Cine n-are amintiri

Vine-o vreme, vreme-adevărată
Când dureri și visuri și iubiri
Tot ce-ați ars și-ați adunat în viață,
Toate se prefac în amintiri.

Vine-apoi timpul de le-adună
Și le spală-n fluviul lui spumos,
Până ce din ele, din oricare
Nu rămâne decât ce-i frumos.

Luați aminte, toate pier odată,
Nu veți mai putea să le priviți.
Faceți-vă amintiri, prieteni,
unde să aveți să vă găsiți.

N-așteptați, strângeți-le pe cale,
Din orice iubire sau pustiu.
Cine n-are amintiri de tânăr
O să fie singur mai tarziu.

Virgil Carianopol

person standing on hand rails with arms wide open facing the mountains and clouds
Fotografie de Nina Uhlíková pe Pexels.com