Citatul zilei

Mos Nic de 2017

Nu stiu voi, dar eu am asteptat cu maaare nerabdare sarbatorile de iarna de anul acesta, fiindca sunt primele pe care le petrecem in formula de 3. Visam la ele inca din… vara, lucru total neobisnuit pentru una ca mine, careia i se face parul maciuca numai la gandul frigului si zapezii! Mi-am dorit deci tare mult ca totul sa iasa perfect, sa ne alegem cu niste amintiri minunate. Si poze asisderea, ca dovada. Ei bine, tin sa confirm ca singurul lucru care functioneaza perfect, sunt legile lui Murphy! Vedeti voi, ce nu a luat in calcul subsemnata cand isi facea in cap tot felul de filme, e ca existenta, de altfel minunata, a Galustei Nazdravane complica serios treaba, orice treaba!!!

Cadourile de Mos Nicolae au fost cumparate din timp, ca de obicei, ca tare-mi mai place sa le aleg pe indelete, cu gandul la bucuria celor care le vor primi! Impachetarea lor insa… ei bine, asta a fost treaba serioasa care mi-a luat 5 ore! Da, ati citit bine! C-i-n-c-i o-r-e! 5!!! Intre incercat sa tin Galusca departe de hartie, scoci si mai ales foarfeca, alergat dupa ea prin bucatarie si living si hol, urcat cu ea scarile de vreo 7 ori (una din activitatile ei preferate), luat apoi la verificat camera noastra, si cea a unchiului, si baia, neuitand si de schimbatul scutecului si hranit, uite-asa a zburat timpul! Cand credeam ca e atenta doar la reclame (de ce i-or placea atat, nu stiu!) si nu la ce face muma-sa, repede-repede sa mai impachetez si eu, hop! si Galusca langa mine, tragand de hartie si imprastiind totul! Si ia-o de la capat!

Intotdeauna mi-a placut sa fac daruri, dar mai ales sa le impachetez, motiv de a-mi testa atat imaginatia si creativitatea, cat si dexteritatea! In plus, nu-mi place sa fiu intrerupta, vreau sa fiu lasata sa ma desfasor in pace, e momentul meu cu mine, timp de liniste si relaxare, in care chiar fac ceea ce-mi place! Si mamicile ma inteleg perfect, de cand am nascut, nu prea am mai avut parte de asa ceva! Si recunosc ca imi e tare dor de anumite activitati de care ma puteam bucura inainte, dar sunt aproape imposibile acum, cu Galusca lipita de mine. Asadar, ceea ce ar fi trebuit sa ma destinda un pic, m-a transformat in schimb intr-un pachet de nervi! Nervi care se topeau totusi ca prin minune cand cea mica radea la mine cu ochii si toti cei 12 dinti ai ei! Creste inima-n mine cand o vad fericita! Carousel de emotii, nu alta! Consemnez ca am izbandit intr-un final, atunci cand a venit de la munca Al Meu Ca Bradul si i-a distras atentia de la treburile mele. Cu ocazia asta, am reusit, in sfarsit, sa fac si eu o smotruiala temeinica pe hol. 😀 Spre miezul noptii, totul arata asa:

Casa de oameni cuminti. #MosNicStilat

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

De cadouri ne-am bucurat insa nu in dimineata de Sf. Nicolae, cum e traditia, ci pe seara, cand au venit barbatii casei de la munca si le-am desfacut impreuna. Si da, am facut o groaza de poze, ca doar e prima data cand printre incaltarile de oameni mari, s-a strecurat si o pereche de cizmulite cu urechi de iepuras!

Mi-au placut si pijamalele si ciorapii cu tema craciunistica pe care i-am primit de la Mos Nic, dar cel mai mult m-am bucurat de cartile Humans of New York, pe care mi le doream de cativa ani. Daca va place sa cititi si va inspira experientele de viata ale celorlalti, atunci cu siguranta o sa va placa si cartile astea. Le puteti comanda pe Amazon. In ceea ce o priveste pe mezina familiei, primul cadou de Mos Nicolae al Galustei a insemnat pe langa hainute, si carti. Tot ce-mi pot dori mai mult pentru ea este sa-i placa sa citeasca, sa aleaga oricand o lectura buna in detrimentul retelelor sociale.

La final, cu speranta ca ati gasit in ghete ceea ce va doreati, Margeluta va saluta de pe taramul innorat si ploios al Irlandei si trimite imbratisari de „La multi ani!” sarbatoritilor zilei.

CITATUL ZILEI:

„Dulce mai e povara cadourilor!”

Valeriu Butulescu

Reclame
Citatul zilei, Mulţi ani trăiască!

Ganduri de 1 Decembrie 2017

Prin 2011, cu ocazia Zilei Nationale, scriam din inima si cu cea mai mare sinceritate, articolul asta. Azi facebook mi-a amintit de el si uite asa l-am redistribuit atat pe pagina blogului, cat si pe zidul meu, nu inainte insa de a-l reciti. Lucru ce m-a facut sa ma intreb daca ceea ce scriam acum 6 ani mai este inca de actualitate, daca sentimentele mele pentru locul in care m-am nascut s-au schimbat, tinand cont si de faptul ca nu mai locuiesc in Romania de mai bine de 2 ani deja. Uau, ce repede trece timpul!

Citesc online tot felul de comentarii ale romanilor din diaspora si nu numai. Trecand peste faptul rusinos ca cea mai mare parte din ei nu-si cunosc de nicio culoare propria limba si deci habar n-au sa scrie si sa se exprime in limba romana, ei bine, romanii se impart in doua tabere:

  • cei care hulesc cu inversunare tara din care au plecat si o ridica in slavi pe cea care i-a adoptat, profitand de fiecare ocazie pentru a se lauda cu viata buna pe care o duc acum si
  • cei care pozeaza in biete victime fara vina, ei fiind de fapt niste mari patrioti si iubitori de tara, neam si traditii, urmasi ai vitejilor daci, obligati sa manance o paine amara (urasc din toata inima expresia asta!) printre straini si sa duca deci o viata chinuita si inlacrimata, lipsita de orice bucurie.

Sincer, ambele tabere deopotriva, pe cat ma amuza, pe atat ma si enerveaza. Eu una nu inteleg de unde atata inversunare, de ce lucrurile trebuie sa fie neaparat ori albe, ori negre?! Stiti, mai exista si nuante de gri! Nu stiu daca 50, dar ma rog, asta e alta poveste! 😛 Noi romanii suntem foarte pasionali, na, ne clocoteste sange latin in vene, si suntem deci si foarte usor de invrajbit unul impotriva celuilat! Echilibrul nu ne este prea cunoscut! Si exact pentru asta militez eu! Indemn la echilibru, din toate punctele de vedere si in orice plan! Mai ales pe plan emotional! Ori aici e smecheria: nu poti tinde spre echilibru daca nu esti impacat… cu tine, cu alegerile tale, cu viata ta! Da, adevarul este ca viata-i de multe ori nedreapta, te arunca in situatii de tot felul, pentru care nu esti vinovat ori responsabil. Dar esti in schimb, responsabil pentru felul in care reactionezi si pentru alegerile pe care le faci. Trebuie sa te descurci cum poti tu mai bine cu ceea ce ai si ti se da in acel moment, astfel incat la final, sa fii impacat ca ai facut tot ce ai putut cu ce ai avut. Eh, si vedeti cum ajungem din nou tot la faza cu impacarea?

Da, e greu printre straini. Desi mie, recunosc, mi-a fost mult mai greu printre ai mei. Dar asta e doar cazul meu si face obiectul unui articol separat. Da, e greu sa te rupi de tot ceea ce cunosti si sa o iei de la zero, intr-o lume noua, cu alte reguli, cu oameni diferiti, cu obiceiuri si mentalitati diferite. E al dracului de greu sa te adaptezi, mai ales daca nu esti genul maleabil. Dar o sa-ti fie si mai greu, de o mie de ori mai greu, daca pleci pe noul drum strans in tine ca un arici. Daca nu-ti deschizi ochii, dar mai ales inima, vei da gres din start si nu te vei acomoda niciodata. Te vei incarca de frustrari si nefericire, te vei simti un outsider in fiecare secunda din viata ta mizerabila, si uite asa vei ajunge sa te plangi tuturor (mai ales pe facebook), in dulcele stil romanesc, ca strainatatea e de rahat, ca mananci o paine amara si fiecare zi e pentru tine un chin. Ah, ce-mi mai place mie de astia care se vaita de zici ca-i tine cineva in lanturi intr-un beci intunecos si rece, dar nici acasa, unde sunt absolut convinsi ca le-ar fi mai bine, nu se intorc! In loc sa te vaiti intruna si sa te concentrezi doar pe lucrurile negative, nu mai bine incerci sa schimbi ceva?

Scriu astea din proprie experienta, fiindca desi stiu bine de ce si pentru ce am plecat, care mi-e scopul si unde vreau sa ajung, nici pe mine nu m-au ocolit momentele dificile. Cel mai greu mi-a fost cand ne-am mutat din Anglia in Irlanda. Londra era, este si va fi mereu febletea mea, nici nu visam atunci cand am plecat din tara, ca voi iubi atat de mult orasul asta si bineinteles ca nici nu-mi doream sa-l parasesc! Dar viata a avut alte planuri. Prin urmare, mi-a fost foarte greu sa accept situatia si sa ma deschid catre noua experienta. Abia acum, dupa atata timp, pot spune ca in sfarsit, mi-am schimbat modul de a vedea lucrurile, am acceptat ce nu am putut schimba si am inceput sa muncesc la ceea ce depinde de mine. Starea de bine nu vine cand ai mintea intr-un loc si picioarele-ntr-altul!

Revenind la cele scrise la inceputul articolului, spun cu mana pe inima ca inca iubesc Romania, dar am realizat ca Romania aia frumoasa pe care eu o stiam si de care mi-e dor, nu mai exista decat in amintirile mele. Poate ca nici nu a existat vreodata in alta parte decat acolo. Nici aici nu umbla cainii cu covrigi in coada, sa ne intelegem, are si Irlanda defectele ei, fiindca nu exista padure fara uscaturi, dar aici am inceput sa sper la lucruri la care in Romania nici macar nu indrazneam sa visez. Aici stiu ca exista o sansa.

Inchei spunand ca „acasa” este acolo unde te simti tu bine, indiferent ce zic ceilalti, cand ai mintea, inima si trupul la un loc. Asa ca LA MULTI ANI, ROMANILOR, oriunde v-ati afla si oricare va este „acasa”!

CITATUL ZILEI :

„Patriotismul nu inseamna ura impotriva altor neamuri, ci datorie catre neamul nostru; nu inseamna pretentia ca suntem cel mai vrednic popor din lume, ci indemnul sa devenim un popor vrednic.”

Mihail Sadoveanu