Din gura altora, Povestioara de vineri

Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe, schimba-te tu!

În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă.

Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos şi dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui:

-Măria ta, de ce să cheltuiţi fără folos atâţia bani? Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiţi picioarele.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Morala: Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor, mai bine. Întoarce-ţi privirea către tine, investeşte în tine. Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

Povestioara gasita pe facebook.

Reclame
Încreţi-mi-ar creierul!, Citatul zilei

3 în 1 ca Nescafe-ul

1. Eclipsa de Soare de ieri a fost prima din acest an. Dacă din nordul Oceanului Atlantic s-a văzut o eclipsă solară totală, noi n-am avut parte decât de o felie din ea şi ar fi bine să ne mulţumim şi cu atât, fiindcă până în 2022 nu mai păpăm alta (poate doar una mică, parţială, prin 21 iunie 2020).

Sper că la ora 11:55, când s-a produs maximul eclipsei, v-aţi bucurat de cer senin şi aţi reuşit s-o vedeţi. În Bucureşti nu am fost atât de norocoşi. Raportez că la Gara de Nord am avut un cer perfect… acoperit de nori, prin urmare, adio eclipsă! Şi-aşa nu aveam ochelari (zise vulpea-n sinea ei! 😛 ).

2. Tot ieri (sau mai bine zis azi, 21 martie, 00.45 ora României), axa Pământului a fost perpendiculară pe raza Soarelui ⇒Echinocţiu de primăvară ⇒ziua a fost egală cu noaptea.

3. Şi da, din nou ieri noapte, am avut parte şi de Super Lună sau Luna la perigeu, adică momentul când Luna ajunge pe orbita sa la cea mai mică distanţă faţă de Pământ şi apare mult mai mare şi mai luminoasă decât în celelalte nopţi. Aceasta a fost deja a treia Super Lună din 2015 şi ne vom mai bucura de alte trei, în august, septembrie şi octombrie.

Eh, şi ce e atât de  spectaculos, vă intrebaţi probabil? Păi, specialiştii în domeniu spun că se întâmplă destul de rar ca toate aceste trei fenomene (eclipsa de Soare, echinoctiul şi Super Luna) să se producă în aceeaşi zi. Doar cine mai apucă anii 2053 şi 2072, va reuşi să trăiască din nou această treime de evenimente astronomice. Un fel de 3 în 1 Nescafe sau „3 la preţ de 1, ia şoseta, omule, că e superofertă!”. 😛

În afară de faptul că nu am putut dormi, nu m-am simţit cumva afectată de chestiile astea cosmice. Şi oricum, adevărul e ca aşa păţesc de fiecare dată când e lună plină, mă izbeşte un val de energie teribil şi umblu de nebună prin casă. Surse credibile m-au asigurat totuşi ca nu urlu la lună şi nici nu-mi cresc colţi, gheare şi blană! 😀

CITATUL ZILEI: 

„Luna este purtătorul de cuvânt al nopţii.”

Costel Zăgan

Din gura altora, Povestioara de vineri

Bătrânica şi vizita lui Dumnezeu

Era odată o bătrână căreia Dumnezeu îi promisese că o va vizita “astăzi”.

Ea nu se arătă deloc modestă la auzul acestui lucru. Mătură şi şterse praful prin casă, găti bucate delicioase şi pregăti masa. Apoi se aşeză să-l aştepte pe Dumnezeu. Deodată cineva bătu la uşă. Numaidecât bătrâna sări să-i deschidă uşa, dar când văzu că afară era doar un biet cerşetor spuse:

-Nu, pentru Dumnezeu! Du-te unde vrei astăzi. Tocmai îl aştept pe Domnul, nu te pot primi la mine! şi-l lăsă pe cerşetor să plece cu mâna goală.

După câtva timp, bătu din nou cineva la uşă. Acum bătrâna deschise uşa mai repede decât prima dată. Dar pe cine văzu ea afară? Pe nimeni altul decât pe un bătrân zdrenţăros.

-Astăzi îl aştept pe Dumnezeu. Nu mă pot ocupa de tine, spuse ea şi-i închise uşa în nas.

După câteva ore, mai bătu cineva. Când bătrâna se repezi să-i deschidă, văzu din nou un cerşetor slab şi zgribulit, care o rugă insistent să-i dea un colţ de pâine şi un loc de dormit sub acoperişul casei ei.

-Hai, lasă-mă în pace! Îl aştept pe Dumnezeu! Nu te pot primi la mine!

Şi bătrânul trebui să meargă mai departe, iar bătrâna se puse din nou să aştepte. Timpul trecea oră după oră. Se făcu seară şi Dumnezeu încă nu venise. Bătrânica deveni din ce în ce mai îngrijorată. “Unde o fi rămas Dumnezeu? Sau unde s-o fi rătăcit?” se întreba ea. În cele din urmă, se duse la culcare şi imediat adormi. Dumnezeu îi apăru bătrânei în vis şi-i spuse: “De trei ori am bătut astăzi la uşa casei tale şi de trei ori M-ai refuzat!”.

Margeluta si Piatra Filosofala, Propriu şi personal

Q3: De ce continuam sa consumam lucruri care ne fac rau?

In ultima vreme, vointa Margelutei a fost greu incercata de tot felul de pofte (nu va ganditi la tampenii, perversi mici ce sunteti! 😛 )… Cu pofta de dulce sunt deja obisnuita, de ani buni mi-o tot trimite intru ispitire Tiroida-cea-rea-si-dereglata si sa zicem ca m-am obisnuit cu ea si pot, cat de cat, sa-i fac fata. Dar, din cand in cand, se intampla sa ma loveasca miseleste si pofte mai… ciudate, cum ar fi cea de Cola, desi nu am fost niciodata vreo consumatoare impatimita (nu ca frate-mio care uitase gustul apei, dar il cunostea prea bine pe cel de Cola).

Tin sa precizez din start ca de fel, eu nu beau suc, decat la evenimente ori iesiri (si-asa rare) in oras, dar si atunci fara acid, fiindca stiu foarte bine ca bauturile carbogazoase si Margeluta nu fac deloc casa buna. Cu precadere Coca Cola si Pepsi, care-mi provoaca niste dureri de stomac teribile! Nici macar nu-mi amintesc cand am baut ultima data!

Prin urmare, as vrea si eu sa stiu de unde Doamne iarta-ma, a aparut piticul asta pe creier care imi sopteste necontenit in ureche „Cola, Cola, Cola…”?! Pana mai ieri nici nu le observam, dar acum ma lovesc in retina mea destul de subtiata (asa grait-a medicul!) toate reclamele alea hoate la Coca Cola si Pepsi, cu licoarea magica revarsandu-se vijelios peste cuburi de gheata sfarainde, in timp ce stropi joaca veseli la gura paharului si in a mea se isca adevarate furtuni tropicale!

Ieri n-am mai rezistat, am infruntat ploaia de afara ca Ana lui Manole si m-am prezentat in cel mai apropiat Mega Image, de unde am plecat cu o sticla de Fanta de lamaie si una de Coca Cola, bineinteles! Daca era sa ies din casa pentru orice altceva pe vremea aia, n-as fi iesit, normal! Initial, Fanta era pentru mine si Cola pentru Al Ca Bradul, ca na, eram hotarata s-o evit! Hotarare care s-a dus dracului in momentul in care el si-a turnat un pahar! Si-acum sa te tii, Margeauo!

imageBineinteles ca, intocmai ca un machitor cu staif, nici eu nu m-am oprit la primul pahar. Daca nu mi-a facut rau, inseamna ca merge si al doilea, nu? A mers. Chiar si al treilea. Si-apoi mi s-a rupt filmul. Chiar in timp ce ma uitam la un film pe Pro Tv.

M-am trezit cu ditamai burtoiul, de parca inghitisem nu una, ci trei mingi! Ziceai ca stau sa nasc, numai ca… nu iesea nimic! Ca na, stiti si voi legea aia cu iesirile si intrarile: ce bagi pe-o parte, tre’ sa iasa pe cealalta! Doar ca in cazul asta, nimic, frate! Niente, nada, zero barat, zero-n chiloti! Nu voia si pace! Ba din contra, burta continua sa se umfle de parca-i pusesem drojdie! Habar n-aveam ca o parte anatomica ti se poate mari intr-atat! Nu ma vedeam decat explodand si-un cap de alien iesindu-mi din burta!

Am trecut prin tot felul de trairi, care mai de care mai „amuzante”: dureri de stomac, greata, maini si picioare reci, frisoane, si toate astea in timp ce ma simteam ca o balena esuata! Daca voiam sa ma misc, tot ce trebuia sa fac era sa… ma rostogolesc! N-am inchis un ochi toata noaptea, pastile n-am in casa, iar azi sunt inchise toate cele 5 farmacii din apropiere! Asa ca, in speranta ca nu ma duc pe copca, si asta in cel mai scarbos mod cu putinta, explodand adica, de vor trebui sa ma adune hucata cu bucata ca sa aiba ce pune in coparseu, ma duc sa-mi fac un ceai. Poate scap!

Si uitati-va aici la mine, ca suntem in sfanta zi de duminica, si martori imi sunteti toti care cititi, cine-o mai pune strop de cola pe limba, acum sa-l trazneasca! Si piticule, pazea tata, c-ai belit-o!

Bineinteles, intrebarea din titlu ramane: de ce suntem atat de tampiti, si aici ma refer in primul rand si mai ales la MINE, sa consumam, in mod constient si voit, porcarii care stim ca nu ne fac niciun bine? De ce alegem sa ne facem singuri rau?

CITATUL ZILEI:

„Cine dă ascultare poftelor sale devine propriul său duşman.”

proverb egiptean

Propriu şi personal

Minunata lume a show-urilor tv

Tin minte ca prin anul 2 de facultate, daca nu ma insel, ca-n ultima vreme memoria imi cam joaca feste, eu si colegele mele de apartament ne-am nimerit, prin nu stiu ce conjunctura, in casa unui tip, student la Inginerie. Parintii lui erau plecati peste week-end, deci probabil dadea un chef, ceva. De fapt, nu „probabil”, ci „cu siguranta”! 😀 Eh, si daca toate celelalte chestii sunt foarte vagi in mintea mea, posibil si datorita aburilor de alcool de atunci, (ups, mami, sa stii ca exista o teorema conform careia, daca nu ai tras macar o betie in timpul facultatii, nu te poti numi student! 😛 ) singurul lucru pe care mi-l amintesc la perfectie este… televizorul lui! Si asta nu e nicio metafora sau licenta poetica, eu chiar ma refer la televizorul din sufragerie! Stiti voi, cutia aia cu imagini cantatoare! Mai oameni buni, televizorul astuia era o dihanie imeeeensa, nemaivazuta si nemaiintalnita de noi pana atunci! Cred ca doua persoane nu-l cuprindeam! Sau ma rog, creierul meu profund impresionat asa a inmagazinat informatia, deci asa v-o transmit! Stateam toate trei pe canapea, una langa alta, drepti, cu palmele pe picioare si ne holbam fix in ecranul arataniei, fara sa scoatem un cuvant. Atat de hipnotizate eram, ca nici macar nu l-am auzit pe tip cand ne-a intrebat ce bem! Ne-am trezit la realitate abia cand a pocnit din degete si ne-a zis pe-un ton ironic „Uau, parca n-ati mai vazut televizor in viata voastra!”. Pai chiar asa era! Cel putin, nu unul de dimensiunile alea! Si ca sa-mi duc marturisirea pana la capat, adevarul e ca noua nu ni se mai lipisera ochii de un ecran tv de cateva luni bune! Nu aveam aparatul cu pricina in apartamentul nostru inchiriat, fiindca proprietarul, cel mai bolnav om si mai pervers popa din cati am intalnit (dar asta e o alta poveste), nu voia ca „masinaria diavolului” sa ne distraga de la invatat! In circumstantele astea, intelegeti acum reactia noastra! Poate cititorilor mai tineri, obisnuiti cu smartphoane, tablete si laptopuri la discretie, li se pare neverosimil si aberant ce scriu eu aici, dar pe vremea aceea, ele nu existau! Si uite, am supravietuit totusi! :)))

Nici dupa perioada aia nu am dat atentie prea mare televizorului! Prezenta lui ma interesa cat negru sub unghie. Ba chiar i-am zis Alui Meu Ca Bradul, atunci cand ne-am mutat impreuna, ca tot ce-mi doreste inimioara este netul, pe cand el voia cablu tv sa vada meciurile, bineinteles!

Eh, si-atunci sa mor daca inteleg cand naiba au luat lucrurile intorsatura asta nasoala! Fiindca da, doamnelor si domnilor, dragi cititori margelati, recunosc spasita ca ma uit la televizor… MULT! Exagerat de mult comparativ cu anii trecuti! Nici eu nu ma mai recunosc! Primul lucru pe care-l fac dimineata, cand ma trezesc, e sa aprind televizorul. Vin acasa, sunt singura si-mi pare prea multa liniste, pac, dau drumul la tv, ca sa aud vorbind, acolo, pe fundal! Navighez eu pe net, dar televizorul merge in continuare, bineinteles! Ma plictiseste facebookul, iau telecomanda si butonez pana mi se acreste, dar tot nu-l sting, chiar daca imi gasesc alta ocupatie mai interesanta! Televizorul continua sa faca ce stie el mai bine sa faca: merge in continuare… ca televizorul! In timp ce deretic prin casa, mai prind franturi pe care creierul meu tembelizat de atata tembelizor le considera, in mod eronat, interesante si atunci ma asez frumos in fata lui sa vad despre ce e vorba. Seara, Al Meu Ca Bradul se uita la Capatos. Stie si el bine ca e o porcarie, dar cica pe el atata prostie il amuza. Pe mine ma enerveaza, la culme chiar, dar na, poti sa-i iei omului placerea? Si cum locuim intr-o garsoniera, particip involuntar la vizionare, cu toate ca incerc sa-mi vad de ale mele. Uite asa am ajuns sa vad intregul sezon din „Sunt celebru, scoate-ma de aici!”, iar acum stiu aproximativ tot ce se petrece la „Ferma vedetelor” si de aseara si la „Romanii au talent”. Prin urmare, sunt la curent cu spectacolul dat de Raduleasca si uite ca-mi dau si eu cu parerea, ca de aia am blog!

Eu mi-o amintesc pe Mihaela Radulescu dinainte de Otil si Baumgartner si dinainte de a fi mare scriitoare si diva pe facebook (chiar i-am urmarit activitatea acolo, desi cartile nu i le-am citit). Mi-o amintesc pe Mihaela Radulescu de la „Duminica in familie”, femeie decenta, frumoasa, desteapta, ambitioasa, hotarata, sigura pe sine si buna profesionista. Cu imaginea asta a ei de atunci am ramas eu in cap, imagine care contrasteaza puternic cu cea de aseara, de la „Romanii au talent”. Da, m-a scarbit, fiindca de la o asa doamna, eu, ca privitor, aveam alte pretentii. Si cu toate astea, SOC SI GROAZA!, o inteleg! Da, ati citit bine! N-o aprob, dar o inteleg! Pentru ca a aproba si a intelege sunt doua lucruri toral diferite! Intr-o lume in care pustoaicele de 17 ani, mandre sa fie amantele bogatanilor cu 20 de ani mai in varsta din showbiz, fac bani buni din aparitia pe la diverse emisiuni, povestind cu lux de amanunte despre „relatie”, o lume unde toate analfabetele, incultele si prostituatele cu silicoanele si bucile pe afara sunt ridicate la rang de vedeta fara a avea concret vreun merit sau talent, unde rusinea si decenta au disparut de mult, unde aspectul fizic si operatiile estetice in lant sunt „za shit”, unde femeia e promovata ca o papusa sexuala fara creier, ei bine, inteleg ca intr-o astfel de lume, a pitipoancelor plastifiate, o femeie la 45 de ani, pentru a fi bagata in seama, trebuie sa socheze. Si nu prin inteligenta si decenta, ca nu asta se cauta acum. Eh, iar Mihaela Radulescu e o femeie desteapta, de ce sa nu recunoastem?! A inteles prea bine cu ce se mananca reality showurile din ziua de azi si tocmai asta a oferit: scandal pe paine. Fiindca in showbiz, daca nu se vorbeste despre tine, nu existi! Asta nu-i scuza bineinteles, atitudinea. In plus, aici se simte totusi mana unui regizor, totul a fost introdus in scenariu pentru explozia audientei! Doar uitati-va cat s-a polemizat pe subiectul asta! Acum va intreb: nu e oare si asta un fel de manipulare? Si pacalitii cine sunt? Da, ati ghicit: noi! Desi in contextul in care dam de inteles ca asta ne place si asta cerem in continuare, nu stiu daca mai putem fi numiti asa!

Concluzia este ca cele mai mari gunoaie, la televizor sunt servite! Iar noi, privitorii, le inghitim voluntar si constient!

Nu eram eu oare mai fericita si mai castigata atunci cand n-aveam televizor? Nu-i nevoie sa-mi raspundeti, era o intrebare retorica, la care mi-am dat deja raspunsul. Acum va las pe voi sa va intrebati… Si sa va raspundeti sincer!

CITATUL ZILEI:

„În manipulare nu contează aproape niciodată ce spui, ci mai degrabă, cum o spui.”

Victor Chomsky

Din gura altora, Povestioara de vineri

Binefacere şi Recunoştinţă

Se spune că odată Dumnezeu a invitat toate virtuţile la o petrecere.  Acestea s-au salutat şi s-au îmbrăţişat, căci erau foarte bune prietene unele cu altele. Doar două nu vorbeau între ele. Dumnezeu le întrebă:

-Nu vă cunoaşteţi?

Ele spuseră:

-Nu ne-am întâlnit niciodată.

Numele lor erau Binefacere şi Recunoştinţă.

Richard Wurmbrand

Fotografia săptămânii, Propriu şi personal

Mucenici plus facebook nu egal love!

mucenici

mucenic

mucenici

mucenici

mucenici

Va vine sa credeti cum cresc preturile in preajma sarbatorilor? Inainte de treaba cu Ziua Indragostitilor, Martisor & Co, un fir de lalea era 2 lei. Cat ai pocni din degete, si-a dublat pretul. Exact asa s-a intamplat si cu ingredientele pentru mucenici. Esenta de rom pe care o cumparam de obicei si-a dublat si ea pretul, dar in acelasi timp si-a injumatatit si gramajul. Samburii de nuca, 50-60 lei kg. Bine, astia au fost mereu scumpi, dar… pe bune? Sunt tavaliti cumva prin aur sau ce? In ciuda preturilor, si manati de pofta care ne isca adevarate ploi torentiale in gura, ne-am scormonit prin buzunare si am luat toate cele necesare. Ieri, inainte sa plece de la munca, ma suna Al Meu Ca Bradul sa-mi dea de stire ca vine acasa, el si foamea-n gat si „nu ma apuc eu sa fac mucenicii aia?”. He he, terminasem deja treaba, ca doar nu degeaba m-a batut la cap zilele trecute.

Ce nu i-am spus si o sa afle acum – ups!, uite cum se dau nevestele singure de gol :P, este ca era cat pe ce sa nu am cu ce mucenici sa-i potolesc pofta. Ca deh, cand stai la palavre pe chatul de pe facebook, uiti ca in bucatarie mucenicii fierb nesupravegheati, sau mai bine zis, se fac ciulama, lipiti de fundul oalei, iar bucataria se afuma cu spor (tot vine pastele si trebuie zugravit)! Ma rog, va imaginati tabloul apocaliptic smulgator de lacrimi! Asa-i ca acum intelegeti unde s-au dus opturile din mucenicii mei? Dar na, gustul conteaza mai mult decat aspectul, nu? 😛

Concluzia concluziilor si marea descoperire epocala: facebook plus mucenici nu egal love! Don’t try this at home!

CITATUL ZILEI:

„Când n-au încotro şi tigrii mănâncă iarbă.”

Proverb indian