Citatul zilei, Fotografia săptămânii, Olteanca in Capitala

Festivalul International al Luminii Spotlight Bucuresti

UNESCO a hotarat ca anul 2015 sa fie proclamat în mod oficial Anul Internațional al Luminii si al Tehnologiei Luminii, prin urmare, Primaria capitalei a organizat, in perioada 23-25 aprilie, prin ARCUB, prima editie a Festivalului International al Luminii Spotlight Bucuresti. Timp de 3 zile, Calea Victoriei, de la Biblioteca Centrală Universitară până la Piața Națiunilor Unite, a fost transformata într-o expoziție-gigant, animata de instalațiile interactive și spectacolele de lumini. Circuitul artistic al festivalului a fost compus din 23 de lucrari artistice, instalatii, sisteme de iluminare arhitecturala si videomapping-uri, in total, o suprafata iluminata de aproximativ 6000 metri matrati.

Chestia asta suna prea bine ca sa o rateze a voastra Margea, asa ca joi, dupa ce am plecat de la Noaptea Cartilor Deschise, ne-am oprit la concertul de pe Strada Franceza, exact cand pe scena Romarta canta o varianta rock’n’roll a „Umbrellei” Rhiannei. Au urmat apoi Omul cu Sobolani si Robin and the Backstabbers, dar noi nu am mai ramas, ci am luat-o in sus, pe Calea Victoriei, sa vedem despre ce e vorba de fapt la Spotlight, acest Festival al Luminii aflat la prima editie. Ei bine, dragi cititori margelati, aflati ca a fost superfain! Desi am avut foarte putin timp la dispozitie, fiindca Inuta mea trebuia sa plece, am reusit totusi sa admiram instalatiile luminoase, sa vedem proiectia de pe Cercul Militar si sa facem cateva poze. Si am ramas incantate, superincantate, megaincantate de fapt! De aceea, curioasa si dornica sa-mi fac o imagine completa a evenimentului, am vrut sa vad si restul de minunatii, asa ca sambata abia l-am tarat pe Al Meu Ca Bradul dupa mine! Fiindca la ora 21 juca Steaua, s-a invoit sa ma insoteasca doar cu conditia sa apuce si el macar a doua repriza (vaaai, cata generozitate din partea-i, nu-i asa?)! Va imaginati deci ca m-a alergat ca pe hotii de cai, sa ajunga mai repede acasa, in fata televizorului! Norocul meu ca inghesuiala teribila i-a mai incetinit ritmul si am apucat si eu sa ma bucur de una-alta! 😛 Adevarul e ca era foarte multa lume, nu aveai loc sa arunci un ac! De mult nu am mai vazut asa puhoi de oameni! Si tot continuau sa vina in valuri!

Va las acum cu cateva poze facute la Spotlight in cele doua vizite margelate.

Iluminat arhitectural pe Biblioteca Centrala Universitara, in culorile drapelului.

Cloud, opera unor artisti din Canada, o instalație de artă interactivă, construită din 6 000 de surse de iluminat.

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

Large Pendulum Waves, o instalatie kinetica creata de un artist olandez,  formata din 15 globuri luminoase de aproape un metru diametru si cu o greutate de 450 kg, ce oscileaza ritmic, la capatul unor cabluri fixate de un suport cu inaltime de 10 metri. O opera de arta pusa in miscare de legile fizicii, dupa cum spun organizatorii.

Light Orchestra pe fatada Palatului Telefonelor.

Video mapping pe Teatrul Odeon, realizat de Maxintensity din Ungaria, participanti la iMapp Bucharest din septembrie 2014 cu un spectacol de video mapping pe fatada Palatului Parlamentului (click pe link).

Video mapping pe Cercul Militar National, realizat de Les Ateliers Nomad, conationalii nostri care au participat si ei anul trecut la iMapp Bucharest cu un spectacol de video mapping pe Palatul Parlamentului (dati click pe link).

Pin Bucharest, instalație urbană cu tema BUCUR/EȘTI a arhitectei Olivia Monoranu.

The Sun, energia, puterea și mărimea Soarelui inglobate in opera unui artist din Cehia.

Cubic Lens, un cub cu latura de 4 metri, ridicat deasupra mulțimii și iluminat cu peste 20.000 de lumeni, o iluzie menita sa păcăleasca ochiul uman.

Triangles Unfold, o instalație modulară realizată din triunghiuri echilaterale identice care se compun la fiecare construcție într-o formă nouă. Din ce am citit, instalația a avut în fiecare noapte altă înfățișare. Asa arata sambata.

Strada B, un perete reactiv la publicul străzii.

Iluminat arhitectural pe Palatul CEC.

Lux Magnetica, o instalație biomimetică interactivă prezentată sub forma unui banc de meduze ce reacționeză prin variații de lumină la proximitatea oamenilor.

Ghost Ship, o hidro-holograma de mari dimensiuni (jeturi de circa 12m), creata de arhitectii romani din colectivul Visual Skin pentru Amsterdam Light Festival 2014. Pe masura ce vizitatorii se deplaseaza in jurul hologramei, imaginea perceputa se tranforma din profilul vasului in vederea frontala. Efectul 3D este si mai spectaculos atunci cand velele corabiei se umfla in bataia vantului. In 2015 si 2016 acest vas efemer va calatori in jurul lumii, Spotlight Bucharest International Light Festival fiind prima oprire. Chiar a fost o chestie spectaculoasa, care ne-a si udat atunci cand a fost pusa in functiune. 😀

Ghostship

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

La final, dupa atatea poze, va las si un mic video ca sa simtiti vibe-ul festivalului .

Au mai fost si alte instalatii luminoase pe care nu am apucat sa le vad din motivele amintite la inceputul articolului, dar nah, nu le poti avea pe toate, zice o vorba din batrani! Oricum, a fost ceva inedit si foarte interesant, cum nu am vazut vreodata si m-a entuziasmat la maxim! Acum abia astept editia de anul viitor, la care organizatorii vor trebui sa munceasca pe branci, daca vor sa se autodepaseasca, fiindca aceasta prima editie le-a iesit de minune! Dupa cum se vede, a fost foarte bine primita de publicul bucurestean si a reusit sa scoata din casa o groaza de lume!

CITATUL ZILEI:

„Vezi încotro cad umbrele şi vei şti cine cerne lumina.”

Valeriu Butulescu

Reclame
Din gura altora, Povestioara de vineri

Examenul de logică

Într-o universitate renumită, la un curs de logică din anul I, profesorul a făcut o ofertă neobișnuită cu privire la examenul de sfârșit de an. El le-a spus studenților:

– Puteți veni și copia la examen doar cu atâta informație cât încape pe o coală de A4.

Așa că fiecare student și-a pregătit ”terenul”, au tras din greu toată săptămâna, ca să poată pune cât mai multe cunoștințe cu putință pe o coală A4.funny back to school

Totuși, unul dintre studenți, când a intrat în clasă, în ziua examenului, a pus o coală de hârtie pe podea și pe ea l-a pus să stea pe unul din studenții din anul IV. Studentul de anul IV i-a spus acestuia tot ce trebuia să știe. Drept rezultat, el a fost singurul student din an care a luat nota maximă.

Wayne Rice

Propriu şi personal

23 Aprilie – Ziua Internationala a Cartii si a Drepturilor de Autor

noaptea-cartilor-deschiseIn 1995, la initiativa Spaniei, UNESCO a hotarat ca ziua de 23 aprilie, cea a trecerii in nefiinta a lui Shakespeare si Cervantes, sa fie proclamata ca Zi Internationala a Cartii si Drepturilor de Autor, incurajandu-se astfel promovarea lecturii si sprijinirea tinerilor autori. Bineinteles ca si anul acesta, la fel ca-n ceilalti, pentru a sarbatori, s-au organizat tot felul de evenimente, de la expozitii de carte si lecturi publice, la maratoane de citit si donatii de carti. Ca de obicei, initiativa Editurii Litera s-a facut din nou remarcata datorita ineditului si (mai ales) volumelor oferite gratuit: „Noaptea Cărţilor Deschise”, eveniment aflat la cea de-a treia editie, a strans peste 1500 de cititori care au facut un lant uman in jurul Casei Poporului. Nu au fost indeajuns pentru a inconjura uriasa cladire, dar tot s-a bucurat de un real succes. Si Margeluta a fost acolo!

Stiind ce s-a intamplat anul trecut, cand oamenii s-au imbulzit si calcat in picioare pentru o carte, sa zicem ca nu-mi suradea deloc ideea de a participa. Am oroare de multimile inversunate! Plus ca nu-mi place sa fiu fotografiata si filmata, sa ma vad pe la tv ori sa se umple internetul cu mutra mea. I’m so shy! 😀  Noroc cu prietena mea Inutza, care nu s-a lasat pana nu m-a convins sa mergem impreuna. Ne-am bucurat de soare si de pomii infloriti din Parcul Izvor (a se vedea Instagramul margelat), am stat pe iarba si am mancat merdenele (Doamne, ca bine mai miroase iarba verde proaspat taiata!), asteptand sa se dea startul.

Ne-am gasit locuri vizavi de parc, fix unde se filma si fotografia in draci, intre un grup galagios de tineri voluntari si doua doamne simpatice. Apoi ne-am primit si cartile, care au picat exact la fix. Pe „Lawrence al Arabiei” pusesem ochii inca de la inceput. Chiar ne amuzam ca atunci cand termin eu cu arabul, o sa mi-l paseze Inutza pe turc! 😀

Cel mai mult mi-a placut atmosfera relaxata. Participanti din toate categoriile: multi liceeni, parinti cu copii mici, dar si varstnici, toti comunicativi si sociabili. Am vorbit, am ras, am glumit, am citit din cartile primite. Cel putin asa a fost pe bucata noastra de  „lant”. Asta a fost partea faina, faza nasoala e ca nici pana acum nu am priceput cand a inceput si cand s-a terminat de fapt evenimentul. Tot vedeam oamenii ca pleaca, dar noi doua ne incapatanam sa mai ramanem, asteptand un semnal, ceva de genul „Start!”, „Acum!”, un fluier, un pocnet de pistol, ceva, orice, la care toata lumea sa deschida simultan cartile sau sa se ia de maini, uatevar, si multimea de fotografi si cameramani sa puna camerele pe cititori. Numai ca nu s-a intamplat asa. Nu ne-a anuntat nimeni nimic, iar in final, cand am vazut ca am mai ramas doar cativa pe baricade, am plecat si noi catre Calea Victoriei, ca tot se tinea Spotlight si era concert pe Strada Franceza.

noaptea cartilor deschise noaptea cartilor deschiseNoaptea cartilor deschise 2 by Margeluta quotationsfreak.wordpress.comnoaptea cartilor deschisenoaptea cartilor deschisenoaptea cartilor deschiseNoaptea cartilor deschise

Si in drum spre casa, ca un facut, o coincidenta sau o demonstratie ca-n univers toate sunt interconectate, am dat peste asta:

carte

CITATUL ZILEI: 

„Literatura e dovada ca viata nu ajunge.”

Fernando Pessoa

Din gura altora, Povestioara de vineri

Noua gorilă

Un bărbat care își căuta de lucru, aflase că urma să fie redeschisă grădina zoologică din oraș, așa că s-a dus și a întrebat de o slujbă. Grădina oferea un post foarte ciudat. Gorila murise și avea nevoie de cineva care să se îmbrace într-un costum de gorilă și să se comporte ca atare. Identitatea sa urma să fie ținută secret, bineînțeles. Slujba era foarte bine plătită, așa că omul a acceptat. A încercat costumul: îi venea perfect, arăta ca o gorilă și astfel și-a început noul serviciu.

Şi-a pus capul jos și s-a culcat. După o vreme însă, a obosit de atâta stat așa că s-a plimbat puțin prin cușcă, a sărit de colo colo și încercat câteva suntele a la gorila. Cei ce îl priveau păreau încântaţi, astfel că au început să aplaude şi să îi arunce alune. Cum îi plăceau alunele, a continuat şi mai mult. A încercat să se caţere într-un copac. Asta a plăcut și mai mult mulțimii, deci a primit și mai multe alune. A apucat apoi o liană, balansându-se dintr-o parte în alta a cuștii, tot mai mult și tot mai sus, până când dintr-o dată, liana s-a rupt. Și a căzut afară din cușca sa, în cușca vecină, cușca leului.

În acel moment s-a panicat. În fața lui stătea un leu imens, la mai puțin de 5 metri. Și mai mult decât atât, părea extrem de înfometat. Omul îmbrăcat în gorilă a început să sară și să strige:

– Ajutor! Ajutor! Scoateți-mă de aici! Eu nu sunt o adevărată gorilă! Sunt doar îmbrăcat în gorilă! Ajutoooor!

Atunci leul a sărit rapid pe el, l-a pus la pământ și i-a spus:

– Taci din gură! O să fim concediați amândoi!

Wayne Rice

Din gura altora, Povestioara de vineri

Am schimbat inima

Într-un sat trăia o femeie cunoscută ca fiind foarte serioasă. Avea o vacă ce dădea lapte bun şi mulţi oameni veneau să cumpere lapte de la ea. Cu toate acestea, fără ştirea lor, ea adăuga de fiecare dată puţină apă în lapte, ca să-l înmulţească.

După câţiva ani, a început să îl caute pe Hristos şi a înţeles că gestul ei nu se potriveşte cu învăţătura Scripturii. Aşa că a încetat să mai pună apă în lapte. Oamenii gustau laptele care acum devenise şi mai bun şi o întrebau:

– De unde îl ai? Ai schimbat vaca?

– Nu, răspunse femeia.

– Atunci probabil ai schimbat păşunea.

– Nu, n-am schimbat nici păşunea.

– Atunci, cum se face că laptele tău a devenit şi mai bun?

– Am schimbat inima, răspunse femeia.

Povestioară preluată de aici.

Din gura altora, Povestioara de vineri

Ca la biserică

Era ziua interviului pentru un nou loc de muncă.

La întoarcerea acasă, soţia îl intrebă pe soţ:

– Cum a fost la interviu?

– Ca la biserică, răspunse soţul.

– Cum adică ca la biserică? rămase uimită soţia.

– Păi, atunci când mi-au pus ei întrebări, eu mi-am făcut cruce. Iar atunci când am răspuns, şi-au făcut ei cruce.

Povestioară găsită aici.

Încreţi-mi-ar creierul!, Citatul zilei, Din gura altora, Fotografia săptămânii

1 Aprilie – Ziua Internaţională a Păsărilor

Nu, nu e o păcăleală de 1 Aprilie, credeţi-mă! Ziua Păsărilor e sărbătorită încă din 1906, când a fost semnată Convenţia Internaţională pentru Protecţia Păsărilor, dorindu-se a atrage atenţia asupra speciilor pe cale de dispariţie, a căror supravieţuire depinde în totalitate de… aţi ghicit, noi, oamenii! Şi cum tot noi suntem cei care le-am adus în această situaţie, tot de noi depinde conservarea şi protejarea celor peste 10.000 de specii de păsări din lume, dintre care 12% în pericol de extincţie în următorul secol! Cifre deloc îmbucurătoare, aşa-i?

În ţara noastră, în perioada interbelică, ziua era sărbătorită mai ales în şcoli, când elevii făceau mici excursii în natură şi instalau cuiburile artificiale pentru păsări construite în timpul iernii. După război, tradiţia a fost abandonată, dar începând cu anul 1994, la iniţiativa Societăţii Ornitologice Române, Ziua Internaţională a Păsărilor este sărbătorită în fiecare an la 1 Aprilie.

Mi-aduc aminte că în generală, când era moda oracolelor (yep, i’m that old!), de câte ori dădeam peste întrebarea „Ce pasăre ţi-ar plăcea să fii?”, scriam mereu vultur. Era ceva legat de înaripata asta care mă fascina. Măreţia şi forţa ei, dimensiunile impresionante, deschiderea imensă a aripilor, privirea ageră şi zborul sigur. Dar mai ales, libertatea cu care plutea în înaltul cerului, survolând de la înălţime lumea mică a furnicilor de dedesubt. Nu a fost oare zborul cel mai mare vis dintotdeauna al omului?

Continuând în acelaşi ton, vă recomand întru plăcerea ochilor, un clasic din 1963: „The Birds” al lui Hitchcock, iar pentru gâdilarea urechilor „Ciocârlia” noastră, care îmi trimite fiori pe şira spinării ori de câte ori o ascult. Şi nu puteam uita, bineînţeles, de îmblânzirea papilelor gustative: reţeta pentru lapte de pasăre, unul din deserturile copilăriei mele, pe care nu l-am mai făcut de muuultă vreme, deci trebuie remediată cumva problema asta. 😛

Iar în cazul în care nu aveţi niciun plan de Florii şi tot trebuie arse caloriile, aflaţi că duminică, 5 aprilie, la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din capitală are loc evenimentul „Ziua Păsărilor”, care-i va bucura în special pe cei mici. Mai multe informaţii găsiţi aici. Când vorbeşti de zbor şi păsări măiastre, e imposibil să nu te ducă gândul la genialul Brâncuşi şi vorbele sale de duh, pe care vi le recomand cu drag. Acestea fiind zise, v-am pupat şi… am zburat! 😉

vultur
Sursă foto

CITATUL ZILEI:

„Nici o pasăre nu are zbor prea înalt, dacă nu zboară cu aripi proprii.”

William Blake