Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe, schimba-te tu!

În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă.

Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos şi dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui:

-Măria ta, de ce să cheltuiţi fără folos atâţia bani? Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiţi picioarele.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Morala: Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor, mai bine. Întoarce-ţi privirea către tine, investeşte în tine. Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

Povestioara gasita pe facebook.

3 în 1 ca Nescafe-ul

1. Eclipsa de Soare de ieri a fost prima din acest an. Dacă din nordul Oceanului Atlantic s-a văzut o eclipsă solară totală, noi n-am avut parte decât de o felie din ea şi ar fi bine să ne mulţumim şi cu atât, fiindcă până în 2022 nu mai păpăm alta (poate doar una mică, parţială, prin 21 iunie 2020).

Sper că la ora 11:55, când s-a produs maximul eclipsei, v-aţi bucurat de cer senin şi aţi reuşit s-o vedeţi. În Bucureşti nu am fost atât de norocoşi. Raportez că la Gara de Nord am avut un cer perfect… acoperit de nori, prin urmare, adio eclipsă! Şi-aşa nu aveam ochelari (zise vulpea-n sinea ei! 😛 ).

2. Tot ieri (sau mai bine zis azi, 21 martie, 00.45 ora României), axa Pământului a fost perpendiculară pe raza Soarelui ⇒Echinocţiu de primăvară ⇒ziua a fost egală cu noaptea.

3. Şi da, din nou ieri noapte, am avut parte şi de Super Lună sau Luna la perigeu, adică momentul când Luna ajunge pe orbita sa la cea mai mică distanţă faţă de Pământ şi apare mult mai mare şi mai luminoasă decât în celelalte nopţi. Aceasta a fost deja a treia Super Lună din 2015 şi ne vom mai bucura de alte trei, în august, septembrie şi octombrie.

Eh, şi ce e atât de  spectaculos, vă intrebaţi probabil? Păi, specialiştii în domeniu spun că se întâmplă destul de rar ca toate aceste trei fenomene (eclipsa de Soare, echinoctiul şi Super Luna) să se producă în aceeaşi zi. Doar cine mai apucă anii 2053 şi 2072, va reuşi să trăiască din nou această treime de evenimente astronomice. Un fel de 3 în 1 Nescafe sau „3 la preţ de 1, ia şoseta, omule, că e superofertă!”. 😛

În afară de faptul că nu am putut dormi, nu m-am simţit cumva afectată de chestiile astea cosmice. Şi oricum, adevărul e ca aşa păţesc de fiecare dată când e lună plină, mă izbeşte un val de energie teribil şi umblu de nebună prin casă. Surse credibile m-au asigurat totuşi ca nu urlu la lună şi nici nu-mi cresc colţi, gheare şi blană! 😀

CITATUL ZILEI: 

„Luna este purtătorul de cuvânt al nopţii.”

Costel Zăgan

Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrână căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita “astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse:

-Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine! şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală.

După câtva timp, bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară? Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros.

-Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine, spuse ea şi-i închise uşa în nas.

După câteva ore, mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit, care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

-Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!

Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte. Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrânica deveni din ce în ce mai îngrijorată. “Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” se întreba ea. În cele din urmă, se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: “De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat!”.

Q3: De ce continuam sa consumam lucruri care ne fac rau?

In ultima vreme, vointa Margelutei a fost greu incercata de tot felul de pofte (nu va ganditi la tampenii, perversi mici ce sunteti! 😛 )… Cu pofta de dulce sunt deja obisnuita, de ani buni mi-o tot trimite intru ispitire Tiroida-cea-rea-si-dereglata si sa zicem ca m-am obisnuit cu ea si pot, cat de cat, sa-i fac fata. Dar, din cand in cand, se intampla sa ma loveasca miseleste si pofte mai… ciudate, cum ar fi cea de Cola, desi nu am fost niciodata vreo consumatoare impatimita (nu ca frate-mio care uitase gustul apei, dar il cunostea prea bine pe cel de Cola).

Tin sa precizez din start ca de fel, eu nu beau suc, decat la evenimente ori iesiri (si-asa rare) in oras, dar si atunci fara acid, fiindca stiu foarte bine ca bauturile carbogazoase si Margeluta nu fac deloc casa buna. Cu precadere Coca Cola si Pepsi, care-mi provoaca niste dureri de stomac teribile! Nici macar nu-mi amintesc cand am baut ultima data!

Prin urmare, as vrea si eu sa stiu de unde Doamne iarta-ma, a aparut piticul asta pe creier care imi sopteste necontenit in ureche „Cola, Cola, Cola…”?! Pana mai ieri nici nu le observam, dar acum ma lovesc in retina mea destul de subtiata (asa grait-a medicul!) toate reclamele alea hoate la Coca Cola si Pepsi, cu licoarea magica revarsandu-se vijelios peste cuburi de gheata sfarainde, in timp ce stropi joaca veseli la gura paharului si in a mea se isca adevarate furtuni tropicale!

Ieri n-am mai rezistat, am infruntat ploaia de afara ca Ana lui Manole si m-am prezentat in cel mai apropiat Mega Image, de unde am plecat cu o sticla de Fanta de lamaie si una de Coca Cola, bineinteles! Daca era sa ies din casa pentru orice altceva pe vremea aia, n-as fi iesit, normal! Initial, Fanta era pentru mine si Cola pentru Al Ca Bradul, ca na, eram hotarata s-o evit! Hotarare care s-a dus dracului in momentul in care el si-a turnat un pahar! Si-acum sa te tii, Margeauo!

imageBineinteles ca, intocmai ca un machitor cu staif, nici eu nu m-am oprit la primul pahar. Daca nu mi-a facut rau, inseamna ca merge si al doilea, nu? A mers. Chiar si al treilea. Si-apoi mi s-a rupt filmul. Chiar in timp ce ma uitam la un film pe Pro Tv.

M-am trezit cu ditamai burtoiul, de parca inghitisem nu una, ci trei mingi! Ziceai ca stau sa nasc, numai ca… nu iesea nimic! Ca na, stiti si voi legea aia cu iesirile si intrarile: ce bagi pe-o parte, tre’ sa iasa pe cealalta! Doar ca in cazul asta, nimic, frate! Niente, nada, zero barat, zero-n chiloti! Nu voia si pace! Ba din contra, burta continua sa se umfle de parca-i pusesem drojdie! Habar n-aveam ca o parte anatomica ti se poate mari intr-atat! Nu ma vedeam decat explodand si-un cap de alien iesindu-mi din burta!

Am trecut prin tot felul de trairi, care mai de care mai „amuzante”: dureri de stomac, greata, maini si picioare reci, frisoane, si toate astea in timp ce ma simteam ca o balena esuata! Daca voiam sa ma misc, tot ce trebuia sa fac era sa… ma rostogolesc! N-am inchis un ochi toata noaptea, pastile n-am in casa, iar azi sunt inchise toate cele 5 farmacii din apropiere! Asa ca, in speranta ca nu ma duc pe copca, si asta in cel mai scarbos mod cu putinta, explodand adica, de vor trebui sa ma adune hucata cu bucata ca sa aiba ce pune in coparseu, ma duc sa-mi fac un ceai. Poate scap!

Si uitati-va aici la mine, ca suntem in sfanta zi de duminica, si martori imi sunteti toti care cititi, cine-o mai pune strop de cola pe limba, acum sa-l trazneasca! Si piticule, pazea tata, c-ai belit-o!

Bineinteles, intrebarea din titlu ramane: de ce suntem atat de tampiti, si aici ma refer in primul rand si mai ales la MINE, sa consumam, in mod constient si voit, porcarii care stim ca nu ne fac niciun bine? De ce alegem sa ne facem singuri rau?

CITATUL ZILEI:

„Cine dă ascultare poftelor sale devine propriul său duşman.”

proverb egiptean

Minunata lume a show-urilor tv

Tin minte ca prin anul 2 de facultate, daca nu ma insel, ca-n ultima vreme memoria imi cam joaca feste, eu si colegele mele de apartament ne-am nimerit, prin nu stiu ce conjunctura, in casa unui tip, student la Inginerie. Parintii lui erau plecati peste week-end, deci probabil dadea un chef, ceva. De fapt, nu „probabil”, ci „cu siguranta”! 😀 Eh, si daca toate celelalte chestii sunt foarte vagi in mintea mea, posibil si datorita aburilor de alcool de atunci, (ups, mami, sa stii ca exista o teorema conform careia, daca nu ai tras macar o betie in timpul facultatii, nu te poti numi student! 😛 ) singurul lucru pe care mi-l amintesc la perfectie este… televizorul lui! Si asta nu e nicio metafora sau licenta poetica, eu chiar ma refer la televizorul din sufragerie! Stiti voi, cutia aia cu imagini cantatoare! Mai oameni buni, televizorul astuia era o dihanie imeeeensa, nemaivazuta si nemaiintalnita de noi pana atunci! Cred ca doua persoane nu-l cuprindeam! Sau ma rog, creierul meu profund impresionat asa a inmagazinat informatia, deci asa v-o transmit! Stateam toate trei pe canapea, una langa alta, drepti, cu palmele pe picioare si ne holbam fix in ecranul arataniei, fara sa scoatem un cuvant. Atat de hipnotizate eram, ca nici macar nu l-am auzit pe tip cand ne-a intrebat ce bem! Ne-am trezit la realitate abia cand a pocnit din degete si ne-a zis pe-un ton ironic „Uau, parca n-ati mai vazut televizor in viata voastra!”. Pai chiar asa era! Cel putin, nu unul de dimensiunile alea! Si ca sa-mi duc marturisirea pana la capat, adevarul e ca noua nu ni se mai lipisera ochii de un ecran tv de cateva luni bune! Nu aveam aparatul cu pricina in apartamentul nostru inchiriat, fiindca proprietarul, cel mai bolnav om si mai pervers popa din cati am intalnit (dar asta e o alta poveste), nu voia ca „masinaria diavolului” sa ne distraga de la invatat! In circumstantele astea, intelegeti acum reactia noastra! Poate cititorilor mai tineri, obisnuiti cu smartphoane, tablete si laptopuri la discretie, li se pare neverosimil si aberant ce scriu eu aici, dar pe vremea aceea, ele nu existau! Si uite, am supravietuit totusi! :)))

Nici dupa perioada aia nu am dat atentie prea mare televizorului! Prezenta lui ma interesa cat negru sub unghie. Ba chiar i-am zis Alui Meu Ca Bradul, atunci cand ne-am mutat impreuna, ca tot ce-mi doreste inimioara este netul, pe cand el voia cablu tv sa vada meciurile, bineinteles!

Eh, si-atunci sa mor daca inteleg cand naiba au luat lucrurile intorsatura asta nasoala! Fiindca da, doamnelor si domnilor, dragi cititori margelati, recunosc spasita ca ma uit la televizor… MULT! Exagerat de mult comparativ cu anii trecuti! Nici eu nu ma mai recunosc! Primul lucru pe care-l fac dimineata, cand ma trezesc, e sa aprind televizorul. Vin acasa, sunt singura si-mi pare prea multa liniste, pac, dau drumul la tv, ca sa aud vorbind, acolo, pe fundal! Navighez eu pe net, dar televizorul merge in continuare, bineinteles! Ma plictiseste facebookul, iau telecomanda si butonez pana mi se acreste, dar tot nu-l sting, chiar daca imi gasesc alta ocupatie mai interesanta! Televizorul continua sa faca ce stie el mai bine sa faca: merge in continuare… ca televizorul! In timp ce deretic prin casa, mai prind franturi pe care creierul meu tembelizat de atata tembelizor le considera, in mod eronat, interesante si atunci ma asez frumos in fata lui sa vad despre ce e vorba. Seara, Al Meu Ca Bradul se uita la Capatos. Stie si el bine ca e o porcarie, dar cica pe el atata prostie il amuza. Pe mine ma enerveaza, la culme chiar, dar na, poti sa-i iei omului placerea? Si cum locuim intr-o garsoniera, particip involuntar la vizionare, cu toate ca incerc sa-mi vad de ale mele. Uite asa am ajuns sa vad intregul sezon din „Sunt celebru, scoate-ma de aici!”, iar acum stiu aproximativ tot ce se petrece la „Ferma vedetelor” si de aseara si la „Romanii au talent”. Prin urmare, sunt la curent cu spectacolul dat de Raduleasca si uite ca-mi dau si eu cu parerea, ca de aia am blog!

Eu mi-o amintesc pe Mihaela Radulescu dinainte de Otil si Baumgartner si dinainte de a fi mare scriitoare si diva pe facebook (chiar i-am urmarit activitatea acolo, desi cartile nu i le-am citit). Mi-o amintesc pe Mihaela Radulescu de la „Duminica in familie”, femeie decenta, frumoasa, desteapta, ambitioasa, hotarata, sigura pe sine si buna profesionista. Cu imaginea asta a ei de atunci am ramas eu in cap, imagine care contrasteaza puternic cu cea de aseara, de la „Romanii au talent”. Da, m-a scarbit, fiindca de la o asa doamna, eu, ca privitor, aveam alte pretentii. Si cu toate astea, SOC SI GROAZA!, o inteleg! Da, ati citit bine! N-o aprob, dar o inteleg! Pentru ca a aproba si a intelege sunt doua lucruri toral diferite! Intr-o lume in care pustoaicele de 17 ani, mandre sa fie amantele bogatanilor cu 20 de ani mai in varsta din showbiz, fac bani buni din aparitia pe la diverse emisiuni, povestind cu lux de amanunte despre „relatie”, o lume unde toate analfabetele, incultele si prostituatele cu silicoanele si bucile pe afara sunt ridicate la rang de vedeta fara a avea concret vreun merit sau talent, unde rusinea si decenta au disparut de mult, unde aspectul fizic si operatiile estetice in lant sunt „za shit”, unde femeia e promovata ca o papusa sexuala fara creier, ei bine, inteleg ca intr-o astfel de lume, a pitipoancelor plastifiate, o femeie la 45 de ani, pentru a fi bagata in seama, trebuie sa socheze. Si nu prin inteligenta si decenta, ca nu asta se cauta acum. Eh, iar Mihaela Radulescu e o femeie desteapta, de ce sa nu recunoastem?! A inteles prea bine cu ce se mananca reality showurile din ziua de azi si tocmai asta a oferit: scandal pe paine. Fiindca in showbiz, daca nu se vorbeste despre tine, nu existi! Asta nu-i scuza bineinteles, atitudinea. In plus, aici se simte totusi mana unui regizor, totul a fost introdus in scenariu pentru explozia audientei! Doar uitati-va cat s-a polemizat pe subiectul asta! Acum va intreb: nu e oare si asta un fel de manipulare? Si pacalitii cine sunt? Da, ati ghicit: noi! Desi in contextul in care dam de inteles ca asta ne place si asta cerem in continuare, nu stiu daca mai putem fi numiti asa!

Concluzia este ca cele mai mari gunoaie, la televizor sunt servite! Iar noi, privitorii, le inghitim voluntar si constient!

Nu eram eu oare mai fericita si mai castigata atunci cand n-aveam televizor? Nu-i nevoie sa-mi raspundeti, era o intrebare retorica, la care mi-am dat deja raspunsul. Acum va las pe voi sa va intrebati… Si sa va raspundeti sincer!

CITATUL ZILEI:

„În manipulare nu contează aproape niciodată ce spui, ci mai degrabă, cum o spui.”

Victor Chomsky

Binefacere şi Recunoştinţă

Se spune că odată Dumnezeu a invitat toate virtuţile la o petrecere.  Acestea s-au salutat şi s-au îmbrăţişat, căci erau foarte bune prietene unele cu altele. Doar două nu vorbeau între ele. Dumnezeu le întrebă:

-Nu vă cunoaşteţi?

Ele spuseră:

-Nu ne-am întâlnit niciodată.

Numele lor erau Binefacere şi Recunoştinţă.

Richard Wurmbrand

Mucenici plus facebook nu egal love!

mucenici

mucenic

mucenici

mucenici

mucenici

Va vine sa credeti cum cresc preturile in preajma sarbatorilor? Inainte de treaba cu Ziua Indragostitilor, Martisor & Co, un fir de lalea era 2 lei. Cat ai pocni din degete, si-a dublat pretul. Exact asa s-a intamplat si cu ingredientele pentru mucenici. Esenta de rom pe care o cumparam de obicei si-a dublat si ea pretul, dar in acelasi timp si-a injumatatit si gramajul. Samburii de nuca, 50-60 lei kg. Bine, astia au fost mereu scumpi, dar… pe bune? Sunt tavaliti cumva prin aur sau ce? In ciuda preturilor, si manati de pofta care ne isca adevarate ploi torentiale in gura, ne-am scormonit prin buzunare si am luat toate cele necesare. Ieri, inainte sa plece de la munca, ma suna Al Meu Ca Bradul sa-mi dea de stire ca vine acasa, el si foamea-n gat si „nu ma apuc eu sa fac mucenicii aia?”. He he, terminasem deja treaba, ca doar nu degeaba m-a batut la cap zilele trecute.

Ce nu i-am spus si o sa afle acum – ups!, uite cum se dau nevestele singure de gol :P, este ca era cat pe ce sa nu am cu ce mucenici sa-i potolesc pofta. Ca deh, cand stai la palavre pe chatul de pe facebook, uiti ca in bucatarie mucenicii fierb nesupravegheati, sau mai bine zis, se fac ciulama, lipiti de fundul oalei, iar bucataria se afuma cu spor (tot vine pastele si trebuie zugravit)! Ma rog, va imaginati tabloul apocaliptic smulgator de lacrimi! Asa-i ca acum intelegeti unde s-au dus opturile din mucenicii mei? Dar na, gustul conteaza mai mult decat aspectul, nu? 😛

Concluzia concluziilor si marea descoperire epocala: facebook plus mucenici nu egal love! Don’t try this at home!

CITATUL ZILEI:

„Când n-au încotro şi tigrii mănâncă iarbă.”

Proverb indian

Dulcegarie florala de 8 Martie

8 martie

8 martie

8 martie

8 martie

8 martie dulce

Din seria „pimp my bouquet”, iata cum s-a transformat anul asta „clasicul” buchet de 8 Martie pentru Margeluta! Spuneti voi, cum sa nu te indulcesti, atat la propriu, cat si la figurat, cand primesti in dar asa flori speciale? Cel putin ai siguranta ca nu vei fi nevoita sa aduni petale cazute dupa numai doua zile! Va garantez insa ca astea nu vor trai nici macar atat, fiindca imediat ce le-ai primit, te va napadi o pofta nebuna sa musti din ele! 😀

8 martieIar floricica asta simpatica intruchipeaza ultimul martisor pe anul asta! Ca doar flori fara martisor in luna femeilor, nu prea merge! Si gata, fetelor, s-a dus frenezia snururilor alb-rosii! Acum trebuie doar sa asteptam sa infloreasca pomii, ca sa le innodam pe ramurile lor!

Iar pe final, trebuie neaparat sa spun ca desi am adorat dintotdeauna luna martie, fiind luna in care m-am nascut, abia acum a inceput cu adevarat sa-mi placa sa primesc cadouri! Nu ma mai sperie practica asta cum se intampla in urma cu cativa ani, fiindca in ultimul timp am avut parte numai de daruri foarte inspirate! Sau poate in sfarsit, am invatat eu sa ma bucur de toate, chiar daca sunt sau nu pe gustul meu! Poate am invatat sa apreciez… intentia! Asa ca lasati cadourile sa vina la mine! 😀 Abia astept sa-mi ajunga si trusa de pensule profi pentru machiaj. Eh da, Al Meu Ca Bradul stie cu siguranta cum sa ma alinte! 😉

CITATUL ZILEI:

„Toate popoarele civilizate au respectat femeia”.

Jean Jacques Rousseau

Top 8 melodii romanesti pentru mame de 8 Martie

De cand Siragurile au aparut in viata mea, in 2009 mai exact, nu am ratat niciodata ocazia de a face urari cu ocazia sarbatorii de 8 Martie. Nici azi nu o sa fie altfel, doar ca de data asta am ales sa o fac diferit, printr-un top muzical compus din 8 cantece romanesti dedicate mamelor si-n special mamei mele. Recunosc ca am scris aceasta postare cu gandul la ea. O regasesc in fiecare din melodiile de mai jos. Si cel mai mult ma bucura faptul ca am mai castigat un cititor fidel, chiar in persoana mamei mele. Acum imi poate si ea citi gandurile asternute aici, in casuta mea virtuala si se pare ca-i si place. 😀 Prin urmare, vreau sa-i spun ca mi-e tare, taaaare dor de ea, ca e un om minunat si o mama fantastica! Si de m-as naste iar, tot pe ea as alege-o ca mama! ❤

Iar voua, tuturor prezentelor feminine care-mi trec pragul Siragurilor, va doresc sa petreceti o seara frumoasa in companie placuta si sa cunoasteti din plin sintagma „femeie implinita”, indiferent de ce inseamna asta pentru fiecare dintre voi!

Iar acum topul muzical. Impropriu spus „top”, fiindca e mai degraba o lista, una alcatuita din melodii vechi si noi, fara a fi aranjate intr-o ordine anume. Sper sa va gadile auzul si sa va duca cu gandul la mamele voastre, acesti ingeri care ne-au dat viata si ne poarta de grija pana in ultima clipa. Pretuiti-le!

1. „De ziua ta, mamico” – Madalina Manole

2. „Mama mea e cea mai” – Cleopatra Stratan

3. „Mama, doar mama” – Corina Chiriac

4. „Multumesc, iubita mama” – Mirabela Dauer sau poate preferati varianta Savoy.

5. „Mama” – Anastasia Lazariuc

6. „Mama” – Holograf

7. „Cantec pentru mama” – Talisman

8. „Cantec pentru mama” – Tudor Gheorghe

CITATUL ZILEI:

 “Tot ce sunt sau ce sper sa devin ii datorez ingerului care a fost mama.”

Abraham Lincoln

Cheia de Adrian Paunescu

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare,
Zic ca seamana c-o usa.

Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre tine duce galopand… luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita,

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si… basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta…
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.

Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
„Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui?”
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta – dai un ban mai tragi odata

Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata

A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
„Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.”

Ce te legi mereu de usa? o sa-mi spuneti cu temei
Habar n-am! Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.

Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei… O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cand e lumea lume, cheile le tin la ei.

Unele sunt lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important – la orice usa –
E sa se lovesca cheia si sa fie… jucausa.

Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,

Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele?
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina

Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!

Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!

Sunt atitea chei pe lume, cheia SOL si cheia FA,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si… gandind cum fac batranii… la o tinerete noua,
Zici… privindu-ti amintirea …
” AH , DE-AS FI AVUT EU DOUA!

Adrian Paunescu