Mândrie de broscoi

Două raţe şi un broscoi, toţi trei prieteni, discutau, se jucau şi înotau mereu împreună pe lângă baltă.

Într-o vară însă, balta a secat şi s-au gândit să caute alta. Era uşor pentru răţuşte, greu pentru broscoi Ele puteau să zboare, el nu. Au găsit totuşi o soluţie: o crenguţă de care broscoiul să se agaţe cu gura, iar cele două răţuşte să o ţină de capete în timp ce vor zbura. Planul a mers bine, atât de bine, încât un ţăran, văzând grupul care trecea în zbor, a exclamat:

-Măi, ce idee deşteaptă! Oare cui îi aparţine?

Auzind remarca, broscoiul răspunse:

-Mie!

Şi bum!, căzu şi se făcu praf.

Barbosu Cristian – „Cele şapte păcate cardinale”

Povestioară găsită aici.