Fata cu portocale – Jostein Gaarder

CITATE DIN CARTE:

  • „Poate ca ar trebui sa ne fie interzis sa ne uitam la o caseta video cu cineva care a disparut, cu cineva care nu mai este printre noi, asa spune bunica. Nu mi se pare corect sa-i spionezi pe cei care au murit.”
  • „El a scris Fata cu portocale pentru ca eu sa o citesc cand voi destul de mare ca sa o inteleg. A scris o scrisoare cu destinatia in viitor. (…) A fost scrisa pentru un baiat numit Georg, de doisprezece-paisprezece ani, adica un baiat pe care tata nu-l intalnise inca si pe care probabil ca nici nu va avea vreodata ocazia sa-l cunoasca.”
  • „Stiu doar cine esti. Nici nu stiu cati ani ai atunci cand citesti paginile acestea. Poate ai doisprezece ani, poate ai paisprezece ani si eu, tatal tau, de mult am iesit in afara timpului.”
  • „Adevarul este ca deja ma simt ca o fantoma si trebuie sa-mi trag rasuflarea de cate ori ma gandesc la asta. Am inceput sa inteleg de ce fantomele se tanguie si suspina ca vantul pe timp de furtuna. Nu fac asta pentru a-si inspaimanta urmasii, ci pentru ca le doare cumplit sa respire intr-un alt timp decat timpul lor propriu. Noi nu avem doar un spatiu in care ni s-a dat s atraim. Avem si un timp al vietii noastre.”
  • „Deseori batranii au impresis ca au mai mult timp decat copiii care au toata viata inaintea lor.”
  • „Eu nu mai am nevoie să văd și să trăiesc mai mult decât am văzut și am trăit până acum. Îmi doresc foarte mult să pot păstra ceea ce am. Dar bantuie hotii, Georg. Musafiri nepoftiti au inceput sa-mi fure forta vitala.”
  • „Numai bolile usoare fac pacientul sa cada repede la pat. De regula, o boala rea are nevoie de mult timp inainte sa te dea peste cap si sa dea cu tine de pamant pentru totdeauna.”
  • „Asa ca exista doua timpuri in aceasta contabilitate a noastra, ori in aceasta ultima intalnire dintre noi doi. Este ca si cum am sta fiecare pe varful lui de munte invaluit in ceata si am incerca sa ne zarim unul pe celalalt. Intre noi se afla o vale a fagaduintei pe care tu tocmai ai lasat-o in spate pe drumul vietii tale, dar eu nu voi mai trai sa vad aceasta.”
  • „Mi-a zâmbit cald și acel zâmbet, Georg, putea să topească întreaga lume, căci dacă lumea l-ar fi văzut, ar fi avut puterea sa opreasca toate războaiele și toate dușmăniile de pe întreaga planetă; în orice caz s-ar fi încheiat îndelungate armistiții.”
  • „Traisem o clipa de mister savuros cu care ma puteam hrani luni de zile.”
  • „(…)Beethoven a atins atat inaltimile divinului, cat si abisurile infernului.”
  • „Totuși, unele fete nu sunt în stare să vadă Universul din cauza machiajului de la ochi. Poate și unii băieți nu sunt în stare să arunce o privire deasupra orizontului din cauza fotbalului. Este oricum o bucată bună de mers de la mica oglinda de machiaj până la oglinda unui telescop.”
  • „Sunt la originea timpului, am naufragiat la obârșia tuturor timpurilor. Îmi vine în minte un vers al poetului danez Piet Hein: Cel ce nu trăiește clipa, nu trăiește niciodată. Dar tu, tu ce faci?”
  • „In acea mana clocotea un elixir magic de senzatii agreabile.”
  • „Jocul vioi al vietii nu lasa loc pentru amintiri si reflectii, este prea ocupat de sine.”
  • „Ea nu spune nimic, ci doar imi strange mana mai afectuos si mai puternic – ca si cum am pluti impreuna in imponderabilitate prin spatiul cosmic, ca si cum am fi baut lapte galactic pe saturate si tot Universul ar fi fost al nostru.”
  • „Pot astepta pana cand inima imi va sangera de tristete. (…) Si asta ce inseamna? (…) Poate doar cinci minute.”
  • „Aerul este insa saturat de forta destinului.”
  • „Asemanarea dintre ziaristi si parinti este ca sunt la fel de curiosi, iar asemanarea intre politicieni si copii este ca tot timpul sunt asaltati cu intrebari delicate la care nu este intotdeauna usor de raspuns.”
  • „Este greu sa-ti descrii propria mama. mai ales in ceea ce priveste calitatile si defectele. (…) Daca ar fi sa descriu in doua cuvinte calitatea cea mai evidenta a mamei, as spune buna dispozitie. Dar ar trebui mentionat ca defectul ei cel mai suparator este proasta dispozitie. Nu se intampla prea des ca mama sa se situeze intre aceste doua extreme.”
  • „Intelegerea solemna dintre noi doi era extrem de simplu de inteles, dar extrem de greu de respectat. Toate poveștile au însă regulile lor proprii și poate că tocmai regulile deosebesc o poveste de alta. Nu trebuie neapărat să înțelegi aceste reguli. Trebuie doar să le respecți. În caz contrar, nu se îndeplinesc promisiunile!”
  • „Caci cine suntem noi cei care traim aici? Fiecare om din aceasta piata era ca un cufar viu de comori plin de ganduri si amintiri, visuri si nazuinte.”
  • „Daca doua persoane nu fac altceva decat sa se caute, unul pe celalalt, nu este de mirare daca se intalnesc cu totul intamplator.”
  • „Cred că două priviri care se întâlnesc statornic, pentru totdeauna, care pur și simplu refuză să se despartă, crează o intimitate specială, fără egal.”
  • „Cum aș putea recunoaște după atâta timp o micuță larvă care s-a preschimbat într-un fluture?
  • „Mi s-a părut mai greu să te prind pe tine decât să prind un fluture cu mâna. Și eu fac parte din această aventură. Bineînțeles că nu sunt doar un fluture care așteaptă ca tu să-l prinzi.”
  • „Nu este totdeauna ușor să găsești o anumită persoană într-un oraș mare, și în orice caz nu este ușor să o întâlnești așa, ca din întâmplare, dacă asta îți dorești. Uneori îți dorești exact acest lucru.”
  • „La urma urmei, nu poți controla trecutul meu, Jan Olav, și nici eu pe al tău. Întrebarea este dacă avem un viitor împreună.”
  • „Dacă tot ceea ce s-a întâmplat în istoria Universului ar fi comprimat în douăzeci și patru de ore, Pământul nu ar fi apărut decât târziu după-amiaza, dinozaurii ar fi venit câteva minute înainte de miezul nopții, iar omenirea ar fi existat doar în ultimele secunde…”
  • „Când folosim pronumele ,,noi” așezăm două persoane în spatele unei acțiuni comune ca și cum ar alcătui o singură ființă. Pentru mine folosirea noului pronume a venit ca un șoc. ,,Noi” – era ca și cum un cerc s-ar fi închis. Era ca și cum întreaga lume s-ar fi contopit într-o entitate mai înaltă.”
  • „Dar ce este omul, Georg? Cât valorează o ființă omenească? Suntem noi doar țărână luată de vânt și spulberată în cele patru zări?”
  • „Tot ceea ce există durează doar până când se sfârșește. Ceea ce ține omul pentru ultima dată este de cele mai multe ori o mână.”
  • „Aceasta este viața de zi cu zi, m-am gândit. Aceasta este realitatea. Dar ușa care duce dincolo de realitate este larg deschisă.”
  • „Ești un miracol viu. (…) Erai un înger în carne și oase, viu și strălucitor.”
  • „Uneori este mai rău pentru noi, oamenii, să pierdem ceva drag, decât să nu-l fi avut niciodată.”
  • „Refuz această excursie iute ca fulgerul, cu tema ,,să cunoaștem viața pe Pământ”.”
  • „Era un mare visător, un creator de mituri și legende…”
  • „Când mintea îți este plină de gânduri serioase, poți spune doar câteva cuvinte sau poți păstra tăcerea.”
  • ,,Suntem în lume doar o singură dată”, a scris tata. (…) Viața este scurtă pentru toți cei care reușesc să înțeleagă că într-o bună zi întreaga lume se isprăvește de tot.”
  • „Nu pierd doar lumea și nu pierd tot și toate care îmi sunt dragi. Mă pierd pe mine însumi. Una-două, am dispărut!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.