Tocanita internautica (64)

Lectura placuta si digestie usoara! 🙂

Reclame

Steve Jobs – Poveste despre iubire si pierdere

Aceasta este a doua din cele trei parti ale discursului tinut de Steve Jobs in 2005, in fata studentilor de la Universitatea Stanford. Prima parte o gasiti aici.

Mă simţeam norocos – descoperisem ceea ce îmi plăcea să fac de devreme. Eu si Woz  lansaserăm Apple în garajul părinţilor mei cînd aveam 20 de ani. Am muncit mult, iar în 10 ani Apple crescuse de la noi doi într-un garaj la o companie de 2 miliarde de dolari cu peste 4.000 de angajaţi. Tocmai realizaserăm cea mai fină dintre creaţiile noastre – Macintosh – iar eu aveam de-abia 30 de ani. Şi apoi am fost concediat. Cum ajungi să fii concediat de la o firmă pe care o fondezi chiar tu? Păi, pe măsură ce Apple creştea am angajat pe cineva pe care îl credeam foarte talentat să conducă firma alături de mine. În primul an lucrurile au mers bine. Dar apoi viziunile noastre au început să fie diferite şi pînă la urmă ne-am despărţit. Cînd ne-am separat, Comitetul Director i-a luat partea. Deci la 30 de ani eram out. Tot ce însemnase viaţa mea ca adult se terminase. Eram devastat.

Nici măcar nu ştiu ce am făcut vreo cîteva luni. Mă simţeam de parcă dezamăgisem o generaţie întreagă de antreprenori. Că am scăpat ştafeta. M-am întlnit cu David Packard şi Bob Noyce şi am încercat să mă scuz că am dat-o în bară atît de rău. Eram un eşec public, tot ce făcusem o luase la vale. Dar ceva a început încet să mă lumineze – încă iubeam la nebunie ceea ce realizasem. Întorsătura pe care evenimentele o luaseră la Apple nu schimbase acest lucru. Fusesem respins, dar eram încă îndrăgostit. Şi am decis s-o iau de la capăt.

Nu m-am prins de asta imediat, dar faptul că am fost dat afară de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi s-a întîmplat vreodată. Povara succesului se transformase în uşurinţa de a fi începător din nou. M-a eliberat şi m-a făcut să păşesc într-una dintre cele mai creative perioade din viaţa mea.

În următorii cinci ani, am pus bazele companiilor NeXT şi Pixar şi m-am îndrăgostit de o femeie nemaipomenită care a devenit soţia mea. Pixar a creat primul film de animaţie generat de computer, Toy Story, şi este cel mai de succes studio de animaţie din lume. Într-o altă întorsătură remarcabilă de evenimente, Apple a cumpărat NeXT, eu m-am întors la Apple, iar tehnologia pe care am dezvoltat-o la NeXT este inima renaşterii actuale de la Apple. Iar Laurene şi cu mine avem o familie minunată.

Sînt sigur că nimic din toate astea nu s-ar fi întîmplat dacă nu aş fi fost dat afară de la Apple. A avut un gust amar, dar aveam nevoie de aşa ceva. Cîteofată viaţa te loveşte cu o cărămidă în cap. Nu-ţi pierde speranţa. Sînt convins că singurul lucru care m-a ţinut la suprafaţă a fost iubirea pentru munca mea. Trebui să-ţi găseşti ceea ce iubeşti. În muncă şi în viaţa de cuplu. Munca îţi ia o mare parte din viaţă şi trebuie s-o faci în aşa fel încît să te satisfacă. Dacă nu ai găsit care e meseria aceea, nu te opri din căutare. Nu te linişti. Cînd o să-ţi găseşti pasiunea, vei şti. Şi, ca în orice relaţie, lucrurile se vor îmbunătăţi, an după an. Caută pînă găseşti. Nu te mulţumi cu puţin.

Steve Jobs

Povestioara gasita pe facebook.

Banned Books Week: 7 carti interzise de-a lungul timpului

Sursa foto

Traiasca Internetul si retelele sociale, caci altfel nu as fi aflat niciodata ca ieri, la americani, a inceput Banned Books Week, o campanie de constientizare menita sa aduca in atentia publicului cartile interzise/contestate si autorii persecutati din cauza celor scrise. Are loc in fiecare an, inca din 1982, in ultima saptamana din septembrie, iar anul asta, Banned Books Week va avea loc in perioada 23-29 septembrie.

Iubesc cartile si iubesc sa citesc, asa ca nu puteam lasa ocazia asta sa treaca fara sa scriu ceva legat de subiect. Si fiindca e vorba de o saptamana intreaga dedicata cartilor interzise, am hotarat ca lista mea, absolut subiectiva, sa contina exact sapte. Veti vedea ca principalele motive ale interzicerii acestora sunt cele sexuale si religioase, ca au fost, sunt si vor exista intotdeauna oameni care vor sa le impuna celorlalti ce sa gandeasca si ca este foarte usor de cazut in extreme. Asadar, iata lista si astept parerile voastre despre ea in comentarii.

1. Amantul doamnei Chatterley – D. H. Lawrence (1928)

Publicata in 1928 in Italia, la Florenta, si un an mai tarziu in Franta, in Marea Britanie, fiind considerata prea obscena, a vazut lumina tiparului abia in 1960, cand a avut loc si un proces intentat editurii Penguin Books. Aceasta l-a castigat si a vandut cartea in trei milioane de exemplare, povestea relatiei emotionale, dar mai ales fizice, dintre doamna Chatterley, o reprezentanta a clasei nobiliare, si un barbat din clasa muncitoare, devenind foarte populara. Din cauza catorva scene erotice si folosirea unor cuvinte considerate vulgare, cartea a mai fost interzisa in SUA (pana in 1959), Canada, Australia (pana in 1960), India si Japonia.

2. Minunata lume noua – Aldous Huxley (1932)

Cu toate ca in zilele noastre, multe din plasmuirile lui Huxley au devenit realitate (precum tehnologia reproductiva) si nu mai reprezinta un subiect de nediscutat, la data publicarii cartii, aceasta a fost considerata pornografica si promovand promiscuitatea sexuala, prin urmare, a fost interzisa in Australia si Irlanda timp de cinci ani, iar in cateva state americane, scoasa din programa școlara.

3. Tropicul cancerului – Henry Miller (1934)

Considerata de George Orwell drept „cea mai importantă carte a anilor 30”, la momentul publicarii sale, in 1934 in Franta, aceasta a starnit mari controverse din cauza descrierii experientelor sexuale ale protagonistului, si a fost interzisa importarea ei in SUA. In 1961, cand a fost publicata peste ocean, au fost intentate peste 60 de procese pentru obscenitate in 21 de state, celor care au indraznit sa o vanda. Iar unii, precum președintele Curții Supreme de Justiție din Pennsylvania, Michael Musmanno, erau chiar foarte porniti impotriva cartii, acesta scriind: „Tropicul Cancerului nu este o carte. Este o hazna, o cloaca, o putrefactie, un canal ce colecteaza tot ce e mai putred in depravarea umana.” Abia in 1964, Curtea Suprema de Justitie a SUA a decis ca opera nu este obscena.

In Finlanda a fost publicata abia in 1970, iar in Marea Britanie, indarjirea lui T. S. Elliot de a apara public cartea, a salvat-o de la interzicere.

4. Ferma animalelor – George Orwell (1945)

La aproape șaptezeci de ani de la publicarea ei, „Ferma Animalelor” este unul dintre cele mai cunoscute si mai apreciate romane distopice scrise vreodata, pe lista lecturilor obligatorii de citit intr-o viata. Dar la momentul aparitiei sale, aceasta a fost interzisa in SUA pe motiv ca era prea critica la adresa sistemului comunist din Uniunea Sovietica, dupa ce, in prealabil, manuscrisul fusese refuzat de cateva ori de edituri atat americane, cat si englezesti, fiindca se temeau ca romanul ar putea afecta negativ relatiile diplomatice dintre SUA, Marea Britanie si Uniunea Sovietica.

Cartea a mai fost interzisa in tari precum Coreea de Sud si Cuba, iar in 2002 in Emiratele Arabe Unite, din cauza porcului vorbitor, considerat a fi impotriva valorilor islamice.

5. Jurnalul Annei Frank – Anne Frank (1947)

Pe foarte multi cititori i-a impresionat povestea fetitei de 13 ani, de origini evreiesti, care a fost nevoita sa traiasca ascunsa, inchisa timp de doi ani intr-o cladire din Amsterdam, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial i-a impresionat pana la lacrimi pe foarte multi cititori, dar nu si pe egipteni si libanezi, care in 2009, au interzis cartea in scoli, pe motiv ca prezenta Israelul si evreii intr-o lumina favorabila, si nici conducerea unei scoli din Virgina, SUA, nu s-a lasat induplecata in 2010, reclamand faptul ca jurnalul are un continut sexual explicit si referiri la homosexualitate.

Cartea a fost tradusa in peste 60 de limbi si se numara printre cele mai importante opere ale secolului al XX-lea.

6. Lolita – Vladimir Nabokov (1955)

Cartea a starnit vii controverse inca de la aparitia sa in 1955, la Paris, editorul Sunday Express numind-o „cea mai murdara carte pe care am citit-o vreodata”, dupa ce, in prealabil, mai multe edituri refuzasera publicarea ei. Tinand cont de subiectul sau, reactiile negative erau lesne de anticipat. Nu multi au putut sa digere povestea profesorului de literatura obsedat de o fata de doar 12 ani, cu care intretine relatii sexuale dupa ce devine tatal ei vitreg. Prin urmare, considerata pornografica, obscena si indecenta, cartea a fost interzisa in Franta (in anul urmator publicarii), Marea Britanie, Argentina (in 1959), Noua Zeelanda, Africa de Sud (in 1974), scapand de acest statut abia in 1982. Azi e considerat unul dintre cele mai importante romane ale secolului al XX-lea, pe lista lecturilor obligatorii.

7. Versetele satatnice – Salman Rushdie (1988)

Romanul asta reprezinta exemplul perfect pentru a ilustra ca ceea ce scrii iti poate pune viata in pericol. Inca de la aparitia ei, cartea a fost interzisa in multe tari islamice – Bangladesh, Egipt, India, Iran, Kenya, Kuweit, Liberia, Malaezia, Papua Noua Guinee, Pakistan, Senegal, Singapore, Sri Lanka, Tanzania si Thailanda, pe motiv ca ar constitui o blasfemie la adresa Islamului. Cu siguranta fiindca titlul face referire la asa-numitele versete satanice, care ar fi facut candva parte din Coran, permitand rugaciuni catre trei zeite pagane.

Scrisa in India, cartea a fost arsa in timpul protestelor din Marea Britanie si cauza unor revolte violente in Pakistan, iar in America, doua mari librarii au refuzat sa o vanda, dupa ce au primit amenintari cu moartea. In Iran, in 1999, o recompensa record de 2,8 milioane de dolari a fost pusa pe capul autorului, fiind inca valabila si in ziua de azi, dupa ce, in 1989, Ayatollahul Khomeini, conducatorul suprem al Iranului, emisese o fatwa prin care le cerea tuturor musulmanilor sa-l ucida pe Rushdie si editorii lui.

 

„Pana e mai puternica decat sabia!”, spunea Cardinalul Richelieu in piesa lui Edward Bulwer-Lytton. Regimurile totalitare s-au temut dintotdeauna de cuvantul scris, caci cuvantul inseamna putere. E mai usor sa tii oamenii in intuneric, prosti si neinformati, fiindca devin o turma usor de stapanit si condus dupa bunul plac. Mintile goale sunt numai bune de umplut cu ce e dezirabil si convenabil pentru regim. Imi vin acum in minte scena din „Hotul de carti” cu nazistii arzand cartile indezirabile si nenorocirea din 2015, cand jihadistii au distrus Templul lui Baal-Shamin din Palmyra, morala fiind, in ambele cazuri: cultura e periculoasa! Asa ca cititi, dragilor, cititi, cititi, cititi in fiecare zi!

CITATUL ZILEI:

„Cartile sunt mai mult decat carti, ele sunt viata, sufletul si miezul timpurilor trecute, motivul pentru care oamenii au muncit si au murit, esenta si chintesenta vietilor lor.”

Amy Lowell

Tocanita internautica (63)

Steve Jobs – Poveste despre unirea unor puncte

Aceasta este prima din cele trei parti ale discursului tinut de Steve Jobs in 2005, in fata studentilor de la Universitatea Stanford.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: “Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?”. Au spus “Bineinteles!”. Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva – instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

Steve Jobs

In Irlanda, s-a deschis oficial sezonul 2018-2019 de furtuni

Nu stiu cum se face, dar ati observat si voi ca majoritatea uraganelor si furtunilor poarta nume de gen feminin? Chestia asta mi s-a parut intotdeauna cam sexista si mereu m-am intrebat cine le boteaza?! Imi si imaginam un barbat abia parasit, om de stiinta cu par valvoi si cearcane imense, halat necalcat si ochelari murdari, trist, furios si frustrat, care pentru a se razbuna pe fosta, numeste un uragan dupa ea, cea care a trecut exact ca un uragan prin sufletul lui, lasand in urma dezastru si pagube insemnate. Da, stiu, am avut mereu o imaginatie bogata! 😀

Cum e lesne de inteles, curiozitatea asta mi-a fost starnita de filmele americane cu tornade/uragane (unde sa vad asa ceva la noi?), dar de cand locuiesc in Irlanda, am ajuns la saturatie, zau asa! Nu trece luna fara s-avem parte de 2-3 furtuni, unele mai puternice, altele mai calme, dar absolut toooaaate au nume. Cam la fel ar fi si-n Romania daca Busu ar boteza absolut toate fronturile alea de aer ba cald, ba rece, pe care le tot anunta in fiecare seara la meteo. 😛

„Cat traiesti, inveti!” a zis un intelept. „Nicio zi nu e pierduta daca ai invatat ceva!” a adaugat alt intelept. Sau poate era acelasi. Ma rog, ideea e ca azi m-am luminat si eu, in sfarsit! Se pare ca in fiecare an, incepand cu 2015, in luna septembrie, Met Eireann (Serviciul National Irlandez de Meteorologie) si Met Office (cel britanic) isi unesc fortele si publica o lista cu furtunile sezonului. Sunt pregatite 21 de nume, alese dintre cele sugerate de public, in ordine alfabetica (exceptand Q, U, X, Y, Z) si alternand genul feminin cu cel masculin. De ce fac treaba asta cu botezatul furtunilor? Pentru a creste gradul de constientizare a conditiilor meteo severe inainte ca acestea sa se abata asupra tarii, zic ei.

Sursa foto

In sezonul 2018-2019, prima furtuna care a urcat pe podium a fost Ali (anul asta au inceput cu un nume masculin), invesmantat in vanturi de 120km/h, cele mai puternice sufland in partile de vest si nord-vest, Comitatul Galway fiind cel mai afectat. 180 000 de locuinte ramase fara electricitate si 2 morti. Noi locuim undeva in centrul insulei, asa ca ne putem numi totusi norocosi, suntem un pic mai feriti fata de cei de pe coaste. Asta nu inseamna ca nu am avut si noi parte din plin de vantul care suiera furios, incercand sa aplece copacii, doar ca nu la fel de rau ca-n alte zone si in niciun caz nu a fost ca uraganul Ophelia din octombrie de anul trecut, care pentru mine ramane un punct de referinta. A fost totusi primul meu uragan/furtuna tropicala, e normal deci sa le compar pe toate cu Ophelia (care drept vorbind, m-a speriat un pic).

Ali a coborat azi de pe podium, cu tot cu vanturile lui turbate, facandu-i loc lui Bronagh si rochiei sale tesute din ploi dese si Cod Galben pana in seara asta la 9, brodat pe trena. De fapt, la ora tarzie la care scriu articolul asta, inca ploua, mai slab, ce-i drept, dar norii au curs neincetat de azi noapte si sunt maxim 14°C. In alte zone, e mai rau.

Oh, si vestile bune nu se termina aici! Nici nu a apucat Bronagh sa coboare de pe podium, ca urmatoarea furtuna, Callum pe numele ei, se si pregateste sa urce, in acest weekend! Inca nu e nimic sigur 100%, dar dupa cum arata harta meteo, sansele sunt foarte mari. Ha, trei furtuni intr-o saptamana, lucky us!

Deci dupa cum vedeti, vremea irlandeza e o bu-cu-ri-e, nu alta!!! Si-o s-o tot tinem asa, intr-o mare veselie, pana in septembrie la anul, ca doar trebuie sa se bucure de frumusetea defilarii pe podium si atentia publicului si Deirdre, Erik, Freya, Gareth, Hannah, Idris, Jane, Kevin, Lily, Max, Niamh, Oliver, Peggy, Ross, Saoirse, Tristan, Violet si Wyn. Noi sa fim sanatosi, ca furtunile curg!

CITATUL ZILEI:

„Iubirea si vremea frumoasa sterg limitele contururilor noastre.”

Andre Gide

Cand natura se dezlantuie, omul realizeaza cat e de mic

Anul trecut, pe la jumatatea lunii octombrie, uraganul Ophelia isi etala forta, paralizand intreaga Irlanda. Met Eireann (Serviciul National Irlandez de Meteorologie) emitea un avertisment de Cod Rosu pentru anumite zone ale tarii, cu doua zile inainte de sosirea Opheliei, in loc de una singura, cum se face in mod normal. In ziua urmatoare, la 8 seara, Codul Rosu a fost extins pentru intreaga insula si scolile inchise. Pe 16 octombrie, Ophelia se dezlantuia furioasa, maturand coasta Comitatului Cork cu vanturi de pana la 191 km/h (cea mai mare viteza a vantului inregistrata vreodata in Irlanda cea Verde), lasand 360 000 de locuinte fara curent electric si pagube de un miliard si jumatate de euro. Trei oameni si-au pierdut viata din cauza copacilor cazuti in timpul furtunii, iar alti doi dupa, in timp ce faceau reparatii.

A fost prima mea experienta cu un uragan si la drept vorbind, m-a cam socat! Al Meu Ca Bradul si Fratele de Margea au fost trimisi acasa de la munca, si alta treaba nu au avut decat sa-mi povesteasca ei, cu lux de amanunte, cum abia puteau controla masina pe autostrada, vantul puternic mai-mai sa-i zboare in afara carosabilului. De parca nu aveam deja sangele inghetat in vene la vederea copacilor care se aplecau neputinciosi, parca facand matanii si cerand indurare, la auzul suieratului infiorator de vant turbat ce cauta cu inversunare o deschizatura, oricat de mica, prin care sa-si faca loc si sa spulbere tot dinauntrul. Ferestrele pocneau si trepidau, ca si cum o forta nevazuta incerca sa le scoata din balamale, peretii trosneau si se tanguiau, iar semineul si hota din bucatarie amplificau zgomotele inspaimantatoare ale urgiei de afara, sporindu-mi teama. Aveam sentimentul ca suntem inchisi intr-o cutie de lemn, care desi acum parea sa ne serveasca drept protectie, putea oricand si foarte usor sa se transforme intr-o capcana a mortii! O uriasa mana invizibila ar fi putut sa ne smulga din loc, sa ne ridice la cativa metri in aer si sa ne izbeasca puternic de pamant, facandu-ne una cu el! Ce sanse ai sa te impotrivesti naturii dezlantuite?

Mi-am amintit de toate astea azi, cand Furtuna Ali isi facea de cap in Irlanda cea Verde dupa bunul plac (desi nu la fel de tare ca Ophelia de anul trecut). Si n-am putut sa nu ma intreb daca asa s-o fi simtit si femeia care a murit azi dimineata in Galway dupa ce caravana in care se afla a fost aruncata de pe stanci de rafalele puternice de vant?! Ma tot gandesc la asta de cand am auzit stirea la radio. Ma bantuie imaginea cu resturile imprastiate pe plaja. Am pielea de gaina si un nod in gat. Dumnezeu stie cat de ingrozita o fi fost biata femeie in ultimele ei clipe! Ma rog sa fi fost indeajuns de norocoasa incat sa nu fi avut timp sa se intrebe sau sa realizeze ce se petrece. Asa m-a sfatuit pe mine cineva, candva: „Sa te rogi pentru o moarta rapida si usoara, tata, caci asta inseamna sa ai cu adevarat noroc!”.

Toti suntem datori cu o moarte, dar nu stim niciodata cu siguranta clipa in care ne vom plati datoria. Ne consideram fiinte superioare si ne credem stapani peste Pamant. Ne imaginam ca putem controla si modela totul dupa bunul plac, dar cand natura se dezlantuie furioasa si-si arata adevarata putere, realizam cat de mici suntem. Mici si neputinciosi in fata fortei sale distrugatoare. De forta ei creatoare ne tot batem joc fara mila de cand existam. Incendii, inundatii, alunecari de teren, secete, uragane, toate ne reamintesc care ne e locul. Nu i-am aratat respectul si pretuirea cuvenite. Intr-o zi o sa si le ia singura. Si probabil ca atunci va fi prea tarziu. Pentru noi. Ea o sa-si reintre in drepturi si viata isi va gasi fagasul normal… fara noi.

CITATUL ZILEI:

„Toate procesele din natură au succes. Natura nu cunoaşte eşecul.”

Raymond Holliwell