8 comentarii

Q4: Nu e mai bine singur decat prost insotit?

„Mieux vaut être seul que mal accompagné” spune francezul. Am auzit vorba asta din gura unei prietene frantuzoaice, in timp ce stateam amandoua cu o cafea in fata si ea-mi povestea cum se despartise din nou, pentru a nu stiu cata oara (deja nu le mai contorizam) de iubitul ei cu care avusese (sau mai bine zis inca avea) o relatie de dragoste cu nabadai, ca s-o numim elegant. O multime de scandaluri, certuri la volum maxim care se lasau cu spart de fafurii si alte obiecte aruncate in directia celuilalt (noroc ca amandoi aveau tinta proasta), urlete cu multi decibeli, jigniri si reprosuri. De fiecare data, acelasi deznodamant: el pleca de acasa, trantind nervos usa, dormea o noapte-doua pe la prieteni, nu-i raspundea la zecile de mesaje inveninate, ea ii arunca hainele pe geam, innoda tigarile printre sughituri, jurandu-se ca asta a fost picatura care a umplut paharul, gata, s-a terminat… definitiv de data asta. Numai ca definitivul asta avea alte semnificatii pentru ei. Paharul lor era al dracului de mare, tot accepta picaturi fara sa ajunga vreodata sa se verse. La cateva zile dupa scandal, apele se linisteau si urma o impacare magistrala cu declaratii inflacarate de dragoste si regrete amare, garnisite cu buchete de flori si promisiuni din ambele parti. Si totul era din nou lapte si miere. Pana la urmatorul scandal. Evident!

Eu deja le invatasem naravul si cu timpul, invatasem si sa nu ma mai las afectata. Intelegeam prea bine semnificatia apelului telefonic la ore nepotrivite si vocea ei gatuita invitandu-ma la cafea. Stiam parcursul uraganului conjugal si-i fugeam din cale, limitandu-ma sa o ascult, fara a-i mai da sfaturi pe care oricum nu le-ar fi luat in seama. „Tra moglie e marito non mettere il dito” zice italianul pasional, obisnuit cu izbucnirile amoroase. Cu alte cuvinte, sa nu te bagi in certurile casnice ale altora. Ei doi se impaca, iar tu cazi ca prostul la mijoc, desi intentiile tale nu au fost altfel decat onorabile. Nu am putut intelege niciodata cum nu-si putea asculta propriul sfat. Doar ea zicea ca i-ar fi fost mai bine singura, decat prost insotita. Cu suficienta omului fericit in dragoste si care crede astfel ca detine cheia tuturor problemelor amoroase, ma intrebam de ce nu se despart pur si simplu? Asta era solutia cea mai logica si mai la indemana. De ce sa-ti fie rau intr-o relatie, cand poate sa-ti fie bine pe cont propriu? Pentru ce acest chin permanent? Sau daca tot continua aceasta relatie clar disfunctionala, de ce nu incearca macar sa o repare cumva? Si daca vezi ca nu poti repara ceva prea stricat, de ce nu pleci? Ei repetau un tipar si parea ca niciunul nu se straduieste sa rupa acest lant bolnavicios. Cand eu am plecat, erau tot impreuna, la faza de miere si lapte de data asta, care s-a transformat repede, peste numai o saptamana, in fiere si pelin.

Prolema e ca cei doi nu sunt si nu vor constitui niciodata un caz izolat. In ultima vreme, am inceput sa intalnesc din ce in ce mai multe cupluri de genul acesta, din medii diferite, de varste diferite. Toti cei din jurul lor le spun ca relatia in care se afla nu e normala, numai ei doi nu vad. Sau daca vad si pricep, nu vor sa recunoasca si nici sa taie raul de la radacina, invocand tot felul de scuze penibile.

Permiteti-mi deci sa intreb si sa va intreb: ce catuse nevazute ne tin legati de cele mai nepotrivite persoane, in ciuda starii de rau pe care ne-o provoaca? De unde masochismul si autoflagelarea asta? De unde suferinta asta autoimpusa? De ce ramanem in relatii care e clar ca nu merg si nu vor merge niciodata? Daca nu au mers inca de la inceput, slabe sanse sa inceapa mai tarziu. Ce mecanisme psihice ne condamna pe multi dintre noi, dar mai ales pe femei (ele par sa fie cele mai dispuse sa sufere in numele dragostei), sa traim in relatii disfunctionale, daunatoare fizic si psihic? Frica de a fi judecati de ceillati? Incapatanarea de a nu mai adauga un esec? Teama de a nu ramane singuri? Credinta ca nu meritam mai mult? Dependenta?

Cat despre prietena mea frantuzoaica, ei bine, aflati ca cei doi s-au casatorit si au un copil de 2 ani, o frumusete de baietel, tot numai carlionti blonzi si ochi albastri. Iar relatia lor continua… la fel ca si pana acum.

CITATUL ZILEI:

„In orice moment dificil poti gasi o solutie.”

Albert Einstein

8 comments on “Q4: Nu e mai bine singur decat prost insotit?

  1. Mulți își distrug viețile așa… legându-se de cineva care nu merită..

    Apreciază

  2. Stii cum e vorba aia , „Iubirea, ca și ploaia, nu-și alege iarba pe care cade.”….uneori e greu sa iei o decizie asa ca mai lasi de la tine in speranta ca ceva se schimba.

    Apreciază

  3. Salut , Margeluto!
    Ma gandesc , citindu-ti postarea , la propria-mi viata. Nu am avut destul creier , ca sa zic asa , sa fac cele mai bune alegeri sentimentale , niciodata , de cand ma stiu.Ce era prea bun , era prost si ce era rau , trebuia educat dupa chipul si asemanarea mea , uitand ca am ales omul asa cum era si nu ca sa il schimb.
    Nu am fost si nici nu voi fi ca prietena ta,urasc violenta de orice fel , verbala sau fizica si caut , absolut intotdeauna , sa discut cerebral , atat cat mi se permite.Cand ma lovesc de ziduri de furie si violenta , mai ales verbal , devin muta , de parca ceva ma sugruma si nu mai pot articula nici un cuvant.
    Incercand sa raspund intrebarilor tale , din punctul meu de vedere , as zice ca , inainte de toate , este puterea obisnuintei , care-daca ar fi sa citez o zicala celebra- este mai a dracului decat dragostea. Si mergand pe aceeasi cale , continuu zicand ca toata dragostea , pana la urma , trece prin stomac. Probabil ca multi dintre cititorii tai ma vor contrazice , insa , repet , este opinia mea , bazata pe ceea ce am trait si traiesc.Pe langa obisnuinta mai este si teama de a o lua de la inceput , sentimentul de timp pierdut in van intr-o relatie care nu a functionat , mai ales cand ai sarit de o anumita varsta.Si ar mai fi , adaug eu , tarele socio-financiare. Pe mine , momentan , cam asta ma trage inapoi , partea financiara….motiv pentru care am nevoie sa merg mai departe si , tot printr-o vorba , unde merge mia , merge si suta….Pur si simplu , dupa multe momente traite in cuplu , bune si rele , vine o vreme cand toate se aseaza , cumva si…te obisnuiesti.

    Apreciază

    • Exact asa mi-a zis si mie mereu mama, ca obisnuinta e mai a dracului decat dragostea.🙂 Cred ca dupa un timp, in orice relatie intervine obisnuinta, mai rau e cand te obsnuiesti cu raul! Ceea ce mi-a adus aminte de o alta poveste si uite cum ia nastere un nou articol! :)))

      Apreciat de 1 persoană

  4. Draga Margeluta, imi place sa citesc postarile tale dar, sunt oarecum derutata ca, de atata vreme de cand pun comenturi, pana in prezent, nu am primit nici un raspuns din partea ta si acest lucru ma face sa ma intreb: „oare chiar iti sunt indiferente comentariile facute sau esti asa de ocupata incat, nu mai timpul si relaxarea necesara pentru a da raspunsuri celor ce au comentat”? As dori sa stiu care din cele doua variante, reprezinta realitatea.
    Un gand bun si multa sanatate.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: