35 pe 1 sau cum mi-am sărbătorit ziua de naștere

Daca ar fi sa dau crezare Babei mele de anul asta, atunci ar trebui sa ma astept la o prima jumatate de 2019 insorita si luminoasa, ca apoi, in partea a doua, sa ma jelesc si sa bocesc necontenit pana la Revelion. Asta pentru ca imi aleg intotdeauna Baba de 1 Martie, ziua mea preferata, bineinteles, iar anul asta a fost soare si frumos pana pe la ora 3 dupa-masa, cand ne-a lovit furtuna Freya (v-am zis eu ca Irlanda e taramul furtunilor), cu vant puternic si ploi neintrerupte, transformate in ninsoare duminica. Da, o fericire, nu alta! Dar oricum a fost mai bine ca anul trecut, când furtuna Emma ne-a tinut inuntru de joi pana duminica, barbatii casei primind doua zile libere de la munca.

Părerea mea e că traiul zilnic e și-așa destul de stresant și apăsător, prin urmare, fiecare mică reușită, indiferent de natura sa, ar trebui sărbătorită. Nu zic să desfaci sticla de șampanie pentru orice nimic, ci să consemnezi cumva (cândva, undeva) lucrul ăla fain care ți s-a întâmplat, ca semn de mulțumire și recunoștință. Cu atât mai mult când vine vorba de ziua de naștere. Până la urmă, vorbim despre o singură zi din an care este doar despre tine. E a ta, e ziua în care te sărbătorești și te bucuri că ești în viață, că ai mai trăit un an plin de experiențe, că ți-ai crescut colecția de amintiri. Nu e oare ăsta un motiv suficient de bun pentru a petrece?

În plus, ani precum 18, 25, 30 sau 35 mi-au părut întotdeauna pietre de hotar și necesitând deci, în mod obligatoriu, petreceri în stil mare. Vârste speciale, sărbători speciale, nu? Așa le-am văzut în mintea mea de când mă știu, întotdeauna mi le-am dorit și… niciodată nu le-am avut! Din păcate, marea petrecere extraordinară se lasă încă așteptată! Dar cum-necum, am răbdare, știu și simt că nu mai e mult și o voi avea, it’s just around the corner! Și va fi exact așa cum o visez de atâția ani!

Dar până atunci, anul ăsta, am petrecut ca o bătrânică. Vineri, în ziua de Mărțișor, bărbații casei la muncă, iar eu acasă cu Odrasla, făcând ceea ce fac de obicei. O zi obișnuită, nimic ieșit din comun. Mulți „La mulți ani!” pe Facebook și un singur telefon, de la fosta mea colegă de bancă din liceu. Rodica, dacă citești asta, și știu că citești din când în când Șiragurile mele, cel mai mare și mai recunoscător „mulțumesc”! Mulțumesc că, an de an, te gândești la mine! Mulțumesc că ești mereu acolo pentru mine, cu un umăr pe care să plâng, cu o vorbă bună, o încurajare, o glumă! Și asta de mai bine de 16 ani! Mulțumesc că ești, pur și simplu! Anul ăsta mi-ai salvat ziua și m-ai făcut să nu mă mai simt atât de singură și a nimănui! Contează enorm pentru mine și-ți voi fi veșnic recunoscătoare! E cel mai frumos cadou primit și abia aștept să te primesc și eu cu brațele deschise luna viitoare, când vii în vizită!

Seara, când Al Meu Ca Bradul a ajuns acasă, nu a venit cu mâinile goale, ci după cum îi este obiceiul, a adus câte o mică atenție de Mărțișor pentru fetele lui (de când o avem pe Gălușcă, vine mereu cu daruri la dublu, și nu doar când e vreun eveniment, ci de multe ori doar asa, fără motiv, să nu vină acasă cu mâna goală). Nu a găsit un buchet mare de lalele, florile pe care mi le oferă de ziua mea de atatia ani, așa că a făcut el unul mare din vreo trei mici (apreciez gestul!). Ba a găsit și mărțișoare la magazinul Polonez: un cosar să-mi poarte noroc (cred ca ultimul primit a fost prin scoala generala) si un cățel pentru Neastâmpărata, ca tot e innebunita ea după patrupede.

Sambata dimineata am mers in Dublin sa ridicam un pachet din tara si sa trimitem altul la schimb, iar de acolo ne-am indreptat catre Newbridge, unde ma astepta tortul meu martisor. Daca petrecere extraordinara nu am avut, am zis ca macar un tort grandios sa am. Dar am vrut neaparat unul facut de o conationala, care sa știe cum ne plac torturile noua, românilor. Și l-am mai vrut etajat, gustos, cu blat umed si crema fiarta, nu uscaturile exagerat de dulci pe care le mananca irlandezii, si nu in ultimul rand, sa respecte tematica Martisorului (ca nu degeaba-s nascuta la 1 Martie). Prin urmare, am cautat recomandari de cofetari iscusiti pe Grupul romanilor in Irlanda si saptamana trecuta, mi-am comandat tortul la o doamna care nu doar ca nu m-a dezamagit, dar mi-a si depasit asteptarile. A fost cel mai mare, mai frumos si mai gustos tort pe care l-am avut vreodata, iar eu, cea mai fericita! Mi-a fost atat de drag din momentul in care l-am vazut, incat am si imbratisat-o pe doamna, desi nu-mi sta in fire sa sar asa pe oameni abia cunoscuti! 😀

De acolo, ne-am dus in Tesco sa mai cumparam de-ale gurii și chestii trebuincioase pentru Neastâmpărata margelata. Și m-am ales cu un mic dar: doua floricele roz de infrumusetat urechile si adus speranta ca primavara e aproape.

De tortul-martisor (cadou de la bărbații casei) ne-am bucurat seara, dupa ce subsemnata a imbracat o ie si a aranjat un mini candybar pe masa din bucatarie (pentru impresie artistica și poze, bineinteles :P).

cof

ozedf

tort 35

Duminica s-a asternut zapada bine, dar tot am iesit din casa pana la Roll’n’Bawl, locul de joaca, singurul din oras, unde o ducem pe Neastamparata sa-si consume energia si sa fie printre copii. Asta o bucura cel mai tare. Si popcornul. 😀

CITATUL ZILEI:

„Tinerețea nu are vârstă.”

Pablo Picasso

Un gând despre „35 pe 1 sau cum mi-am sărbătorit ziua de naștere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.