Nunta de tinichea sau 10 ani de când am spus DA

Daca e o lectie pe care chiar mi-am invatat-o si insusit-o foarte bine este aceea ca nu exista trecut sau viitor, ci doar prezent. Nu conteaza ce a fost sau ce va fi (daca va fi), important e ce este. Tot ce avem este ACUM, acest moment, aceasta clipa. Si daca doar asta avem, atunci de ce sa nu ne si bucuram de lucrul asta, singurul de care putem fi siguri – clipa prezenta?

Ceea ce am si facut in weekendul trecut, mai precis sambata, cand am sarbatorit 10 ani de casnicie (impliniti de fapt vineri, pe 31 iulie), asa cum am putut si ne-am priceput noi mai bine: cu (o tona de) mancare si bautura, tort si sampanie, muzica si voie buna. Asta dupa ce m-am stresat pana la cer si inapoi sa pregatesc totul (adica foarte multe treburi) la timp. Ca nah, ce sa vezi, old habits die hard, iar eu raman o perfectionista pana mor!

Nu stiu, zau, cand au trecut 10 ani. Parca ieri eram in focuri cu pregatirile de nunta. 10 ANI! 10! Multi sau putini, n-as putea spune, dar cu siguranta plini. Multe amintiri frumoase, altele dureroase, impliniri, dezamagiri, suisuri si coborasuri, uneori usor, alteori greu. Raman la parerea mea ca a alege sa-ti imparti viata cu o alta fiinta, zi de zi, an dupa an, de buna voie si nesilit de nimeni, este unul dintre cele mai grele lucruri din cate exista. Inca-mi aduc aminte si cu siguranta nu o sa uit niciodata, discursul profei de mate de la banchetul pe clasa dintr-a doispea. Am imaginea asta intiparita in minte cu dumneaei in picioare, la masa profesorilor, cu paharul de toast in mana, spunandu-ne ca in viata putem gresi multe, dar a alege un partener nepotrivit poate fi cea mai mare greseala, care sa ne marcheze pe viata, prin urmare, sa deshidem bine ochii inainte de casatorie. Probabil imi amintesc si acum aceste cuvinte fiindca spre deosebire de discursurile celorlalti profesori, al ei a fost foarte specific si, de la „inaltimea” si experienta celor 19 ani pe care-i aveam atunci, mi s-a parut putin cam fatalist. „Daca nu te mai intelegi cu celalat, divortezi si gata!” stiu ca mi-am zis in sine. Acum, cand am dublul varstei de atunci, ii dau perfecta dreptate. Lucrurile nu sunt niciodata atat de simple, viata are prea multe nuante si variabile pentru a putea imparti totul doar in alb sau negru.

Planuri marete de viitor nu prea avem. Cand te gandesti ce roller-coaster imprevizibil a fost 2020, parca pare ridicol si superficial sa-ti planifici urmatorii ani. Luam fiecare zi in parte, asa cum vine, ne bucuram de ea si iincercam sa o folosim cat mai bine cu putinta. Cand ai drept odrasla o Fetita Atomica, nici nu poti actiona altfel, c-ar insemna sa-ti furi singur caciula. In rest, toate bune si frumoase, cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie, vorba romanului.

P.S.: Ma tot intreb cui i-a venit ideea ca aniversarile casatoriei sa poarte numele astea amuzante (ca sa nu le numesc ridicole)?! Adica cineva s-a trezit intr-o dimineata si si-a zis ca implinirea a 10 ani de la casatorie e o treaba asa mareata incat ar trebui sa se numeasca „nunta de tinichea”! Iar altii, la fel de entuziasmati, au fost intrutotul de acord! 😀 Acum serios, chiar tine cineva cont de chestiile astea si face cadouri in functie de numele si simbolul fiecarei aniversari?

CITATUL ZILEI:

„Casatoria este acea relatie intre barbat si femeie in care independenta este egala, dependenta – mutuala, iar indatorirea – reciproca.”

Louis K. Anspacher