajuns pana peste cap! M-am saturat si vreau inapoi viata de dinainte de toate astea! Dar stati, ca asta nu e totul! Stiti care e partea nasoala, amuzanta si ironica in acelasi timp? Ca nu conteaza si nu intereseaza pe nimeni ca m-am saturat eu, cetateana X ori tu, cetateanul Y! Si stiti care e partea si mai nasoala, si mai amuzanta si mai ironica in acelasi timp? Ca habar n-avem cand se va termina totul si daca vom reveni vreodata la normalul de dinainte, asa cum il stiam noi! Pam-pam!

CITATUL ZILEI:

„Omenirea, la fel ca fiecare om în parte, se îmbolnăveşte, cu vârsta, de diferite boli.”

Ralph Waldo Emerson

Cat de mult valoreaza viata ta?

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat:

-Cat valoreaza viata mea?

Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns:

-Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!

Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui. Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus:

-Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.

Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe. Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume:

-Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra? a intrebat barbatul.

Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a zis:

-Iti dau un sac de cartofi la schimb.

Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui. Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus:

-Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.

Cand barbatul a dat din cap in semn ca nu accepta, bijutierul a spus:

-Bine, bine, iti ofer 500.000, numai da-mi piatra!

Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp a dat de un magazin cu pietre pretioase, a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale. Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.

-De unde ai aceasta piatra nepretuita?a intrebat el. Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie, a adaugat.

Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat. Dumnezeu l-a lamurit:

-Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica valoarea vietii tale. Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de experienta de viata, de increderea pe care o au in tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta valoare.

Morala: In ochii lui Dumnezeu toti suntem unici. Nimeni nu te poate inlocui.

Text gasit pe Facebook.

Femeia cu cele 3 fire de par

A fost odata o femeie care intr-o dimineata dupa ce s-a trezit, s-a uitat in oglinda si a observat ca mai avea doar trei fire de par in cap. “Ei bine,” si-a zis ea, “Cred ca astazi am sa imi impletesc parul.” Asa a si facut si a avut o zi minunata.
A doua zi s-a trezit, s-a uitat in oglinda si a observat ca mai avea doar doua fire de par in cap. “Hmmm,” si-a zis ea, “Cred ca azi am sa imi fac o carare pe mijloc.” Asa a si facut si a avut o zi exceptionala.
In ziua urmatoare s-a trezit, s-a uitat in si a vazut ca mai avea doar un singur fir de par in cap. “Foarte bine,” si-a zis ea “Astazi am sa imi strag parul intr-o codita”. Asa a si facut si a avut o zi amuzanta.
Urmatoarea zi s-a trezit, s-a uitat in oglinda si a vazut ca nu mai avea nici macar un fir de par in cap.
“Yeeeiiiii!” a strigat “Azi nu trebuie sa imi aranjez parul!”
Atitudinea este totul.
Iubeste generos….Vorbeste bland…. Foloseste tot ceea ce ai si tot ceea ce nu ai si creeaza-ti opera de arta …Fii mereu pozitiva indiferent de cat de grele par unele momente ale vietii…Fii mai buna decat e necesar, deoarece toti pe care ii intalnesti isi duc propriile lupte….Apreciaza profund ceea ce ai…si …doamnelor, bucurati-va din plin de viata!… cu sau fara freza aranjata😉

Painea prajita arsa

Într-o seară, mama a pregătit masa, după o zi grea de muncă. A pus pe masă o farfurie cu ouă, lângă ele fiind niște pâine prăjită arsă. Am observat-o imediat si așteptam să văd dacă tatăl meu are de gând să se plângă de asta, dar el a început să mănânce zâmbind și m-a întrebat cum a fost ziua mea la școală.

Mama i-a cerut scuze tatălui meu pentru pâinea prăjită arsă. Tata i-a răspuns:

-Dragă, îmi place pâinea prăjită arsă!

Mai târziu, când mă pregăteam de culcare și tatăl meu a venit să îmi spună noaptea bună, l-am întrebat dacă i-a plăcut atât de mult pâinea prăjită arsă. El m-a îmbrățișat și mi-a spus:

-Mama ta a avut o zi grea și este cu adevărat obosită. S-a străduit să ne pregătească această masă. De ce să o învinovățim și să o rănim? Pâinea prăjită arsă nu a rănit pe nimeni, dar cuvintele pot fi foarte dureroase!

Morala: Trebuie să știm să apreciem ceea ce fac ceilalți pentru noi, chiar dacă nu este perfect, pentru că ceea ce contează este intenția de a face bine. Numeni nu este perfect!

Text gasit pe Facebook.