Râsul și Plânsul (fabulă)

Din pură întâmplare, Râsul,
La teatru, întâlnește Plânsul,
Vechi amici, se înțeleg pe hol
Și se hotărăsc să intre-n rol.

Când se ridică lin cortina,
Pe-actor nu-l prinde doar lumina,
Cu cei doi în inimă ascunși,
Când râde, când are ochii plânși.

Cum cel ce-observă e privit,
Unui spectator mai amețit,
Plânsul, rapid, îi vine-n fire
Cu Râsul, și-ncep să se mire:

„-Plânge…cu zâmbetul pe buză!”
„-Ba nu! Cu lacrimi se amuză!”
Și Râsul cu Plânsul se ceartă,
Dar, ce fac ei, nu este artă!

Morala:
Sunt necesari doi pentru complot,
Numai unul să dorească tot!

Lucian Oancea

Text gasit pe facebook.

man person red white
Fotografie de Gratisography pe Pexels.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.