1 comentariu

Visul unei nopţi de vară

Ciudat cum se contractă timpul sub soarele dogoritor al verii, dar se dilată teribil sub răceala zăpezii! Adevărat paradox, nu-i aşa? Nu ştiu vouă, dar mie întotdeauna mi s-a părut că verile se duc cu viteza iepurelui, iar iernile în pas de broască ţestoasă! Poate pentru că nu mi-a plăcut niciodată anotimpul rece şi nu mi-am schimbat părerea nici până în ziua de azi, după 124 alternări de anotimpuri trăite! Da, chiar le-am numărat!😛

beach lifeVisul meu permanent (pentru că am avut şi foarte multe visuri temporare, pe care le-am abandonat eu sau ele pe mine, încă nu m-am lămurit) este să locuiesc pe-un tărâm miraculos, cu vară veşnică, unde să dau uitării cizmele îmblănite, hainele groase, fularul şi mănuşile, pentru că gerul e declarat persona nongrata, iar fulgii nu îndrăznesc să pună piciorul. Unde valurile înspumate se sparg gălăgios de ţărmul stâncos sau mângâie lin plajele întinse, cu nisip fin de aur. Unde după o zi de muncă, în drum spre casă, te opreşti la terasa de pe pontonul de lemn pentru un afterhour, sorbit lent, în timp ce priveşti silueta vaselor albe adocate, profilându-se pe un cer la fel de senin ca privirea unui prunc. Ori te întinzi pe nisipul cald, în timp ce tânguitul pescăruşilor şi sunetul monoton al valurilor plesnind uscatul îţi inundă urechile si se răspândeşte în tot corpul, până în vârful degetelor, aducând cu sine calm desăvârşit şi linişte profundă sufletului. Iar în momentele astea magice, în care timpul pare îngheţat ca într-un tablou pictat de o mână mult prea talentată şi boemă, să simţi că plezneşti de preaplin, că nu există fericire mai mare decât asta şi chiar să te întrebi ce ai făcut de-ai meritat raiul ăsta?

Seara, pe terasa casei tale albe, cufundat în pernele moi ale balansoarului, cu o limonadă proaspătă în mână şi un câine flocos la picioare, tragi adânc în piept aerul sărat, în timp ce greierii ţârâie vesel şi de departe vine sunetul repetitiv al valurilor, şi încerci să cuprinzi cu privirea puzderia de stele, întrebându-te care e a ta. Şi-atunci să simţi că cineva acolo sus cu siguranţă te iubeşte, pentru că toţi anii lungi de suferinţă s-au materializat în paradisul ăsta, ca un fel de răsplată divină.

Acum mulţi ani, de fiecare dată când citeam în diverse reviste că cei născuţi în zodia peştilor se simt cel mai bine în preajma apei, mă bufnea instantaneu râsul. Cum să fie adevărată treaba asta, când eu nici să înot nu ştiu, ba-mi mai e şi frică de apă? Abia acum, după ce mi-au umblat picioarele şi mi s-a mai copt mintea, am realizat că de fiecare dată când am locuit în apropierea mării sau a vreunui lac, chiar şi pentru scurt timp, ca de exemplu în vacanţe, nu m-am simţit niciodată mai sănătoasă, mai energică şi mai vie ca în acele momente! De dragul de a mă bălăci într-o apă atât de azurie şi cristalină încât vezi nisipul de pe fundul ei, mi-aş da uitării toate temerile şi chiar aş învăţa să înot!

Aşa că acum, visul meu cel mai şi cel mai aprig este să-mi trăiesc viaţa într-un oraş la malul mării sau oceanului, cu pontoane, docuri, plaje lungi şi mai ales, fără zăpadă şi temperaturi cu minus! Amin şi Doamne ajută!

CITATUL ZILEI:

„Visul este o răscruce interioară unde răsună tot zbuciumul vieţii.”

Henri Frederic Amiel

One comment on “Visul unei nopţi de vară

  1. Vaaaaiii de mine! Postarea asta imi curge pe suflet precum mierea pe felia de paine calda , unsa cu unt….Minunat! E si ceea ce visez eu si tare mi-a placut citatul zilei…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: