A fost 2018…

Nu stiu daca exista vreun raport demonstrat stiintific intre varsta si viteza de scurgere a timpului (unde sunt cercetatorii britanici cand ai nevoie de ei?), dar am impresia ca, pe masura ce imbatranesti, timpul incepe sa alerge. Ai mai adaugat un an in buchetul vietii, felicitari, nu doar ca esti cu un an mai aproape de final, dar anul asta e si mai scurt ca cel de dinaintea lui. De parca ar fi intrat la apa. Si uite asa, povestea se repeta cu fiecare an ce vine, pana cand, intr-un final, doar ai pocnit din degete, poc!, si puf!, s-a dus! Ce lungi erau odata zilele copilariei, iar acum, daca apuci sa bifezi intr-o zi un lucru-doua de pe lista, te poti considera norocos!

Conform proprie-mi teorii de mai sus, 2018, al 34-lea an din viata margelata, a fost scurt si s-a dus rapid. Si a mai fost cumva: frumos. A fost bun si frumos, mai! Nici nu-mi mai aduc aminte care a fost ultimul an pe care l-am putut cataloga astfel. Iar pentru asta sunt recunoscatoare… Cerului, Celui de sus, Universului, sortii, vietii, nici nu conteaza cui, de fapt, ci ca sunt recunoscatoare si atat. Si ca mi-e sufletul plin.

La inceput de 2018, imi doream sa invat sa ma pun pe mine pe primul loc, sa ma iubesc, sa ma iert, sa ma accept si sa am mai multa grija de mine, in general. Ei bine, acum, la final de 2018, pot spune ca exact asta am facut. Sunt mandra de mine, insa treaba nu se incheie aici. Inca mai sunt multe, foarte multe de facut la capitolul asta, fiindca e mult si greu de lucrat cu tine insati, dar macar sunt pe drumul cel bun si asta nu poate decat sa ma bucure! Si mai cred ca bunastarea din 2018 se datoreaza cumva si acestui fapt, le vad in stransa legatura, poate chiar derivand una din alta. Totodata, 2018 mi s-a parut mai usor si din punctul de vedere al mamiciei. Poate ca am inceput sa ma obisnuiesc eu cu acest statut, dar cert este ca imi place din ce in ce mai mult. De asemenea, anul asta a fost unul in care am calatorit destul de mult, fara sa fi planificat asta macar.

Cum mi-e obiceiul de la finele fiecarui an, si ca mare iubitoare de liste, voi trece in continuare, cu liniuta de la capat, toate cele intamplate de-a lungul lui 2018. Pentru mine, asta e cel mai bun mod de a-mi numara toate binecuvantarile, de a realiza cate s-au intamplat in doar 12 luni si ca timpul nu mi s-a scurs degeaba.

new_year_2018_color.jpg

Asadar, in 2018:

-desi eram in vacanta in tara, fiindca mi-am dorit ca primul Craciun al Galustei sa fie alaturi de bunici, nu aveam nimic planuit pentru Revelion. Dar cum majoritatea lucrurilor se-ntampla ad-hoc, asa si noi ne-am trezit in noaptea dintre ani alaturi de prieteni vechi, cu mese pline de bucate delicioase, vin de Dragasani si foarte multe povesti si voie buna

-dupa miezul noptii, mosii au dat-o de grinda pe Galusca, dupa cum e traditia la olteni

-in prima zi din an, am vizitat-o pe bunica, iar Galusca ne-a sorcovit pentru prima data (sau mai bine zis, ne-a palit zdravan cu sorcova in cap 😀 )

-cum multi laudau pe facebook vesmintele de sarbatoare ale Craiovei, pe 3 ianuarie, am mers si noi sa vedem minunea si nu am ramas dezamagiti

-la intoarcere in Irlanda cea verde, am avut si eu, in sfarsit, sentimentul ca sunt acasa

-la jumatatea lunii ianuarie, am fost pe plaja din Malahide, sa o vedem in urma refluxului

-cum de Craciun am fost plecati, am desfacut cadourile de la Mos si ne-am pozat in fata bradului… in ianuarie (brad pe care oricum l-am strans abia la sfarsitul lunii 😛 )

-am devenit, din nou, ochelarista si cu ocazia asta, v-am povestit cate ceva din trecutul meu de „aragaz cu patru ochi” si cum a decurs consultatia la Specsavers

-v-am povestit despre pasiunea mea pentru Ikea si despre cum am cautat in zadar un tort gustos pentru ziua Galustei

-cel mai emotionant moment al lunii ianuarie si unul dintre momentele memorabile ale anului, in general, a fost cand Galusca a mers pentru prima data, singura, fara sa se agate sau sprijine de mobila ( lacrimi de fericire si emotie mi s-au innodat sub barbie)

-Galusca a implinit un anisor si ca prin minune, multe din temerile mele din viata de mama au disparut ca prin minune

-am dus-o pentru prima data, pe Galusca la un loc de joaca (singurul din oras) si jur ca n-am citit pe chipul ei fericire mai mare ca-n ziua aceea (ca apoi a luat si rujeola de acolo, asta e alta poveste!)

-v-am aratat decorul pe care l-am realizat cu ocazia Zilelor Indragostitilor (Valentine’s Day plus Dragobete) si v-am povestit cum am sarbatorit in premiera, fara sa ne fi planificat macar, Valentine’s Day (si am hotarat sa o facem si de acum incolo, daca tot e mare nebunie cu ziua asta aici, in Irlanda cea verde), dar si Dragobetele romanesc

-v-am indemnat sa faceti un cadou altfel – testele ADN

-v-am aratat Irlanda cea verde in mantie alba

decorul de Martisor n-a trecut nici el nelaudat pe Siraguri, la fel si cum am petrecut trei zile la implinirea celor 34 de ani

-ca de obicei, si anul asta am facut livetext de la Premiile Oscar

-nici decorul de 8 Martie n-a ramas nepostat pe Siraguri

-am facut si anul asta mucenici

-am vazut parada de Sf. Patrick in alt oras

-i-am aratat Galustei Rock of Dunamase, si apoi am vizitat Timahoe Round Tower, Brownshill Dolmen si Carlow Castle

-ne-am plimbat pe cararea din Abbeyleix Bog

-v-am aratat decoratiunile de Paste

-am urmat cursuri foto la f64

-gutuiul din curtea alor mei mi-a devenit Martipom de 2018

-am petrecut vara in tara si acum, privin in urma, cred ca a fost cea mai buna alegere pentru Galusca

-am vazut Dover Castle si m-am plimbat pe White Cliffs

-desi am ramas fara telefon in aeroport, am petrecut o saptamana minunata in Tenerife

-nepotica mea a implinit 10 ani, prin urmare i-am facut invitatiile pentru petrecere si am fost fotograful de serviciu

-v-am vorbit despre minunatiile create de Anca Kurpe

-am facut o petrecere pe cinste pentru sarbatorirea primului an de viata al Galustei… sapte luni mai tarziu

-v-am vorbit despre cum sunt botezate furtunile irlandeze si ravagiile pe care le fac

-pentru prima data in viata mea, am plantat flori, de una singura si surpriza, sunt inca in viata 😀

-m-am laudat cu decorul de toamna si cu cel de Halloween

-am participat, in premiera, la o nunta irlandeza si tare m-am bucurat de experienta

-mi-am bucurat papilele gustative cu gofre belgiene in fiecare zi a citybreakului din Bruxelles

-am reluat rubricile Tocanita internautica si Povestioara de vineri (pagina cu toate povestile o gasiti aici)

-Mos Nicolae a venit si anul asta pentru ca am fost cuminti, bineinteles

-v-am aratat cum am impodobit bradul si casa pentru ultimul nostru Craciun in casa asta

-ne-am relaxat de sarbatori in minunata Lisabona

Asa ca da, spun cu mana pe inima ca 2018 a fost grozav, cum nu ma asteptam si nici nu visam! Sa vina 2019 si sa fie macar la fel de bun! La multi ani tuturor!

CITATUL ZILEI:

„Nimic nu este mai de pretuit decat valoarea zilei.”

Goethe

Reclame

Magarul, Vulpea si Leul

Magarul si Vulpea au hotarat ca sunt mai protejati fata de dusmani daca vor merge impreuna.
Asa ca intra in padure, sa vaneze.
Nu ajung prea departe, ca se intalnesc cu Leul.

Vulpea, vazand pericolul iminent, s-a apropiat de Leu si i-a promis ca-i poate aranja sa-l captureze pe Magar, cu conditia ca Leul sa-si dea cuvantul ca nu ii va face ei niciun rau.

Vulpea s-a intors apoi la Magar si l-a linistit, asigurandu-l ca nu e niciun pericol pentru el si ca nu va fi vatamat in niciun fel. Intre timp l-a condus pe Magar langa o groapa adanca si a facut ce-a facut, ca Magarul a cazut in acea groapa.

Leul, vazand ca Magarul este prins, a insfacat imediat Vulpea, apoi, dupa ce a terminat cu ea, fara sa se grabeasca, l-a atacat si pe Magar, cand a fost mai bine pregatit.

Morala: Nu va tradati prietenii catre cineva mai puternic pentru a va salva pe voi insiva.

Povestioara gasita aici.

Fabula furnicutei corporatiste

happy working ant by margeluta

Se spune că era odată o furnică ce venea în fiecare dimineață veselă la muncă. Îi plăcea ce făcea, muncea cu drag și spor și, mai ales, era fericită.

Șeful, Leul era suprins că furnica lucrează așa de bine fără să fie supravegheată. I-a venit o idee: dacă furnica producea așa de mult singură, fără să fie supravegheată sigur va produce și mai mult dacă va avea un șef direct.

Așa a fost angajat Gândacul. Acesta avea experiența în supravegherea muncitorilor și era cunoscut pentru faptul că scria niște rapoarte excelente. Prima decizie a Gândacului a fost să instaleze un ceas de pontaj. Apoi, și-a dat seama că avea nevoie și de o secretară ca să-l ajute să scrie rapoartele lui minuțioase. Astfel, a angajat pe Păianjen.

Păianjenul avea grijă de arhive și răspundea la telefon.

Leul era foarte mulțumit de munca Gândacului, rapoartele lui erau excelente, așa că i-a spus că și-ar dori și rapoarte de producție și analize ale trendului pentru a le putea folosi în ședințele viitoare.

Gândacul și-a luat munca în serios, așa că i-a cerut Leului un computer de ultimă generație, imprimantă modernă și un angajat care să se ocupe de departamentul de IT. Așa a fost angajată Musca.

Între timp, Furnica care demult venea la muncă cu plăcere și era tare productivă a ajuns să semneze tot felul de rapoarte zilnice și să participe la ședințe lungi și plictisitoare care îi luau cea mai mare din timpul de lucru.

Leul a considerat că mai are nevoie de o persoană care să se ocupe de departamentul unde lucra Furnica. Astfel a fost angajată Cicada.

Cicada, în prima zi de lucru și-a cumpărat un scaun ergonomic și un covor pentru biroul ei nou. A doua zi a cerut un computer și un asistent personal pentru a putea face planul de optimizare a muncii și bugetului.

Departamentul unde lucra Furnica a ajuns un loc extrem de trist. Nimeni nu mai lucre cu drag și spor, iar stresul afecta productivitatea. Leul a observat că în departamentul unde lucra Furnica a scăzut productivitatea, așa că a angajat Bufnița, un expert ce va veni cu soluții ce creștere a productivității.

Bufnița a analizat ce a analizat și la sfârșit a ajuns la concluzia că departamentul furnicii are prea mulți angajați. Ghiciți pe cine a concediat Leul? Pe furnică! Pentru că era un angajat cu o atitudine negativă și îi lipsea motivația.

Povestioara gasita pe unica.ro

O alta varianta a acestei povestioare am publicat pe Siraguri aici, prin 2011.

Oda prostilor

Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna… PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
„Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii… PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de… PROST.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de… PROŞTI.

Si-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Si numai PROŞTII sunt deştepţi.

Ion Pribeagu

Tocanita internautica (73) – editia de Ziua Nationala

Daca tot a implinit batrana Romanie 100 de ani, tocanita internautica de azi este dedicata acestui mare eveniment, toate ingredientele avand gust autentic romanesc:

Lectura placuta si digestie usoara!

Si LA MULTI ANI, ROMANIA! LA MULTI ANI TUTUROR ROMANILOR, ORIUNDE V-ATI AFLA!