Ganduri de 1 Decembrie 2017

Prin 2011, cu ocazia Zilei Nationale, scriam din inima si cu cea mai mare sinceritate, articolul asta. Azi facebook mi-a amintit de el si uite asa l-am redistribuit atat pe pagina blogului, cat si pe zidul meu, nu inainte insa de a-l reciti. Lucru ce m-a facut sa ma intreb daca ceea ce scriam acum 6 ani mai este inca de actualitate, daca sentimentele mele pentru locul in care m-am nascut s-au schimbat, tinand cont si de faptul ca nu mai locuiesc in Romania de mai bine de 2 ani deja. Uau, ce repede trece timpul!

Citesc online tot felul de comentarii ale romanilor din diaspora si nu numai. Trecand peste faptul rusinos ca cea mai mare parte din ei nu-si cunosc de nicio culoare propria limba si deci habar n-au sa scrie si sa se exprime in limba romana, ei bine, romanii se impart in doua tabere:

  • cei care hulesc cu inversunare tara din care au plecat si o ridica in slavi pe cea care i-a adoptat, profitand de fiecare ocazie pentru a se lauda cu viata buna pe care o duc acum si
  • cei care pozeaza in biete victime fara vina, ei fiind de fapt niste mari patrioti si iubitori de tara, neam si traditii, urmasi ai vitejilor daci, obligati sa manance o paine amara (urasc din toata inima expresia asta!) printre straini si sa duca deci o viata chinuita si inlacrimata, lipsita de orice bucurie.

Sincer, ambele tabere deopotriva, pe cat ma amuza, pe atat ma si enerveaza. Eu una nu inteleg de unde atata inversunare, de ce lucrurile trebuie sa fie neaparat ori albe, ori negre?! Stiti, mai exista si nuante de gri! Nu stiu daca 50, dar ma rog, asta e alta poveste! 😛 Noi romanii suntem foarte pasionali, na, ne clocoteste sange latin in vene, si suntem deci si foarte usor de invrajbit unul impotriva celuilat! Echilibrul nu ne este prea cunoscut! Si exact pentru asta militez eu! Indemn la echilibru, din toate punctele de vedere si in orice plan! Mai ales pe plan emotional! Ori aici e smecheria: nu poti tinde spre echilibru daca nu esti impacat… cu tine, cu alegerile tale, cu viata ta! Da, adevarul este ca viata-i de multe ori nedreapta, te arunca in situatii de tot felul, pentru care nu esti vinovat ori responsabil. Dar esti in schimb, responsabil pentru felul in care reactionezi si pentru alegerile pe care le faci. Trebuie sa te descurci cum poti tu mai bine cu ceea ce ai si ti se da in acel moment, astfel incat la final, sa fii impacat ca ai facut tot ce ai putut cu ce ai avut. Eh, si vedeti cum ajungem din nou tot la faza cu impacarea?

Da, e greu printre straini. Desi mie, recunosc, mi-a fost mult mai greu printre ai mei. Dar asta e doar cazul meu si face obiectul unui articol separat. Da, e greu sa te rupi de tot ceea ce cunosti si sa o iei de la zero, intr-o lume noua, cu alte reguli, cu oameni diferiti, cu obiceiuri si mentalitati diferite. E al dracului de greu sa te adaptezi, mai ales daca nu esti genul maleabil. Dar o sa-ti fie si mai greu, de o mie de ori mai greu, daca pleci pe noul drum strans in tine ca un arici. Daca nu-ti deschizi ochii, dar mai ales inima, vei da gres din start si nu te vei acomoda niciodata. Te vei incarca de frustrari si nefericire, te vei simti un outsider in fiecare secunda din viata ta mizerabila, si uite asa vei ajunge sa te plangi tuturor (mai ales pe facebook), in dulcele stil romanesc, ca strainatatea e de rahat, ca mananci o paine amara si fiecare zi e pentru tine un chin. Ah, ce-mi mai place mie de astia care se vaita de zici ca-i tine cineva in lanturi intr-un beci intunecos si rece, dar nici acasa, unde sunt absolut convinsi ca le-ar fi mai bine, nu se intorc! In loc sa te vaiti intruna si sa te concentrezi doar pe lucrurile negative, nu mai bine incerci sa schimbi ceva?

Scriu astea din proprie experienta, fiindca desi stiu bine de ce si pentru ce am plecat, care mi-e scopul si unde vreau sa ajung, nici pe mine nu m-au ocolit momentele dificile. Cel mai greu mi-a fost cand ne-am mutat din Anglia in Irlanda. Londra era, este si va fi mereu febletea mea, nici nu visam atunci cand am plecat din tara, ca voi iubi atat de mult orasul asta si bineinteles ca nici nu-mi doream sa-l parasesc! Dar viata a avut alte planuri. Prin urmare, mi-a fost foarte greu sa accept situatia si sa ma deschid catre noua experienta. Abia acum, dupa atata timp, pot spune ca in sfarsit, mi-am schimbat modul de a vedea lucrurile, am acceptat ce nu am putut schimba si am inceput sa muncesc la ceea ce depinde de mine. Starea de bine nu vine cand ai mintea intr-un loc si picioarele-ntr-altul!

Revenind la cele scrise la inceputul articolului, spun cu mana pe inima ca inca iubesc Romania, dar am realizat ca Romania aia frumoasa pe care eu o stiam si de care mi-e dor, nu mai exista decat in amintirile mele. Poate ca nici nu a existat vreodata in alta parte decat acolo. Nici aici nu umbla cainii cu covrigi in coada, sa ne intelegem, are si Irlanda defectele ei, fiindca nu exista padure fara uscaturi, dar aici am inceput sa sper la lucruri la care in Romania nici macar nu indrazneam sa visez. Aici stiu ca exista o sansa.

Inchei spunand ca „acasa” este acolo unde te simti tu bine, indiferent ce zic ceilalti, cand ai mintea, inima si trupul la un loc. Asa ca LA MULTI ANI, ROMANILOR, oriunde v-ati afla si oricare va este „acasa”!

CITATUL ZILEI :

„Patriotismul nu inseamna ura impotriva altor neamuri, ci datorie catre neamul nostru; nu inseamna pretentia ca suntem cel mai vrednic popor din lume, ci indemnul sa devenim un popor vrednic.”

Mihail Sadoveanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.