Trei ani, aceeasi zi

De cand ma stiu, ianuarie mi-a parut intotdeauna cea mai lenesa si mai amortita luna a anului, ca sa nu spun moarta de-a dreptul. Nu cred sa existe o perioada mai lipsita de evenimente ca ianuarie (pentru mine, cel putin). Dupa toata agitatia din decembrie, cu Ziua Nationala, Mos Nicolae, Craciunul si Revelionul si toooaaate planurile marete pentru noul an, se cere o perioada de calm si relaxare, in care, la fel ca-n basme, totul cade parca intr-un somn adanc si pretutindeni se asterne o liniste apasatoare.

Nu am putut niciodata sa-mi amintesc cele petrecute in prima luna a anului, si asta fiindca nu se petrecea chiar nimic. Niciun eveniment notabil, nicio zi demna de tinut minte, doar acea amorteala care invaluia totul ca o ceata densa. Asta pana acum trei ani, cand lucrurile au luat o alta intorsatura.

Mai intai, intr-o zi de sfarsit de ianuarie, dupa deliberari intense, mi-am facut primul tatuaj. Un snur de martisor pe mana dreapta, simbol al primaverii, al renasterii, sarbatoarea mea preferata, ziua in care am venit pe lume. Unic, special, doar al meu, atat de… Eu! Nu l-am regretat niciodata, il iubesc de mor si acum, dupa trei ani de cand imi infrumuseteaza pielea si ma reprezinta in totalitate.

La un an diferenta, fix in aceeasi zi, fix la aceeasi ora, am adus-o pe lume pe fiica mea. Un bot de carne rupt din mine, la propriu si la figurat, fiindca imi seamana atat de mult, nu doar fizic, dar dupa cum am descoperit si banuiam inca de pe vremea cand se cocea in cuptoru-mi, si la fire: iute, energica, foarte curioasa si foarte incapatanata! Sa fiu mama ei este provocarea vietii mele, cel mai important si mai plin de sens lucru pe care l-am facut vreodata! Invat, ma descopar si cresc o data cu ea!

Peste inca un an, fix in aceeasi zi, mi s-a vindecat una din ranile mele cele mai vechi cand am reinceput sa port ochelari. Poate parea banal, amuzant sau absurd pentru unii, dar pentru mine a fost momentul in care nu m-am mai privit ca defecta, cand mi-a alunecat de pe umeri, ca prin farmec, aceasta povara. Dupa ani intregi de lupta incrancenata cu sentimentul de jucarie stricata si deci fara utilitate si valoare, m-am acceptat si m-am vindecat, ba am ajuns chiar sa ma iubesc cu ochelari.

Nu cred in coincidente, n-am crezut niciodata, prin urmare sunt convinsa de faptul ca toate aceste evenimente importante din viata mea s-au petrecut anume la aceeasi data in trei ani diferiti. Fara sa fi fost gandite sau planificate, s-au interconectat, reasezand luna ianuarie in calendarul personal si transformandu-se in adevarate pietre de hotar in dezvoltarea mea ca om si fiinta spirituala.

CITATUL ZILEI:

„Ce putem câştiga navigând către lună dacă nu suntem capabili să traversăm abisul care ne separă de noi înşine? Acesta este cel mai important din toate voiajele de explorare şi, fără el, tot restul nu este numai fără rost, ci şi dezastruos.”

Thomas Merton

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.