Tocanita internautica (68) – editia de Halloween 2018

Cum miercuri e Halloweenul, iar aici, in Insula de smarald, e treaba serioasa (chiar si subsemnata abia asteapta sa decoreze), am zis ca e o idee perfecta sa-i dedic tocanita internautica de saptamana aceasta. Foarte usor de facut, tinand cont ca sunt pur si simplu bombardata peste tot in online cu articole pe tema Halloweenului!

Lectura placuta si digestie usoara!

Si la final, boo, beware and trick or treat!

Balada vietii trecatoare

Un tren lung ne pare viața.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit, și când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până când ne dăm noi seama,
Sună, pleacă, … a trecut…

Iar durerile sunt stații,
Lungi, de nu se mai sfârșesc.
Și în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniți de visuri
Și-nsetați după plăceri!

Mulți copii voioși se urcă.
Câți în drum n-am întâlnit,
Iată un bătrân coboară,
Trist și frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm și noi.
Ce n-am da atunci o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna veșniciei
C-am trăit şi n-am ştiut…

Rabindranath Tagore

Tocanita internautica (67)

Eh, simtiti aroma minunata? Este aroma care pluteste usor dinspre tocanita internautica de astazi, proaspata si aburinda, asteptandu-si degustatorii margelati:

Lectura placuta si digestie usoara!

Pavarotti si Domingo

Pavarotti şi Domingo îşi disputau supremaţia în lumea muzicală, aşa că Domingo ar fi spus:

– Am cântat la Milano în faţa a 400.000 de spectatori şi, la sfârşit, Sfânta Maria din vârful Domului a lăcrimat!

La care Pavarotti ar fi răspuns:

– Eu am cântat la Rio de Janeiro în faţa a 800.000 de spectatori şi, la sfârşit, Iisus a coborât de pe Corcovado şi mi-a zis: „Ce voce, ce interpretare! Nu ca ăla de la Milano, care a făcut-o pe mama să plângă!”

Text haios gasit pe facebook.

Tocanita internautica (66)

Ca de obicei, si tocanita internautica de saptamana asta e un amalgam de ingrediente unul si unul:

Lectura placuta si digestie usoara!

Povestea elefantului spanzurat

Copii, voi știți povestea orașului care a spânzurat un elefant?

Mary era o elefăntiță de cinci tone, artist al circului Sparks World Famous Shows. Într-o zi de toamnă, ca acum, în 12 septembrie 1916, la circ a fost angajat un vagabond, pe nume Walter, zis și Roșcatul. Chiar dacă n-avea experiență și nu lucra pentru circ decât de o zi, lui Walter i s-a dat bățul care avea în capăt o suliță și pus s-o călărească în timpul parăzii din orașul Kingsport, Tenessee.

În timp ce circul traversa orașul, cu Roșcatul mândru nevoie mare călare pe elefant chiar în fruntea parăzii, Mary a văzut la marginea drumului o coajă de pepene și s-a aplecat după ea. Walter a împuns-o zdravăn după ureche s-o învețe minte să se mai aplece după coji de pepene în timpul unui moment atât de solemn, ca o paradă. Mary s-a înfuriat. Și-a dus trompa spre spate, l-a apucat pe Roșcovan, l-a trântit cât colo de o tonetă de băuturi, după care i-a strivit capul.

Spectatorii au început să strige și să fugă panicați în toate părțile. Un fierar local a scos un pistol și a tras nu mai puțin de cinci focuri, dar lui Mary, care părea că se liniștise acum, nu părea să-i pese nici de gloanțe, nici de mulțimea care urla ca apucată: Omoară elefantul! Omoară elefantul!

Proprietarul circului, domnul Charlie Sparks, a căzut pe gânduri. Orașul era acum împotriva lui. Dacă nu făcea ceva, circul lui ar fi dat faliment. Cu părere de rău, a luat decizia să o pedepsească pe Mary, prin spânzurare, în public.

Chiar a doua zi, pe 13 septembrie, 1916, Mary a fost urcată în tren și dusă 50 de kilometri, în Unicoi, unde era așteptată de o mulțime de 2500 de oameni, printre care și mai toți copiii din oraș.

Era o zi cețoasă și ploioasă. Pe drumul spre triaj, unde avea să fie executată, Mary era însoțită de celalți patru elefanți ai circului, care o conduceau ca la paradă. Când lui Mary s-a pus lanțul în jurul gâtului, cei patru elefanți au ridicat trompele și au scos sunete ca și cum ar fi jelit-o. Temându-se că ar putea să fugă, oamenii au priponit-o cu alt lanț de picior și când macaraua a început s-o ridice de gât, nimeni nu s-a gândit să-i dezlege piciorul. Și-au dat seama prea târziu, când oasele și ligamentele ei au început să pârâie și să se rupă. Lanțul din jurul gâtului s-a rupt și el, Mary a căzut și și-a fracturat șoldul. Dar încă nu murise.

Execuția a fost reluată. De data asta i-au dezlegat piciorul și au ridicat-o cât au putut de sus, deasupra tuturor, agonizând și dând din picioare, horcăind în uralele și aplauzele mulțimii. După ce n-a mai mișcat, a mai atârnat așa o jumătate de oră, până când un veterinar a declarat-o în mod oficial, moartă.

Aceasta a fost povestea orașului care a spânzurat un elefant. Oamenii n-ar ști să spună nici azi, cine dintre Mary, Roșcovan sau oraș a fost vinovat, sau altfel spus, cine a fost „elefantul din încăpere”. S-a întâmplat în 1916, dar se poate întâmpla oricând, câtă vreme într-o încăpere există un elefant pe care oamenii refuză să îl vadă și aleg să pedepsească un alt elefant, mai puțin vinovat.
(sursa foto și poveste: rarehistoricalphotos.com)

Povestioara gasita pe Facebook George Moise

Decor de toamna 2018

Nu eram sigura daca anul asta voi avea timp sa fac cate un decor separat pentru toamna si Halloween sau unul singur care sa le incorporeze pe ambele. Creativitatea mea e la cote maxime in ultima vreme, chiar si eu ma minunez cate idei imi mustesc in capu-mi, dar problema este timpul. Poate parea simplu sa realizezi un decor, arunci doua-trei chestii acolo si gata, ar zice unii, dar lucrurile nu stau chiar asa. Sunt tipicara si perfectionista si vreau ca treaba sa-mi iasa exact cum am conceput-o mai intai in mintea mea, iar pentru asta e nevoie de timp, in primul rand, de un plan in care aleg tema si culorile, eventual anumite obiecte in jurul carora sa construiesc decorul si abia apoi ma apuc de adunat cele necesare. Caut intai prin casa, vad ce am deja, ce pot transforma ori construi singura, ca tot imi plac mie proiectele DIY si abia apoi merg prin magazine sa cumpar ce imi mai lipseste. Cele mai ieftine lucruri le gasesc in Dealz si Mr Price, mai calitative in TK Maxx, Home Store + more, Homebase. Dar cum spuneam, si vreau sa subliniez asta, nu cumpar totul de la zero pentru fiecare decor in parte, ci ma bazez pe ce am deja si ce pot crea eu cu manutele astea doua! 😛 Apoi le asez pe toate pe jos, in mijlocul camerei si incep sa le aranjez. Si schimb locul obiectelor ori realizez ca mai trebuie adaugat cate ceva, la unele renunt, imi vin tot felul de idei care alearga prin capul meu ca nebunele. Cine a zis ca procesul de creatie e unul simplu?!

De asemenea, trebuie adaugat ca e greu sa faci ceea ce-ti place cand ai un Speedy Gonzales prin preajma, care pune mana pe toate, tranteste, trage, rupe, insira si imprastie si mai are nevoie sa fie si hranit, schimbat, bagat in seama, dragalit. Asa ca incerc sa-mi desfasor activitatea in cele aproape doua ore cand doarme in timpul zilei ori, cel mai des, noaptea, cand e liniste in casa si sunt singura.

In fine, ideea e ca dupa lupte seculare care au durat cateva zile, am reusit si eu sa termin decorul de toamna si el arata ca-n imaginile de mai jos.

ptr

CITATUL ZILEI:

„Culori fioroase isi incep timpuria cucerire a dealurilor, asmutite de vanturile toamnei. Toamna este insusi artistul.”

Takayuki Ikkaku