Mic-dejun la Tiffany si alte povestiri de Truman Capote

Mic dejun la Tiffany by Truman Capote.jpg
Sursa poza autor

„Mic dejun la Tiffany” e a doua carte scrisa de Truman Capote pe care am citit-o, prima fiind „Alte glasuri, alte incaperi”, acum cativa ani. Recunosc ca am avut asteptari destul de mari de la cartea asta, probabil si din cauza faimei si popularitatii ecranizarii. Nu am vazut (inca) filmul aparut in 1961, in regia lui Blake Edwards, dar cine nu stie scena cu Audrey Hepburn in rochia neagra Givenchy, manusi lungi, colier din perle, ochelari de soare si parul prins in coc, mancand croissante si band cafea in fata magazinului Tiffany? E o imagine cult. Eh, si cu imaginea asta in minte am citit eu cartea, desi am descoperit inca de la inceput ca cel putin fizic, personajul din carte si cel din film nu au mai nimic in comun, Holly Golighlty cea livreasca fiind blonda, cu parul vopsit in tot felul de culori si ochi deschisi la culoare.

Lectura pe care am incheiat-o azi a fost ilustrarea perfecta a vorbei aleia din popor, cand te duci cu sacul la pomul laudat, asteptandu-te la ditamai productia, dar ramai dezamagit vazand doar cateva fructe ici-colo pe cate-o ramura. Cam asa si cu romanul asta (sau ma rog, micro-roman, ca e scurtut, aproape 100 de pagini), mi-a inselat asteptarile si m-a dezamagit. Povestea in sine nu e rea, dar nici una extraordinara, ceea ce o salveaza e personajul central (cu toate ca s-ar mai fi putut lucra la el) si scriitura simpla, minimalista, cursiva (desi trecerea prea rapida de la o scena la alta m-a cam ametit).

Asadar, avem un scriitor aspirant care rememoreaza niste fapte petrecute in urma cu 15 ani, pe cand locuia in New York, intr-o veche cladire de apartamente din Upper East Side si o avea ca vecina la etajul doi pe tanara de 19 ani, misterioasa si nonconformista, Holly Golightly, calatoare (dupa cum ii scria pe cartea de vizita). Pustoaica nu era chiar cea mai buna vecina, innebunindu-i pe toti cu petrecerile ei zgomotoase si puhoiul de persoane dubioase care-i treceau pragul, si in general cu viata ei tumultoasa. Tanarul scriitor este fascinat de persoana ei si incetul cu incetul, cei doi ajung prieteni. Si daca la inceput, trecutul lui Holly este un mare mister, pe parcurs aflam intamplarile dramatice de dinainte de sosirea ei la New York. In plus, va mai spun ca firea ei superficiala, iresponsabila si imatura va fi si cea care-i va aduce probleme cu legea. Nu vreau sa dau mai multe amanunte, ca sa nu stric placerea de a citi cartea celor care nu au facut-o inca.

Din pacate, nu am putut regasi in Holly clasa si eleganta celei din film (care se datoreaza cu siguranta stilatei si inegalabilei Audrey Hepburn). De fapt, ca sa fiu sincera, nu am gasit niciuna din calitatile pe care eu ma asteptam sa le aiba, nu m-am putut identifica cu ea (nici macar prin parti) si poate de asta nu am placut-o. Da, Capote a creat un personaj absolut fascinant si naucitor, nu contest asta, dar nu la modul admirativ, de luat drept model de viata. Sa zicem ca eu una nu mi-as dori o astfel de fiica. Holly e prea naiva si nestatornica, prea superficiala si prosmiscua, aiurita, nonconformista, iresponsabila si imatura pentru gusturile mele. E prea… colorata. Prin urmare, nici nu e de mirare ca nu mi-a intrat in gratii. La inceput, cand trecutul ei era un mare mister, desi banuiam ca doar un sir de drame ar fi putut sa-i justifice firea, nu am placut-o deloc, ba mi s-a parut chiar exagerata si enervanta, un fel de „slut teen” care traieste de pe o zi pe alta, fiind intretinuta de tot felul de barbati instariti, dar de o calitate umane indoielnica. Mai tarziu, cand mi s-au confirmat banuielile, am gasit un dram de simpatie pentru conditia ei si i-am inteles, cumva, actiunile, dar tot nu pot spune ca am reusit sa o indragesc. Holly nu stie ce vrea: isi doreste si libertate deplina, dar e si-n cautarea unui loc numit „acasa”, gaseste alinare in lucrurile materiale, dar nu poseda prea multe, lucrurile ei stand inca impachetate in cutii, de parca ar fi pe picior de plecare sau gata de fuga in orice moment. E o superficiala si o inconstienta, nerealizand riscurile la care se supune pentru bani. Desi o tine din petrecere in petrecere, pare totusi ca nu-si traieste viata, de parca nu ar fi a ei  sau mai bine zis, de parca ar fi, dupa cum s-a autointitulat, o „calatoare” prin propria-i viata.

In mod normal, oricine ar avea o vecina ca Holly ar cataloga-o imediat drept „femeie usoara” si gata, aici s-ar incheia totul. Dar numai Capote reuseste sa o transforme intr-un personaj memorabil si sa construiasca un roman in jurul ei. Ceea ce-mi place la Truman Capote e ca nu-si judeca personajele si nici nu le infiereaza, desi Dumnezeu stie ca sunt greu de iubit, ci le prezinta ca un dat, pe sistemul „Astea sunt, asa vi le dau, luati-le ca atare!”, din scriitura lui razbatand de fiecare data o caldura si o dragoste parinteasca pentru ele. Tocmai in asta consta maiestria lui Capote: e un fin observator al conditiei umane.

Editia citita de mine e varianta pdf a cartii aparute la Editura Univers, Colectia Cotidianul, si mai contine, pe langa „Mic dejun la Tiffany”, alte trei povestiri, de unde si titlul articolului de azi. „Casa florilor” mi s-a parut tare ciudatica, daca nu as fi stiut ca a fost scrisa tot de Truman Capote, nu as fi ghicit niciodata autorul, nu i-am recunoscut stilul. Dintre toate, cel mai mult mi-a placut ultima, „O amintire de Craciun”, m-a induiosat foarte tare.

Acestea fiind zise, cat de curand o sa vad si filmul, care oricum era pe lista mea de multa vreme, si o sa revin cu impresii despre el, eventual si despre diferentele dintre carte si film, care am inteles ca sunt enorme.

Un gând despre „Mic-dejun la Tiffany si alte povestiri de Truman Capote

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.