Urare virgula nume

Cum se intampla de obicei, si anul asta, de Paste, chiar inainte de miezul noptii, ora Romaniei, au inceput sa curga pe messenger obisnuitele mesaje cu urari „fie ca”, „lumina in suflete” si „Paste fericit”, semn ca la ora aia, lumea asista la slujba de Inviere (ori manca drob pe canapea, in fata tv-ului, cine stie?). Dintre toate aceste mesaje, mai putine ca-n anii trecuti, ce-i drept, fiindca nici eu nu mai sunt activa pe facebook si asa esti „pedepsit” pentru absenta, majoritatea erau imagini cu simboluri pascale, si toate, dar absolut toooaaate forward-ate (mai nou se specifica asta deasupra mesajului). Și aici e buba. Mai, oameni buni, stiu ca traim in secolul vitezei, ca time is money, ca toti suntem grabiti și nimeni nu mai are timp, inteleg si principiul de baza al retelelor sociale, „sharing is caring”, dar… pe bune??? Chiar asa? Care-i treaba, de fapt? Simti ca ti-ai facut datoria, ai sufletul mai usor? Te simti mai bun, mai crestin, mai bun crestin? Ti-ai linistit constiinta, pui capul pe perna mai implinit, dormi mai bine, visezi mai frumos? Și ce-ar trebui, sa ma bucure un mesaj reciclat, pe care l-am primit eu si… alte optzeci de persoane din lista de contacte? La ce te astepti tu, expeditorul, sa sar in sus de bucurie ca ai facut efortul supraomenesc de a-mi bifa numele (mie si celorlalti) si apasa send to? Serios? Ei, na, uite ca efectul n-a fost cel scontat, ba dimpotriva! Ma enerveaza la culme chestiile astea de turma, care te baga in aceeasi oala cu toti, si nu le vad rostul! Ba mi se par chiar lipsite de respect! Prin urmare, si eu m-as lipsi bucuroasa de ele! Nu, multumesc! Decat asa, mai bine deloc!

Numiti-ma demodata, dar eu am invatat ca atunci cand faci o urare cuiva (mai mult sau mai putin) apropiat, indiferent de ocazie, se presupune ca e doar penru omul ala, ca te-ai gandit anume la el și vrei sa stie asta. Iar el sa se bucure, nu asta e scopul final? In ani intregi de facebookuit, ai zice ca lumea a mai invatat cate una-doua chestii de bun simt si respect in online, dar nu, se pare ca nu! Daca tot te-ai apucat de o treaba, de ce sa nu o faci asa cum trebuie? Daca tot investesti timp și efort in ceva, de ce sa nu o faci cu cap? De ce sa urmezi turma, cand poti iesi in evidenta fiind… tu? Cat de greu poate fi sa scrii ceva personal, autentic, cateva cuvinte sincere si din suflet? Ok, zici ca nu ai veleitati de scriitor si nu esti iscusit la vorbe, dar un simplu la multi ani/craciun fericit/paste fericit/felicitari urmat de virgula si numele destinatarului e mult mai apreciat si mai imbucurator! Un mesaj personalizat, adresat special unei anumite persoane, chiar daca e simplu, face minuni! In plus, dai dovada de respect, arati ca-ti pasa intr-adevar (lucruri rar intalnite in ziua de azi), te scoate din multime si cu siguranta vei fi privit cu alți ochi!

Asa ca va rog eu din suflet, renuntati la mesajele trimise cu galeata, tuturor, la gramada, si alegeti, in schimb, calitatea! Tineti minte formula magica: urare-virgula-nume! Si chiar va rog sa abuzati de ea la fiecare ocazie speciala! Fie ca ea sa vi se intipareasca in minte si chiar sa va inspire!

CITATUL ZILEI:

„Caută respectul, nu atenția. Durează mai mult.”

Ziad K. Abdelnour