Ceasul furat

Un fost elev se întâlnește cu profesorul lui. Cei doi se salută, iar profesorul îl întreabă ce a făcut în viață, cu ce se ocupă.
– Sunt profesor, raspunde elevul.
– Ce te-a determinat să devii profesor?
– Dvs. ați avut asupra mea un impact extraordinar și am știut că asta vreau să devin.
– Da?
– Nu vă amintiti dle profesor? În clasa a III-a un coleg a venit cu un ceas. Mi-a plăcut mult, așa că l-am furat. El v-a spus și dvs ați cerut ca ceasul sa fie înapoiat. As fi vrut să fac asta, dar nu am avut curaj, îmi era rușine să vadă clasa ce am făcut. Văzând că nu spune nimeni nimic, dvs ați încuiat ușa și ne-ați anunțat că ne veți căuta în buzunare. M-am gândit ce urmează, ce rușine, să vadă toți că am furat ceasul. Dar ne-ați cerut să închidem toți ochii. Și așa am făcut. Ați ajuns la mine, ați luat ceasul, ați continuat să căutați în buzunare toți elevii, apoi ați înapoiat ceasul fără să pomeniți nimic niciodată. Dvs mi-ați salvat demnitatea, nu m-ați făcut hoț. Și am înțeles atunci că vreau să devin asemenea dumneavoastră. Nu vă amintiți, domnule profesor?
– Nu.
– Dar cum de nu vă amintiți, că este totuși o situație deosebită!?
– Nu îmi amintesc, spuse profesorul, pentru că știu că și eu am închis ochii când am căutat în buzunare…

Povestioara gasita pe Facebook.