Batranete, haine grele

O vad pe bunica in toate batranelele maruntele si firave care-mi ies in cale. Am vazut-o si-n batranica intalnita azi in galeriile de pe strada Ion Campineanu. Statea singura, mica si uscativa, sprijinita in baston, cu o gramajoara de carti langa ea. Mi-a povestit ca nu mai are pe nimeni, ca i-a murit de leucemie un baiat de 48 de ani, iar celalalt, care terminase scoala de asistenti, s-a spanzurat. Acum este a nimanui si nu se ajunge cu banii, ca e bolnava si are nevoie de multe medicamente care costa prea mult pentru pensia ei prea mica. Am luat cateva carti si i-am lasat 10 lei, desi pentru suma asta a insistat sa le iau pe toate. Mi-a parut doar rau ca nu am avut mai multi bani la mine. La plecare, mi-a urat sanatate si mi-a zis sa mai trec pe la ea, ca mai vine si cu flori, chiar daca lumea e rea si o alunga si-i vorbeste urat. Putin mai departe, am dat peste o patiserie, am cumparat o paine si m-am intors din drum sa i-o dau. Nu voi uita niciodata stupoarea intiparita pe fata ei si acel „multumesc” venit din inima, care mi-a umplut instantaneu ochii de lacrimi. Daca bunica mea ar fi fost in locul ei, as fi vrut sa se gaseasca cineva, un singur om macar, unul care sa nu treaca nepasator pe langa ea. Nici nu banuim cat de mult poate sa insemne un gest marunt!

Si am realizat de ce nu mi-e mie frica de moarte, dar in schimb ma ingrozeste batranetea: din cauza situatiilor de genul acesta, in care esti bolnav si sarac, si de parca asta nu ar fi de ajuns, se mai adauga si nenorocirea ca nu ai pe cineva langa tine, un umar cu care sa imparti uriasa povara. „Singur pe lume” imi pare o expresie teribila, datatoare de fiori reci pe sira spinarii! Din pacate, exemplele pe care le intalnesc la tot pasul, din ce in ce mai des in ultimul timp, nu sunt deloc menite sa aduca alinare: batrani saraci si bolnavi, uitati/ abandonati/ dati afara din case de proprii lor copii sau nepoti, batrani cu mintea ratacita si amintirile sterse, pana in punctul in care se pierd pe sine, batrani imobilizati la pat, dependenti de cei din jur pana in clipa ultimei suflari. Nu asa viseaza cineva sa-si traiasca batranetile, nu? Si lucrul cel mai crud este ca nu exista nicio garantie, absolut niciuna, ca nu ne vom afla intr-una din situatiile astea!

CITATUL ZILEI:

„Nu râde de bătrâneţe, fiindcă te îndrepţi către ea.”

Menandru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.