Fii copil!

Daca tot e maine Ziua Copilului…

Nu lăsa tristeți absurde
Cuib în inimă să-şi facă,
Lasă sufletul să zburde,
Cântă, strigă, râde, joacă,
Fă o mică nebunie,
Fă ceva ce nu-i permis,
Scrie mare pe-o hârtie,
Astăzi plânsu-i interzis,
Uită grija-n fața porții,
N-o lua cu tine-n pat,
Nu lăsa ca ghimpii sorții
Să te-nțepe ne-încetat
Şi ignoră-i pe cei care
Te privesc mereu chiorâş,
Astăzi luptă în picioare,
Mâine fă-o chiar târâș,
Însă dă vieții culoare,
Nu o transforma în chin,
Fă din clipe sărbătoare,
Nu privi în buletin!
Ai baston? lasă-l deoparte,
Nu prea mult, atât cât poți,
Sperie-o un pic pe moarte
Şi arată-i că mai poți,
Fii rebel, ieşi din tipare,
Timpul lunecă tiptil…
Lasă haina de om mare,
Bucură-te, fii copil…

Licuța Pântia

Tocanita internautica (98) – îndemn la vot

Mergeți și votați!

#yeslavot

Leacuri chinezesti

Un medic chinez nu-și putea găsi de muncă în SUA, așa că și-a deschis o clinică privată. La intrare a afișat un banner pe care scria: „Tratamentul costă 20$, în caz că boala nu va trece, vă vom returna 100$.”

Un avocat, considerând o bună ocazie de a face rost de 100$, intră în clinică.

Avocatul: „Mi-am pierdut gustul.”

Chinezul: „Soră, adu medicamentul din cutia nr. 22 și picură-i pacientului în gură 3 picături.”

Avocatul: „Ptiu, este benzină!”

Chinezul: „Felicitări, v-ați recăpătat gustul, vă costă 20$.”

Plătește iritat avocatul și pleacă clocind o răzbunare. Vine înapoi a doua zi.

Avocatul: „Mi-a dispărut memoria, nu-mi mai amintesc nimic.”

Chinezul: „Soră, adu medicamentul din cutia nr. 22 și picură-i pacientului în gură 3 picături.”

Avocatul, enervat: „Nuuu, că acolo este benzină, mi-ați dat și ieri.”

Chinezul: „Felicitări, v-ați recăpătat memoria, vă costă 20$.”

Avocatul, gata să plesnească de nervi, plătește cei 20$, dar se întoarce a treia zi pentru a recupera banii.

Avocatul: „Am o vedere foarte proastă, aproape că nu pot să văd nimic.”

Chinezul: „Din păcate, nu am nimic pentru tratarea acestei boli. Poftiți cei o sută de dolari.”

Avocatul, fericit, ia bancnota, dar când se uită mai bine, vede că-i de 20$.

Avocatul: „Dar nu sunt decât 20 de dolari!”

Chinezul: „Felicitări, v-ați recăpătat vederea, vă costa 20$.”

Text haios gasit pe facebook.

assorted doctors tools
Fotografie de rawpixel.com pe Pexels.com

Scrisoarea ministrului

O femeie canadiană cu vederi liberale a scris o mulțime de scrisori către guvernul canadian, plângându-se de tratamentul insurgenților închiși (teroriști), care sunt ținuți captivi în facilități ale Sistemului Afgan Național de Corecție. Ea a cerut un răspuns la scrisoarea ei şi a primit următorul răspuns:

National Defence Headquarters
M Gen George R. Pearkes
Bldg., 15 NT 101 Colonel By Drive
Ottawa, ON K1A 0K2, Canada

Stimată cetățeană îngrijorată,
Vă mulțumesc pentru scrisoarea dumneavoastră recentă în care vă exprimați îngrijorarea profundă față de tratamentul teroriștilor
talibani și Al-Qaeda capturați de forțele canadiene, care au fost
ulterior transferați la guvernul afgan și sunt în prezent deținuți de
oficiali afgani în facilități ale Sistemului Național de Corecție din
Afganistan.
Administrația noastră ia în serios aceste probleme și opiniile
dumneavoastră au fost auzite tare și clar aici în Ottawa. Veți fi încântați să aflați că datorită preocupărilor cetățenilor asemenea dumneavoastră, vom crea un nou program aici, la Departamentul Apărării Naționale, care să fie numit „Programul liberal de asumare a responsabilității pentru ucigași”, sau PLARU pe scurt.
În conformitate cu liniile directoare ale acestui nou program, ne-am decis, pe bază de proces, să aducem mai multi teroriști care să fie plasați în casele cetățenilor îngrijorați de această cauză, cum sunteți dvs., în întreaga țară, sub îngrijirea personală a acestor cetățeni.
Deținutul dumneavoastră personal a fost selectat și este programat pentru transport sub pază înarmată la domiciliul dumneavoastră din Toronto lunea viitoare. Mohammed Ahmed bin Mahmud este deținutul dvs. și trebuie să fie îngrijit în conformitate cu standardele cerute personal de dumneavoastră în scrisoarea de reclamație. Veți fi încântată să aflați că vom efectua inspecții săptămânale pentru a ne asigura că standardele de îngrijire pentru Ahmed sunt proporționale cu recomandările dumneavoastră.
Deși Ahmed este sociopat și extrem de violent, sperăm ca sensibilitatea față de ceea ce a fost denumită „o problemă de atitudine a sa” îl va ajuta să depășească aceste defecte de caracter.
Poate că aveți dreptate când descrieți aceste probleme ca fiind doar diferențe culturale. Am înțeles că aveți de gând să îi oferiți consiliere și școlarizare la domiciliu, vă recomandăm insistent să angajați niște îngrijitori personali. Vă rugăm să vă avertizați prietenii evrei, vecinii sau rudele cu privire la musafirul din casa dumneavoastră, că ar putea deveni agitat sau chiar violent, deși suntem siguri că vă veți înțelege cu el.
El este, de asemenea, expert în construirea unei mari varietăți de dispozitive explozive, din produse comune de uz casnic, astfel încât este posibil să doriți să păstrați aceste elemente încuiate, cu excepția cazului în care, în opinia dvs., acest lucru ar putea să-l jignească. Teroristul adoptat de dumneavoastră este un expert în lupta corp-la-corp și poate curma viața umană cu chestii simple, precum un creion sau o unghieră. Vă sfătuim să nu-i cereți să demonstreze aceste competențe, nici în casa dumneavoastră nici oriunde ați alege să-l plimbați în timp ce îl ajutați să se adapteze la viața din țara noastră.
Ahmed nu va dori să interacționeze cu dumneavoastră sau fiicele dvs. decât din punct de vedere sexual, din moment ce el vede femeile ca o formă de proprietate, dumneavoastră neavând astfel nici un drept, nici acela de a-i refuza cererile sale sexuale. Acesta este un subiect deosebit de sensibil pentru el.
De asemenea, trebuie să știți că el a arătat tendințe violente vizavi de femeile care nu respectă codul vestimentar pe care el îl recomandă ca ținută adecvată. Sunt sigur că vă veți bucura de anonimatul oferit de burka de-a lungul timpului.
Doar amintiți-vă că și asta face parte din respectul pentru „cultura și libertatea credințelor religioase”, așa cum ați scris în scrisoarea dumneavoastră.
Aveți grijă de Ahmed și amintiți-vă că vom încerca să vă punem un consilier la dispoziție pentru a vă ajuta în orice dificultăți cu care vă veți confrunta în timp ce Ahmed se adaptează la cultura canadiană.
Vă mulțumim din nou pentru grija dumneavoastră. Apreciem cu
adevărat atunci când oameni ca dvs. ne informează cu privire la modul corect de a ne face treaba şi sunt îngrijorați pentru semenii noștri.
Mult noroc și Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Cu prietenie,

Gordon O’Connor
Ministrul Apărării Naționale

Text primit pe messenger.

toy soldiers macro photo
Fotografie de icon0.com pe Pexels.com

13 melodii de dor

Daca tot am aflat ca anul asta e al patrulea in care se sarbatoreste Ziua Dorului, am profitat de prilej pentru a crea o lista de melodii cu „dor” in titlu, 13 la numar, din diverse genuri muzicale (pe Siraguri nu discriminam!) si in ordine complet aleatorie.

1. „Mi-e dor de tine!” – Vunk si Anastasia Sandu

2. „Dor” – Bere Gratis

3. „Supradoza de dor” – Taxi si Irina Rimes

4. „Mi-e dor si doare” – Taxi

5. „Dor” – Coma

6. „Mi-e dor de noi” – DJ Project si Giulia

7. „Dor de tine” – Antonia

8. „Dor sa-ti fie dor” – Sore

9.”Mi-e dor de tine” – Malina Olinescu

10. „Tot de dor” – Madalina Paval

11. „Cata-ti, dorule, alt loc!” – Madalina Paval

12. „Saracu’ omu’ cu dor” – Grigore Lese

13. „Dorul calator” – Tudor Gheorghe

Puteti vedea o lista mult mai mare cu cantece despre dor aici, pe canalul de youtube margelat. Si cu ocazia asta am adaugat si o noua pagina cu citate despre dor. Da, am fost harnica rau! 😀

CITATUL ZILEI:

„Dorul cântă amorul.”

Harry Ross

(Ne)doruri de Ziua Dorului

Dand azi scroll pe facebook, am aflat ca 13 mai este Ziua Dorului. Habar n-aveam, e prima data cand aud de asta! Dar dupa cateva clickuri pe atotstiutorul google, uite cum mi-am imbogatit mintea cu o noua informatie (daca aveam nevoie de ea, am mari dubii). Se pare ca Ziua Dorului a luat fiinta inca din 2015 (ha, ha, ce in urma sunt cu stirile!) si ca „vinovati” sunt cei din trupa Vunk, carora le apartine initiativa, iar anul asta sarbatoarea se concentreaza pe dorul de copilarie.

Eh, si acum probabil ca v-ati astepta sa vars galeata cu melancolie si sa incep sa astern, cu o lacrima in coltul ochiului, amintiri emotionante din copilarie, mai ales ca mereu am trambitat in stanga si-n dreapta cat de mult o iubesc si-mi lipseste. Eh, imi pare rau ca trebuie sa va dezamagesc, fiindca nici vorba de asa ceva! Nu mi-e dor de acea perioada lipsita de griji, de liceu nici atat (spre deosebire de multi, am urat anii aia), nu mi-e dor de tara (cum plang multi plecati), nici de cineva de acolo (cum ar putea, cand vorbim si ne vedem aproape zilnic pe messenger?). Nu stiu de unde vine amorteala asta sufleteasca (nu stiu cum s-o numesc altfel) si chiar si eu ma minunez de ea, dar adevarul este ca de cand am plecat (acum se fac 4 ani), nu prea mi-a fost dor de ce am lasat in urma.

Mi-e dor in schimb de un acasa in care n-am ajuns inca, dar pe care l-am cautat toata viata. Simt ca momentul in care il voi gasi e din ce in ce mai aproape. Sunt convinsa ca locul meu e acolo, ma asteapta. Deocamdata stau pe peronul garii, scrutand dupa trenul care ma va duce unde-mi e menit sa fiu.

Mi-e dor de o Margeluta pe care nu am ajuns s-o cunosc inca, dar catre care pavez calea in fiecare zi, asezand piatra cu piatra. Sper ca intr-o zi sa reusesc sa o intalnesc. Ma mai impiedic, mai dau cu fundul de pamant, inclestez pumnii, suier o injuratura, dar ma ridic si mai fac un pas. E mult pana departe!

black and white blank challenge connect
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Voi ce doruri duceti?

CITATUL ZILEI:

„Dorul este un ecou înainte mergător.”

David Boia

Tocanita internautica (96)

O tocăniță internautică puțin întârziată azi, dar nah, așa e când stai numai în plimbări în offline. 😁

Lectură plăcută și digestie ușoară!

Musca si albina

Unii oameni îmi spun
că sunt indignați de faptul
că există multe lucruri greșite în lume.
Atunci eu le spun să întrebe o muscă:
„Sunt flori în apropiere?”,
iar ea le va răspunde:
„Nu ştiu dacă sunt flori,
dar acolo, în mormanul acela de gunoi,
poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”.
Şi va începe să îţi înşiruiască
toate locurile murdare pe unde a fost.
Dar dacă întrebi o albină:
„Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?”,
ea îţi va răspunde:
„Coş de gunoi?
Nu, n-am văzut niciunul,
pe aici e plin de flori parfumate”.
Şi va începe să îţi înșiruiască
toate florile din grădină sau de pe pajişte.
Vedeţi voi, musca nu ştie
decât unde este mizeria,
în timp ce albina ştie
unde se găsesc irişii sau zambilele.
Iar eu am realizat că
unii oameni sunt asemenea muștelor,
iar alții asemeni albinelor.
Cei care se aseamănă cu muștele,
găsesc răul în orice și sunt preocupați de el.
Aceștia nu văd binele din jurul lor.
Dar cei ce se aseamănă cu albinele,
nu văd decât bine, oriunde s-ar uita.
Oamenii limitați gândesc și privesc totul
într-o manieră greșită,
în timp ce aceia care au gânduri pozitive,
orice ar vedea, orice li s-ar spune,
vor gândi într-o manieră optimistă.
SA FITI ALBINUTE!

Text găsit pe Facebook.

bees on purple flower
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

 

In vizita la Dublin Zoo

Gălușca e înnebunită după căței și pisici, prin urmare ne-am gândit că o vizită într-un loc cu multe animale ar bucura-o cu siguranță. Așa că Al Meu Ca Bradul a venit cu ideea să o ducem la gradina zoologică din Dublin, iar eu pe undeva la o fermă. Într-un final, am ales varianta capului de familie pentru sâmbătă, urmând ca cea a adevăratului cap (ahem, ahem! 😜) să aștepte până duminică. Asta fiindcă aveam eu o presimțire că Neastâmpăratei îi va plăcea mai mult și am vrut deci să las ce e mai bun pentru la urmă! Strategie, domn’e, nu alta!

Am cumpărat biletele online vineri seara, economisind astfel vreo 4 euro (17,50€ in loc de 19,50€ biletul pentru un adult, intrarea pentru copiii sub 3 ani fiind gratuită), iar sâmbăta la prânz ne-am făcut bagajul (plecăm întotdeauna cu mâncare și schimburi după noi, fiindcă după atâta călătorit cu pitica, ne-am învățat lecția) și am pornit la drum.

După o oră jumătate eram deja la intrare, unde ne-au scanat biletul direct de pe telefon și uite așa am scăpat și de statul la coadă. Nu știu voi, dar eu ador toate aceste facilități! Sunt recunoscătoare pentru orice chestie mică, dar de mare efect, care-mi ușurează munca de părinte cu copil hiperactiv și deci fără pic de răbdare!

Apelând puțin la cutia cu amintiri, ultima grădină zoologică în care am pus piciorul, dacă nu iau în calcul Loro Parque din Tenerife de anul trecut, a fost Zoo d’Amneville din Franța, cu mai bine de 12 ani în urmă. Și cu toate că a trecut atâta timp, încă îmi amintesc cât de impresionată am rămas atunci: un spațiu imens, verdeață la tot pasul, animale variate, bine îngrijite și… fericite! Cu siguranță era o diferență enormă față de ce văzusem la grădina zoologică din Sibiu cu un an înainte! Apoi, cât timp am locuit în Londra, London Zoo a fost pe lista mea cu locuri de vizitat, dar n-am mai apucat să-l bifez până la mutarea în Irlanda (numai bine, acum știu ce am de făcut data viitoare când ajung acolo). La fel s-a întâmplat și cu Zoo din București, deși pe ăsta nu-l regret.

Despre grădina zoologică din Dublin pot afirma cu tărie că nu m-a dezamăgit câtuși de puțin. Aflată în Parcul Phoenix, în inima orașului, Dublin Zoo, una dintre cele mai vechi din lume, se întinde pe 28 de hectare, fiind cămin pentru 400 de animale din aproape 100 de specii și reprezintă una dintre cele mai populare atracții din capitala irlandeză, cu un milion de vizitatori anual. E minunat să vezi atâta spațiu verde, animalele bine îngrijite și iubite, trăind în habitate cât mai apropiate de cele naturale și dând viață la pui sănătoși, ajutând astfel la salvarea unor specii pe cale de dispariție.

Căutând informații despre Dublin Zoo, fiindcă îmi place să știu cât mai multe despre locurile în care ajung, am dat și peste câteva picanterii. O chestie care mi s-a părut foarte interesantă este că fondatorii Dublin Zoo (pe numele de atunci Zoological Gardens Dublin) erau toți profesioniști din domeniul medical. Motivul era că, în loc să apeleze la hoții de morminte pentru a le face rost de cadavre pentru studiu, cum era moda vremii, aceștia aveau astfel ocazia să studieze primatele încă în viață, dar mai ales când decedau, având așadar cadavre la dispoziție fără a jefui morminte. Weird stuff, I know!

Mai mult, întâlnirea în urma căreia a luat naștere Societatea Zoologică Regală din Dublin și deci implicit grădina zoologică, s-a ținut la spitalul Rotunda, pe data de 10 mai 1830, sub conducerea ducelui de Leinster. Un an mai târziu, pe 1 septembrie, se deschidea publicului, punând la dispoziția acestuia 72 de păsări și 46 de mamifere, oferite de grădina zoologică din Londra. Întrarea costa 6 pence, un preț destul de piperat, pe care și-l puteau permite doar cei înstăriți din clasa mijlocie. Ceea ce a făcut ca Zoo Dublin sa se diferențieze de celelalte grădini zoo ale vremii și să devină foarte populară și iubită de locuitori a fost decizia remarcabilă de a-și deschide porțile duminica pentru o taxa de doar 1 penny. Asta da marketing, nu?

La final, vă mai spun doar că Nazdravana a fost foarte încântată de maimuțe și elefanți, dar mai ales de tigri. Nu a ratat niciun loc de joacă, a lustruit toate toboganele, și-a turnat nisip și-n cap și am dezlipit-o de acolo în urlete. Și pentru prima dată, a(m) fost ok fiindcă oricum unde întorceai capul era câte un mini-om țipând ca din gură de șarpe. Ajută să vezi că sunt și alții în aceeași situație, ca nu ești singurul și nimeni nu te privește ciudat.

Nu am apucat să vedem tot ce era de văzut, deși am plecat chiar la închidere, dar asta înseamnă doar că va trebui să mai facem o vizită cât de curând. Chiar e destinația perfectă pentru o zi în familie. Și bineînțeles ca nu puteam rata magazinul de la ieșire, unde subsemnata și-a cumpărat obișnuitele vederi și magnetul de frigider, iar Nazdravana și-a ales un animalut de plus pe care-l cara acum după ea peste tot. Ah, și să nu uităm de cărțile cu animale. De obicei, cam astea sunt suvenirurile cu care plecăm din fiecare loc vizitat.

LATER EDIT: Las si aici primul meu videoclip de pe youtube, in care am incercat sa redau, pe cat de bine m-am priceput eu, povestea zilei noastre minunate petrecute la Dublin Zoo.

CITATUL ZILEI:

Până când nu iubeşti un animal, o parte a sufletului rămâne adormită.

Anatole France

Tocanita internautica (95)

E duminica, deci e timpul pentru o noua tocanita internautica:

Lectura placuta si digestie usoara!

Mamele nu-si pot lua concediu medical

Mi-aduc aminte de mama și migrenele care o țineau trei zile întregi. Zăcea în pat, cu ligheanul lângă, cu draperiile trase fiindcă nu suporta nici cea mai mică fâșie de lumină, și cu ușa închisă, căci cel mai mic zgomot îi răsuna ca un clopot în creieri. Eu și fratele meu mergeam pe vârful picioarelor, vorbeam în șoaptă, nu intram la ea decât să-i mai ducem câte o jumătate de lămâie pentru greață. Ea, care era și încă este o bombă de energie, care nu poate niciodată să stea locului fiindcă o mănâncă degetele și trebuie neapărat să facă întotdeauna ceva să și le astampere, se reducea în zilele alea la o epava. Mi-era îngrozitor de greu să o văd așa.

Mi-aduc aminte și de crizele dese de astm din anii de început ai bolii. Tusea epuizantă, șuieratul fiecărei respirații, cum nu-i ajungea aerul, cum pielea-i devenea toată vânătă, cum număram secundele până la venirea ambulanței, dacă avea norocul să vină, venele sparte de la atâtea tratamente injectabile, cum asistenta îi căuta unele bune pe la picioare. Mă durea sufletul că nu o puteam ajuta cu nimic. Mă simțeam inutilă și degeaba. Făceam pacturi în gând cu Dumnezeu în care renunțam la zece ani din viața mea doar ca ea să nu mai sufere. Dar Dumnezeu nu mă auzea, era probabil ocupat cu cereri mai stringente. Promiteam să-mi vând sufletul diavolului în schimbul vindecării ei. Nici el nu mă auzea, avea probabil trocuri mult mai convenabile de care să se ocupe. Ce să facă el cu un biet suflet amărât de copilă înlăcrimată?

Când mama își revenea cât de cât, credeți că-și lua puțin timp liber pentru ea, să se refacă, să se odihnească? Nici gând. Venea din spital pusă pe treabă și făcut mâncare. Ca un uragan, răsturna casa cu fundul în sus, lua totul la puricat, covoarele la bătut, podeaua la șmotruit, curtea la măturat. Avea o gospodărie întreagă, un soț și doi copii de îngrijit, nu timp de stat. Nu și-l permitea. „Dacă nu le fac eu, cine mi le face pe toate?” răspundea de fiecare dată când ii reaminteam că prin ce trecuse îi dădea totuși dreptul la puțină odihnă, că lumea nu se oprea în loc dacă stătea și ea puțin locului!

N-am aprobat niciodată meteahna asta a ei, dar am ajuns să o înțeleg un pic acum, când s-au schimbat rolurile și am ajuns să-l joc, la rândul meu, pe cel de mamă. Mamă în plină criză biliară, singură acasă cu copilul și soțul aflat la câteva sute de km de casă, fără niciun ajutor din nicio parte. Și-n timp ce toată casa se învârtea cu mine în ea, de nu puteam sta în picioare, iar stomacul se înghesuise tot în gât și capul acum îmi vâjâia, acum îmi exploda, de nu mai vedeam clar în fața ochilor, credeți că am mai avut timp să-mi plâng de milă, așa cum aș fi făcut în alte dăți? Singurul gând a fost că trebuie să găsesc rapid soluții să-mi revin cât mai repede. Singura mea grijă a fost Neastâmpărata lipită ca scaiul de mine, care mă privea contrariată și probabil nu înțelegea ce se petrecea cu mama ei. Mamă de care avea însă mare nevoie s-o hrănească, s-o-mbrace, s-o schimbe, să se joace cu ea, s-o supravegheze, s-o-ngrijească. Iar eu eram singură cuc în casă, dacă nu le făceam eu, cine mi le făcea pe toate?

În momentul în care ai devenit mamă, te-ai înhămat la cel mai greu job cu putință, unul permanent și non-stop, cu cea mai mare răspundere din viața ta, aceea de a crește un om. Ți-ai pus semnătura pe cel mai important contract din existența ta, unul cu efect imediat, pe cea mai îndelungată perioadă, fără posibilitatea de a-ți da demisia ori de a-ți lua concediu, nici măcar medical, cu termene și condiții dure, dar și cele mai frumoase beneficii și cele mai dulci bonusuri.

CITATUL ZILEI:

„Când ești mamă, nu ești niciodată cu adevărat singură în gândurile tale. O mamă trebuie întotdeauna să se gândească de două ori: o dată pentru ea și o dată pentru copilul ei.”

Sophia Loren

Cine n-are amintiri

Vine-o vreme, vreme-adevărată
Când dureri și visuri și iubiri
Tot ce-ați ars și-ați adunat în viață,
Toate se prefac în amintiri.

Vine-apoi timpul de le-adună
Și le spală-n fluviul lui spumos,
Până ce din ele, din oricare
Nu rămâne decât ce-i frumos.

Luați aminte, toate pier odată,
Nu veți mai putea să le priviți.
Faceți-vă amintiri, prieteni,
unde să aveți să vă găsiți.

N-așteptați, strângeți-le pe cale,
Din orice iubire sau pustiu.
Cine n-are amintiri de tânăr
O să fie singur mai tarziu.

Virgil Carianopol

person standing on hand rails with arms wide open facing the mountains and clouds
Fotografie de Nina Uhlíková pe Pexels.com