Simptomele bolii informatice

1. În fiecare dimineață îți faci un backup.

2. Ultimul tău gînd înainte de a adormi este : ”Shutdown complete”.

3. Cauți butonul ”Cancel” după ce ai apăsat un buton greșit la lift și te miri cît e de săracă interfața utilizator.

4. Faci click dublu pe butonul de la lift.

5. Apeși PageDown ca să întorci pagina unei cărți.

6. Cînd vorbești de numere rotunde, te gîndești la 16, 32, 64,256, 1024…

7. Din tren, admiri scrolling-ul peisajului.

8. La telefon, compui un număr de IP.

9. Îți amintești cu mai mare ușurință adresa ta de email, decît pe cea poștală sau decît numărul de telefon.

10. Cînd închizi o fereastră, degetele tale se pun în mod automat în poziția Alt-F.

Scrisoarea unui terorist arab

Zalutam cu rezbect, Jefu.

Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel, noi ajuns la sbital, doctor roman durut la c*r, noi luat c*r fok.

Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania, cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum! Mutat abartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geamm sparte ca la Beirut, tigle kazut cap cind vind bate.

Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma! Urgent trebuie recrutat, jefu! Bomba cu azotat mare efect aveam…

Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman. Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei…

Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter. Aicia la Romania, mult cretin! Zbierat, zguibat la sin, c***t be mine de frica !
Jefu, ma indorg acasa! Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba.

Hussein

Sursa: moldoveancublog.ro

Batranete, haine grele

O vad pe bunica in toate batranelele maruntele si firave care-mi ies in cale. Am vazut-o si-n batranica intalnita azi in galeriile de pe strada Ion Campineanu. Statea singura, mica si uscativa, sprijinita in baston, cu o gramajoara de carti langa ea. Mi-a povestit ca nu mai are pe nimeni, ca i-a murit de leucemie un baiat de 48 de ani, iar celalalt, care terminase scoala de asistenti, s-a spanzurat. Acum este a nimanui si nu se ajunge cu banii, ca e bolnava si are nevoie de multe medicamente care costa prea mult pentru pensia ei prea mica. Am luat cateva carti si i-am lasat 10 lei, desi pentru suma asta a insistat sa le iau pe toate. Mi-a parut doar rau ca nu am avut mai multi bani la mine. La plecare, mi-a urat sanatate si mi-a zis sa mai trec pe la ea, ca mai vine si cu flori, chiar daca lumea e rea si o alunga si-i vorbeste urat. Putin mai departe, am dat peste o patiserie, am cumparat o paine si m-am intors din drum sa i-o dau. Nu voi uita niciodata stupoarea intiparita pe fata ei si acel „multumesc” venit din inima, care mi-a umplut instantaneu ochii de lacrimi. Daca bunica mea ar fi fost in locul ei, as fi vrut sa se gaseasca cineva, un singur om macar, unul care sa nu treaca nepasator pe langa ea. Nici nu banuim cat de mult poate sa insemne un gest marunt!

Si am realizat de ce nu mi-e mie frica de moarte, dar in schimb ma ingrozeste batranetea: din cauza situatiilor de genul acesta, in care esti bolnav si sarac, si de parca asta nu ar fi de ajuns, se mai adauga si nenorocirea ca nu ai pe cineva langa tine, un umar cu care sa imparti uriasa povara. „Singur pe lume” imi pare o expresie teribila, datatoare de fiori reci pe sira spinarii! Din pacate, exemplele pe care le intalnesc la tot pasul, din ce in ce mai des in ultimul timp, nu sunt deloc menite sa aduca alinare: batrani saraci si bolnavi, uitati/ abandonati/ dati afara din case de proprii lor copii sau nepoti, batrani cu mintea ratacita si amintirile sterse, pana in punctul in care se pierd pe sine, batrani imobilizati la pat, dependenti de cei din jur pana in clipa ultimei suflari. Nu asa viseaza cineva sa-si traiasca batranetile, nu? Si lucrul cel mai crud este ca nu exista nicio garantie, absolut niciuna, ca nu ne vom afla intr-una din situatiile astea!

CITATUL ZILEI:

„Nu râde de bătrâneţe, fiindcă te îndrepţi către ea.”

Menandru

Sotul ideal – fabula

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca, însă, ca o fată
Cu avere şi trusou,
Îi respinge, îngâmfată :
-Cum să mă mărit c-un bou ?

E un cal prin curţi vecine,
Care, pătimaş, mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur-sânge !

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul.
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

– Ah, ce şansă pe mireasă !
Comenta în pom o cioară,
El – aristocrat de rasă.
Ea – o biată pierde-vară.

Dar, curând, ce tragedie!
Vaca se certă cu calul,
Pân’ departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba, făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba, mai mult, se întâmplase,
Ca – jucând pe-ndrăgostita –,
Calul, furios, îi trase
Două palme cu copita!

Şi atunci, cu resemnare,
Vaca prinse a pricepe
Cum că soţul ei mai are
Trei amante, toate – iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal!
Şi-ntr-o seară părăsise
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă, uscată
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul:
-Ce pereche potrivită!
(Vaca noastră şi cu boul).

Ea comandă, el ascultă.
El – cu munca, ea – tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca (ne şopteşte
un măgar – c-aşa-i măgarul),
Prin păduri, mai zăboveşte,
Uneori, cu armăsarul.

Dar eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă: poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea, de faţă,
Nu e nici un lucru nou:
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU!

Text primit pe mail. Multumesc, Auras!