Fabula

Odata, Leul, Rege-n unitate,
Chema la sfat slugile toate:
– Dragi supusi, le zise prea-inaltul,
Voi stiti ca tin la voi ca nimeni altul,

Dar mi-este greu sa tin suprematia,
Sa apar legea si democratia,
Cand unii dintre voi, aici, de fata,
Nu au produs cu capul lor, decat matreata!

De pilda, tu, furnica, n-ai rusine?
Nu-mparti nimic din ce ai strans, cu nimeni!
Mananci prea mult! Enorm! Si nu se cade!
Sa mai postesti, sa treci pe limonade!

Iar tu, obtuz gandac, si tu broscoi,
Atat de lacomi sunteti, amandoi,
Si nu vedeti ce mult v-ati ingrasat?
Ca pantalonii-n spate v-au crapat!

Vai mie, ca ma rog, postind mereu
De atata munca, ce-o prestez, doar eu,
Ca rege peste regnul vostru, animal,
Ajuns-am, de arat mai slab decat un cal.

Acum, va rog sa ma scuzati, pentru o clipa!
Si regele isi si manca snitelu-n pripa,
Pe cand ceilalti foiau ai lor pesmeti!
Si, revenind in studioul de potenti…

Asa cum va spuneam, stergandu-si botul,
Sa aparam Democratia, Libertatea – Totul!
Se cade, zise Leul, sa postim!
Si cand mancam, la toti sa ne gandim.

Morala:

Dreptatea unde e, noi nu prea stim,
Dar daca o aflati, se cade s-o–mpartim!

Text gasit pe facebook.