Vezi-ti de treburile tale!

Un cal deprimat se tolaneste pe jos si nu mai vrea pentru nimic in lume sa se ridice. Stapanul disperat, nereusind sa-l convinga sa se ridice, cheama veterinarul. Acesta sosi imediat, examineaza animalul si zice:

-Aaaa, e foarte grav, singura solutie sunt aceste pastile pe care i le vei da cateva zile; daca nu reactioneaza, trebuie eutanasiat.

Porcul a auzit totul si fuge la cal:

-Ridica-te, altfel se sfarseste rau!!!

Dar calul nu reactioneaza si da incapatanat din cap. A doua zi, veterinarul vine din nou sa vada efectul pilulelor:

-Nu reactioneaza, mai asteptam o zi, dar cred ca nu sunt sperante!

Porcul auzind tot, fuge din nou la cal:

-Trebuie sa te scoli, altfel vei pati mari necazuri!

Dar calul, nimc! A treia zi, constatand lipsa progreselor, veterinarul ii cere stapanului:

-Du-te dupa carabina, a venit timpul sa-l scapam pe bietul animal de chinuri!

Porcul fuge disperat la cal:

-Trebuie sa reactionezi, e ultima ocazie, te rog, astia sunt gata sa te omoare!

Calul se ridica, se scutura, face cateva miscari de dans, o ia la fuga in galop si sare cateva obstacole.Stapanul, care tinea mult la calul sau, foarte fericit ii spune veterinarului:

-Multumesc mult, esti un medic minunat, ai facut un miracol! Trebuie neaparat sa sarbatorim evenimentul! Haide sa taiem porcul si sa facem o masa mare!

Morala: Vezi-ti mereu de treburile tale!

Povestioara primita pe mail. Multumesc Aurelia! 😉

Tarii mele si Poporului meu

Cand veti citi aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina…Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca o data, chiar de dincolo de linistea mormantului.

Abia implinisem 17 ani cand am venit la tine. Eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina si sunt si astazi mandra de a fi fost nascuta Engleza; dar cand am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca.La inceput n-a fost usor. Eram singura, intr-o tara straina, singura intre straini. Dar prea putini sunt acei care se reculeg sa cugete cat de grea este calea pe care o Principesa straina trebuie s-o parcurga ca sa devie una cu noua tara in care a fost chemata.Am devenit a voastra prin bucurie si prin durere. Privind inapoi, e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? Cred ca bucuria a fost  cea mai mare, dar mai lunga a fost durerea…

Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste. Abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii…Poate de mine va veti aminti, deoarece v-am iubit cu toata puterea inimii mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant; mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare.Mi-a fost dat sa traiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de mare restriste si vremuri de mari indepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat sa-ti fiu calauza, sa-ti fiu inspiratoare, sa fiu aceea care a pastrat flacara vie, aceea care a devenit centrul de indarjire in zilele cele mai negre.Aceasta ti-o pot spune astazi, caci nu mai sunt in viata. In acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag: m-ai numit „Mama tuturor” si asa vreau sa raman in amintirea ta, aceea care putea totdeauna sa fie gasita, in clipele de durere sau de pericol…

A venit mai tarziu o vreme cand m-ati negat, dar aceasta este soarta mamelor; am primit aceasta si v-am iubit mai departe, cu toate ca nu va puteam ajuta asa de mult ca in zilele cand credeati in mine. Dar aceasta e uitata.Atat timp am fost in mijlocul tau incat mi se pare abia cu putinta ca trebuie sa te parasesc; totusi, orice om ajunge la capatul drumului. Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic pentru ultima data mainile pentru o binecuvantare…Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate… Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta am impartasit-o atatia ani, al carei vis stramosesc l-am visat si eu si mi-a fost ingaduit sa-l vad implinit. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre alte natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa…Am credinta ca v-am priceput; n-am judecat, am iubit…Niciodata nu mi-au placut formele si formulele, nu prea luam uneori seama la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevarul si am visat sa traiesc in lumina soarelui, insa fiecare traieste cum poate, nu cum ar dori…Dar cand iti vei aminti de mine, Poporul meu, gandeste-te ca la una care a indragit viata si frumusetea, care a fost prea cinstita ca sa fie cu bagare de seama, prea miloasa sa fie invingatoare, prea iubitoare ca sa judece. N-am nici o avutie sa va las; ceea ce cu atata marinimie mi-ati daruit am cheltuit intre voi; am infrumusetat acele locuri unde mi-a fost dat sa traiesc. Daca toate cele frumoase iti vor aminti de mine, atunci voi fi deplin rasplatita de dragostea ce ti-am daruit-o, fiindca frumosul mi-a fost un crez. Am redesteptat la o viata noua micul castel parasit de la Bran, dar Tenha-Juvah de la Balcic a fost locul cel infaptuit, acolo mi-a fost dat sa fac din vis un adevar si fiindca aceasta a insemnat pentru mine mai mult decat  as putea talmaci vreodata am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea sa fie adusa si asezata in Stella Maris, biserica pe care am cladit-o la marginea marii…Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii pe care al cladit-o. In decursul unei lungi vieti, atatia au venit la inima mea incat moarta chiar as dori sa mai poata veni la ea de-alungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria… Vreau sa odihnesc acolo, in mijlocul frumusetilor faurite de mine, in mijlocul florilor ce le-am sadit. Si cum acolo se gaseste inima mea, eu nu vreau sa fie un loc de jale, ci dimpotriva, de pace si de farmec, cum a fost cand eram in viata.Incredintez copiii mei inimii Poporului meu; fiind muritori, pot gresi, dar inimile lor sunt calde, asa cum a fost a mea. Iubiti-i si fiti folositori unul altuia, caci asa trebuie sa fie. Si acum, va zic ramas bun pe veci. De-acum inainte nu va voi putea trimite niciun semn. Dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit si te binecuvantez cu ultima mea suflare.

                         Maria

Regina Maria

Povestioara gasita aici si publicata cu ocazia zilei de 24 ianuarie, la implinirea a 156 de ani de la Mica Unire.

Nominalizările la Premiile Oscar 2015

În sfârşit, clipa mult aşteptată de toţi iubitorii de film a sosit! Nominalizările la Premiile Oscar 2015 au fost anunţate pe 15 ianuarie de către J.J. Abrams, Alfonso Cuarón, Chris Pine şi Cheryl Boone Isaacs, Preşedintele Academiei Americane de Film, în cadrul conferinţei de presă de la Teatrul Samuel Goldwyn, din Beverly Hills. Am selectat câteva dintre ele, mai interesante, dar dacă vreţi lista completă a nominalizărilor, o găsiţi aici.

Cel mai bun film

„American Sniper”
„Boyhood”
„Birdman”
„The Imitation Game”
„The Grand Budapest Hotel”
„Selma”
„The Theory of Everything”
„Whiplash”

Cel mai bun actor în rol principal

Michael Keaton („Birdman”)
Eddie Redmayne („The Theory of Everything”)
Steve Carell („Foxcatcher”)
Bradley Cooper („American Sniper”)
Benedict Cumberbatch („The Imitation Game”)

Cea mai bună actriţă în rol principal

Julianne Moore („Still Alice”)
Reese Witherspoon („Wild”)
Rosamund Pike („Gone Girl”)
Felicity Jones („The Theory of Everything”)
Marion Cotillard („Two Days, One Night”)

Cel mai bun actor în rol secundar

J.K. Simmons („Whiplash”)
Edward Norton („Birdman”)
Ethan Hawke („Boyhood”)
Mark Ruffalo („Foxcatcher”)
Robert Duvall („The Judge”)

Cea mai bună actriţă în rol secundar

Patricia Arquette („Boyhood”)
Emma Stone („Birdman”)
Meryl Streep („Into the Woods”)
Keira Knightley („The Imitation Game”)
Laura Dern („Wild”)

Cel mai bun regizor

Richard Linklater („Boyhood”)
Alejandro Gonzalez Inarritu („Birdman”)
Wes Anderson („The Grand Budapest Hotel”)
Bennett Miller („Foxcatcher”)
Morten Tyldum („The Imitation Game”)

Cel mai bun film de animatie

Oscar 2014
Sursa foto

„How to Train Your Dragon 2”
„Big Hero 6”
„The Boxtrolls”
„The Tale of the Princess Kaguya”
„Song of The Sea”

Cel mai bun film străin

„Ida” (Polonia)
„Leviathan” (Rusia)
„Tangerines” (Estonia)
„Timbuktu” (Mauritania)
„Wild Tales” (Argentina)

Cel mai bun documentar

„Citizenfour”
„Finding Vivien Maier”
„Last Days of Vietnam”
„The Salt of the Earth”
„Virunga”

Cele mai bune efecte vizuale

„Captain America: The Winter Soldier”
„Dawn of the Planet of the Apes”
„Guardians of the Galaxy”
„Interstellar”
„X-Men: Days of Future Past”

Cele mai bune costume

„The Grand Budapest Hotel”
„Inherent Vice”
„Into the Woods”
„Maleficent”
„Mr. Turner”

Cea mai bună coloană sonoră

„The Grand Budapest Hotel” (Alexandre Desplat)
„The Imitation Game” (Alexandre Desplat)
„Interstellar” (Hans Zimmer)
„Mr. Turner” (Gary Yershon)
„The Theory of Everything” (Jóhann Jóhannsson)

Cel mai bun cântec

„Everything is awesome” („The Lego Movie”)
„Glory” („Selma”)
„Grateful” („Beyond the lights”)
„I’m not gonna miss you” („Glen Cambell… I’ll be me”)
„Lost Stars”( „Begin Again”)

Neil Patrick Harris va fi gazda Oscarurilor de anul acesta. Abia aştept să văd cum se descurcă, ţinând cont că în 2014 Ellen de Generes a fost… epică! O ador pe tipa asta! Aşadar, ne vedem, pardon, citim pe 23 februarie, începând cu ora 03:30 (ora României, bineînţeles), când Mărgeluţa cinefilă va urmări Gala Premiilor Oscar şi va face live text, ca de obicei. Şi dacă anul trecut am urmărit festivitatea pe net (pentru că nu am HBO), se pare că anul ăsta… voi face la fel, că nu am nici Digi Film/Digi 24 (deh, sunt abonată UPC! 😀 ). Soarta, domn’e, soarta, ce să-i faci? 😛

CITATUL ZILEI:

“Un film este ceva foate personal, mai mult decât teatrul, pentru că filmul în sine este ceva mort.”

Orson Welles

Când o femeie minte

O croitoreasă cosea într-o după-amiază pe malul râului. La un moment dat, îi căzu degetarul în apă. Femeia începu să plângă atât de tare, încât apăru Dumnezeu şi o întrebă:

-De ce plângi, copila mea?

Femeia îi povesti că şi-a scăpat degetarul în râu şi că are mare nevoie de el, pentru lucrul ei, prin care îşi ajută bărbatul să întreţină familia lor săracă. Dumnezeu băgă mâna în apă şi scoase un degetar de aur bătut cu rubine.

-Acesta este degetarul tău?

-Nu, răspunse femeia.

Dumnezeu căută din nou în râu şi scoase un degetar din aur bătut cu smaralde.

-Dar acesta, e degetarul tău?

-Nu, răspunse femeia.

În sfârşit scoase din apă un degetar de piele.

-Acesta e degetarul meu! spuse femeia bucuroasă.

Văzând cât de cinstită e femeia, Dumnezeu i le dărui pe toate trei şi ea plecă fericită acasă.

Peste câţiva ani, femeia se plimba cu soţul ei pe malul râului. Bărbatul alunecă, căzu în apă şi dispăru în valuri. Femeia începu să plângă atât de tare, încât Dumnezeu o auzi din nou şi veni să o întrebe ce necaz are:

-O, Doamne, soţul meu a căzut în râu! spuse femeia plângând.

Domnul se scufundă în valuri şi ieşi apoi la mal cu George Clooney.

-El este soţul tău?

-Da, răspunse femeia.

Dumnezeu se umplu de mânie:

-Ai minţit! Acesta nu este soţul tău!

Femeia răspunse:

-Doamne, te rog să mă ierţi, dar şi să mă înţelegi! Dacă aş fi spus NU la George Clooney, l-ai fi scos apoi pe Brad Pitt. Dacă aş fi spus NU, din nou, l-ai fi adus apoi pe soţul meu. Şi dacă la el aş fi răspuns DA, mi i-ai fi dat pe toţi trei. Ştii Doamne, eu nu mai simt ca la 20 de ani, n-aş putea să port de grijă la trei bărbaţi! Doar DIN ACEST MOTIV am răspuns DA la George Clooney!

Dumnezeu impresionat, îi spuse femeii că poate să-l păstreze pe George Clooney.

MORALA: Când o femeie minte, o face din cele mai bune şi onorabile motive, şi în interesul tuturor. Cel puţin aceasta este versiunea noastră, pe care o susţinem. Semnat: noi, femeile! 😀coco-eyes-mirror-429

Povestioară găsită pe facebook.

Si-am ajuns si la Jumbo

Am tot citit la finele anului trecut despre deschiderea magazinului Jumbo (ala din Berceni, ca cica mai este unul in Pallady, deschis inca de anul trecut, despre care eu nu aveam habar) si cum toata lumea bloggeristica arunca in stanga si-n dreapta cu laude si urale la adresa lui, am zis ca trebuie neaparat sa vada si ochii mei minunea minunata. Eh, usor de planuit, greu de urnit: distanta Margeluta-Jumbo e una destul de mare si ma descuraja teribil. Asa ca mi-am exersat farmecele pe sotul din dotare. Se pare ca au functionat de minune (dupa stradanii seculare care-au durat cateva zile), l-am convins sa ma duca pana acolo cu masina, ba chiar sa si intre. Bine, aici a avut mare greutate cuvantul „jucarii”! 😛 Pentru ca, nu-i asa, boys will be boys!

N-am avut gps-ul cu noi, am incurcat strazile si ne-am cam ratacit, dar cu putin ajutor din partea unor prieteni care fusesera la Jumbo cu vreo doua saptamani inainte, am reusit sa ajungem la destinatia finala. Si acolo:

heaven gates

Magazinul e iiiimeeeeens si desi se axeaza pe jucarii, se gasesc multe chestii interesante si pentru baie, bucatarie, gradina, decorarea casei ori ingrijire personala. Al Meu Ca Bradul se simtea ca pestele in apa, cel putin la sectiunea de jucarii pentru baieti, unde a probat tot ce i-a venit la mana. Dupa ce am ajuns la chestiile care-mi placeau mie, entuziasmul lui a scazut brusc, mai ceva ca pretul petrolului. Prin urmare, a gasit toate scuzele posibile ca sa marim pasul si sa ajungem mai repede la casele de marcat. Pff, tipic lui! Si de cate ori nu mi-am jurat ca nu mai plec in vecii vecilor -amin!- cu el la cumparaturi!

Mai jos aveti cateva imagini de la fata locului publicate pe instagramul margelat, unde puteti sa-mi dati follow, ca nu ma supar! ;P

Chestiute dragute pentru decorarea casei… de Paste! Se spune ca niciodata nu e prea tarziu, dar se pare ca nici prea devreme! 😀 Tocmai atunci puneau pe rafturi produsele pascale.

View this post on Instagram

Cuties from #Jumbo #deco #pink #green

A post shared by Keke Margeluta (@margeluta) on

Aici a fost dragoste la prima vedere si mi-as fi umplut caruciorul cu ele, dar ochiul vigilent al Bradului insotitor m-a sagetat imediat a dezaprobare! Asa ca, altadata dragele mele, altadata, dar cu siguranta veti fi ale mele! Muahahaaa!:P

Si la final, am plecat cu toate treburile astea de care -nu-i asa?- aveam maaaare nevoie!

CITATUL ZILEI:

„Bucură-te de lucrurile marunte, pentru că într-o zi, privind înapoi, ai putea să îţi dai seama că erau lucruri mari.”

Robert Brault

Sometimes you miss the memories, not the person

girl on train gif lost in translation

S-a întâmplat de câteva ori ca valurile nostalgiei să mă arunce în nişte locuri îndepărtate, unde credeam că nu mai vreau niciodată să calc. Pentru că acolo, izolate în pustiu, trăiesc amintirile persoanelor de care… nu vreau să-mi amintesc! Şi dacă asta nu m-a mirat, fiindcă e absolut normal pentru gânduri să umble brambura şi uneori să ajungă şi-n locurile nepermise şi date uitării, faptul că am zâmbit amintindu-mi de oameni care mi-au spart sufletul în mii de bucăţi şi chiar mi s-a făcut dor de ei, ei bine, da, asta chiar m-a uimit foarte tare şi m-a intrigat la culme! Cum e măcar posibil aşa ceva? M-am gândit atunci că e vina timpului, care a trecut şi a închis rănile, că doar aşa se zice, că „timpul le vindecă pe toate”, nu? Sau să fi fost de vină stratul gros de praf aşternut peste, care a estompat totul, inclusiv durerea? Ori poate amândouă la un loc? Sau e ceva în neregulă cu mine? Ori poate toate trei la un loc? Nu-mi puteam explica fenomenul! Cum să-ţi facă deodată plăcere amintirea unor persoane care-au plecat uitându-şi cuţitul înfipt în spatele tău? Cum să le duci dorul?

Şi-atunci am înţeles (adevărată epifanie): nu ele, persoanele, îţi lipsesc, ci amintirile! Fiindcă înainte de a se rupe totul, aţi avut cu siguranţă şi momente frumoase, în care aţi râs împreună, v-aţi distrat, poate chiar v-aţi sfătuit, ajutat şi plâns pe umărul celuilalt. De momentele acelea bune ţi-e ţie dor acum, de amintirile frumoase create atunci, de viaţa din ele şi însemnătatea lor! Păcat însă de cele care nu au mai văzut lumina zilei, murind înainte de a se naşte, în clipa în care celălalt a ales să plece zdrobind totul!

CITATUL ZILEI:

„Amintirile frumoase sunt bijuterii pierdute.”

Paul Valery

Va fi 2015

Că vreau sau nu, va fi şi 2015. Este deja. Bun sau rău, asta voi vedea la final, când va veni vremea obişnuitului bilanţ. Planuri nu-mi mai fac, n-are rost (oricum nu-mi ies niciodată, oricât mă străduiesc!). Am citit undeva că atunci când îţi faci planuri cu bătaie lungă înseamnă să trăieşti în viitor, şi nu în prezent, iar asta este risipă de energie. De unde poţi ştii acum ce se va întâmpla peste 6 luni sau un an? Prin urmare, cel mai înţelept e să trăieşti fiecare zi în parte. Asta e tot ce ai în acest moment: ziua de azi! Ştiau ei romanii ce ştiau când spuneau „Carpe diem!”.

De dorit, îmi doresc totuşi ceva în anul ăsta nou: persoanele alea care nu ştiu ce înseamnă loialitatea şi recunoştinţa, iar noţiunea de „prietenie adevărată” le e total străină şi care la finele lui 2014 au ales să plece din viaţa mea în cel mai ruşinos mod posibil, plecate să rămână! Cale bătută vă urez! De profitori prefăcuţi sunt sătulă până peste cap, aşa că staţi acolo, în lumea voastră mică, perfectă pentru micimea caracterului!

Sursa foto
Sursa foto

Punând această mică dorinţă în paranteză, anul trecut m-a învăţat ca de la anul ăsta nou să mă aştept la orice, aşa că 2015, uimeşte-mă!

CITATUL ZILEI:

„Nu lăsa viitorul să-ţi strice liniştea. Dacă va fi nevoie, îl vei înfrunta cu aceleaşi arme ale raţiunii cu care lupţi astăzi împotriva prezentului.”

Marcus Aurelius

Sfaturile lui Thomas Jefferson către fiica sa Patsy

Annapolis, nov. 28, 1783

Draga mea Patsy,

După un drum de patru zile, am ajuns aici fără să fi avut vreun accident şi la fel de sănătos ca atunci când am plecat din Philadelphia. Convingerea că vei fi mai bine în situaţia în care te-am lăsat decât dacă ai fi cu mine m-a consolat după despărţirea de tine, îngreunată de dragostea mea pentru tine. Realizările pe care sper că le vei avea cu ajutorul tutorilor pe care i-am stabilit te vor face şi mai mult vrednică de dragostea mea; şi dacă ei nu pot să sporească aceste realizări, atunci măcar vor împiedica diminuarea lor.

Gândeşte-te la buna doamnă care te-a luat sub acoperişul ei…ca la mama ta, ca la singura persoană de care poţi să asculţi, după pierderea cu care cerul a binevoit să te întristeze.

În ceea ce priveşte împărţirea timpului tău, eu aş aproba următoarele lucruri:

De la 8 la 10, exersează la muzică.

De la 10 la 1, într-o zi dansează şi în alta desenează.

De la 1 la 2, desenează în ziua în care dansezi şi scrie o scrisoare în ziua următoare.

De la 3 la 4, citeşte în franceză.

De la 4 la 5, fă repeteţii la muzică.

De la 5 până la culcare, citeşte în engelză, scrie etc.

Aştept să îmi scrii despre fiecare activitate. Informează-mă despre ce cărţi citeşti, ce melodii înveţi şi inserează şi copii după cele mai bune desene. Scrie, de asemenea, o scrisoare pe săptămână fie mătuşii Eppes, fie mătuşii Skipworth, fie mătuşii Carr, fie domniţei a cărei scrisoare o anexez acum… Ai grijă să nu ortografiezi vreun cuvânt greşit. Întotdeauna, înainte de a scrie un cuvânt, gândeşte-te la cum se scrie şi, dacă nu îţi aminteşti, uită-te într-un dicţionar. Este mult lăudată o domnişoară care scrie bine…

Dacă mă iubeşti, atunci străduieşte-te să te comporţi frumos în orice situaţie şi cu toate vieţuitoarele şi să obţii toate realizările pe care le-am pus în sarcina ta, care vor merge înspre asigurarea celei mai calde iubiri a tatălui tău,

Th. Jefferson

P.S.: Păstrează-mi scrisorile şi citeşte-le din când în când, aşa încât să ai în permanenţă în minte lucrurile pentru care te îndrăgesc.

O lună mai târziu, Jefferson i-a scris din nou fetei sale:

Annapolis, dec. 22, 1783

Draga mea Patsy,

Am sperat să primesc scrisori de la tine în mod regulat şi săptămânal prin poştă şi, de asemenea, să am o scrisoare pentru a o trimite din partea ta uneia dintre mătuşile tale, aşa cum mi-am exprimat dorinţa în scrisoarea mea din nov. 28. Mi-e teamă că nu respecţi dorinţele mele din acea scrisoare. Că nu îmi scrii în fiecare săptămână este un exemplu şi că nu mi-ai trimis niciodată o copie a desenelor realizate în timpul lecţiilor cu doamna Simitiere este altul. Voi fi tare necăjit şi dezamăgit dacă devii neatentă la dorinţele mele şi, în special, la direcţiile din acea scrisoare, care am vrut să fie principalul tău ghid.

În acea scrisoare, am omis să te sfătuiesc în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, ştiu că ai tendinţa să o neglijezi. Nu doresc să te îmbraci prea viu colorat în acest moment al vieţii tale, dar hainele tale trebuie să fie plăcute. Dar mai presus de orice şi întotdeauna, hainele tale să fie curate, întregi şi îmbrăcate corespunzător. Să nu le porţi până ce murdăria este vizibilă cu ochiul liber… Unele domnişoare cred că pot fi…neglijente cu rochiile lor dimineaţa. Dar tu să fii, de când te trezeşti până când mergi la culcare, la fel curată şi bine îmbrăcată ca atunci când este ora cinei sau a ceaiului.

O domnişoară care a fost văzută ca o persoană şleampătă…dimineaţa, niciodată nu va şterge impresia făcută, cu toate hainele şi tot spectacolul public grandios în care se va implica apoi. Nimic nu este mai dezgustător pentru bărbaţi decât lipsa de curăţenie şi de delicateţe la femei. Aşadar, sper ca, în momentul când te ridici din pat, primul lucru pe care îl faci să fie să te îmbraci în aşa fel încât să poţi fi văzută de orice domn fără ca el să aibă posibilitatea să descopere nici măcar un ac de păr nelalocul lui sau orice alt aspect ce ţine de curăţenie ar dori.

Prezintă complimentele mele doamnei Hopkinson la a cărei sănătate şi fericire ţin mult. Sper că eşti ascultătoare şi respectuoasă faţă de ea în orice circumstanţă şi că manierele tale sunt conforme cu sentimentele ei. Sunt eu, draga mea Patsy, cu stimă &afecţiune,

Th. Jefferson

Povestioara gasita pe historia.ro

A fost 2014

2014 let it go
Sursa foto

Anul trecut imi propuneam ca 2014 sa fie… mai mult! Asta decisesem eu sa fie cuvantul care sa-l defineasca! S-a dus anul, sa tot fie 8 zile de cand scrie 2015 in agenda (scuzati absenta, abia m-am intors din vacanta), si iata ca acum pot spune ca 2014 a fost intr-adevar… mai mult! Am citit mai mult, am vazut mai multe filme, am calatorit mai mult, am experimentat mai mult, am invatat mai mult, exact dupa cum imi propusesem! Si cu toate astea, dintre toate planurile acelea asezate frumos cu liniuta, abia am reusit sa bifez doua… si jumatate! 🙂  Dar, spre surprinderea mea, nu sunt deloc dezamagita, dimpotriva! Sunt chiar fericita si… recunoscatoare! Am trait un an plin si minunat! Minunat de plin! Bineinteles ca n-a fost totul numai miere si lapte, am trecut prin multe dezamagiri, si tristeti, si neputinte, si nervi intinsi la maxim, oameni pe care-i consideram prieteni au ales sa plece lasand rani in urma lor, dar am invatat sa iau totul asa cum vine si sa multumesc pentru lectii! Candva imi vor servi la ceva! Aleg sa pastrez in suflet doar lumina lucrurilor bune si frumoase petrecute in acest 2014!

Si ca sa fie treaba treaba, in stilul caracteristic, iata cum a fost 2014 pentru Margeluta:

– am trecut in noul an impreuna cu Al Meu Ca Bradul, doar noi doi (si alte mii de bucuresteni), privind inspre cerul luminat de focul de artificii din Piata Constitutiei

– in ianuarie am descoperit cacaua alcalinizata si cat de frumos poate sa fie apusul soarelui pe Lacul Morii (o dovada clara ca are si Bucurestiul locurile sale magice, mai ales in lumina potrivita)

am schimbat prefixul si am avut o zi de nastere speciala, cu Bradul meu alaturi, iar cei dragi, desi departe fizic, au stiut cum sa-si faca simtita prezenta. Si da, mi-am primit cele 30 de cadouri pe care mi le-am dorit pentru cei 30 de ani impliniti!

– n-am ratat nici anul asta Gala Premiilor Oscar

– mi-am modificat putin traditia si de data aceasta am avut nu unul, ci 3 Martipomi

– am vazut pentru prima data Trenul Regal in Gara de Nord

– am descoperit beneficiile mersului pe jos si mi s-a reamintit ca unele lucruri/oameni nu se schimba niciodata

– familia ne-a fost greu incercata cand socrul meu si nasul nostru de cununie au trecut amandoi in nefiinta, la doua luni diferenta. Dumnezeu sa-i odihneasca si ma rog sa fie acum intr-un loc mult mai bun!

– intre doua inmormantari, am fost nasi.Data fiind situatia, am facut tot posibilul sa ne ridicam la inaltimea asteptarilor si indraznesc sa sper ca ne-a iesit. Nunta finilor nostri a fost foarte frumoasa, toata lumea a dansat si a petrecut pana dimineata, iar mirii au fost minunati si mai mult decat atenti cu noi. Multumim!

– am vazut dervisii rotitori si fanfara militara Mehter la Festivalul Turcesc, apoi am facut Noaptea Alba a Muzeelor

– am gustat pentru prima data macarons

– am facut singura-singurica socata si nu pot sa nu ma laud: mi-a iesit delicioasa! 😛

– am reusit sa ajung in Oraselul Copiilor si asta datorita unor buni prieteni care au copii, bineinteles 😀

– dupa lungi asteptari, exact cand imi pierdusem rabdarea, am reusit in sfarsit, sa filmez un fulger

– m-am plimbat cu mocanita prin Bucuresti

– am facut si anul asta invitatiile pentru ziua de nastere a nepoticii mele Medeea si cu ocazia asta am aflat si eu cine e Violetta 🙂

– am fost la concertul 30 Seconds to Mars datorita Aureliei si a surorii sale, Alice. Fetelor, va multumesc din suflet si va raman indatorata!

–  m-am pozat pe proaspat-renovata strada Xenofon

– am fost la Train Delivery si Promenada Operei

– am descoperit placerea plimbarii prin Parcul Venus

– am sarbatorit 4 ani de casnicie si ca de obicei, am facut ditamai petrecerea

– in sfarsit, l-am cunoscut si eu pe Raul, bebelusul bucalat si cu ochi mari al prietenei mele Cori. Sa-ti traiasca, gagico, e bucatica rupta din tine!

– am dansat in Centrul Vechi la Zilele Bucurestiului, am vizitat Muzeul Istoriei, am urmarit proiectiile 3D pe Casa Poporului si aprinderea fantanilor de la Unirii

– am donat sange impreuna cu fratele meu

– am fost singura la cinema

– am tremurat ca piftia cand a nins la jumatatea lui octombrie

– mi-am schimbat culoarea parului. Adio Blondix, welcome Mozilla Firefox!

– am inceput cursuri de limba turca la Halt Language Center, unde mi-am facut obiceiul sa beau ceai negru in fiecare sambata dimineata si am cunoscut oameni faini si amuzanti

– am participat la campania Loredanei de strangere de rechizite Kids for kids si am stat cu niste emotii teribile pana mi-a ajuns coletul la destinatie

– m-am jurat ca nu mai calc noaptea prin locuri periculoase

– am bifat mai multe festivaluri in capitala, si asta intr-o singura zi

– mi-am dat demisia de la locul de munca si nu-mi pare rau

– am fost la vot impreuna cu mama si soacra si la parada militara de 1 Decembrie cu nasa

– am umblat prin spitale si pe la doctori de mi s-a luat, si inca nu s-a terminat

– am facut primul meu brad din carti

– am petrecut revelionul pe taram spaniol

Cam asta a fost cu liniuta, anul 2014 pentru subsemnata. Mi l-am dorit special, fiind anul in care am implinit 30 de ani, si da, pot spune ca a si fost. Singurul capitol la care mi-a mers din ce in ce mai rau a fost sanatatea. Nici nu mai tin minte cand am avut parte de atatea probleme de sanatate ca acum. Probabil in copilarie… iar situatia nu pare a se indrepta. Dar cine stie ce va aduce 2015?

Ard de nerabdare sa-mi povestiti cum a fost anul vostru, dragii mei cititori margelati!;)

CITATUL ZILEI:

„Nimic nu este mai de pretuit decat valoarea zilei.”

Johann Wolfgang von Goethe

Cine-l primeste pe Fiul

Un om bogat, pasionat de arta, avea in colectia lui  opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici si moderni, din toate scolile si curentele. Deseori statea impreuna cu unicul sau fiu, admirand minunatele piese din colectia lor.

Dar a izbucnit razboiul, iar fiul a fost inrolat si  trimis la lupta. El a dat dovada de mult curaj si a murit la datorie, in timp ce salva viata unui camarad. Cind a primit anuntul, tatal a fost profund indurerat de pierderea unicului sau fiu.

O luna mai tarziu, a auzit batai la usa. In prag statea un tanar cu un pachet mare in brate…El a spus:

-Domnule, nu ma cunoasteti. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat  viata. In acea zi el a salvat multe vieti ale celor raniti dar, in timp ce incerca sa ma duca pe mine intr-un loc sigur, un glonte i-a strapuns inima, el murind  pe loc… Deseori ne vorbea  de dumneavoastra si despre pasiunea pe care o aveti pentru arta.

Tanarul i-a inmanat  pachetul.

-Știu ca este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins ca fiul dumneavoastra ar fi vrut sa aveti acest tablou.

Tatal a inceput sa desfaca ambalajul. Era un portret al fiului sau, pictat de tanar. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul in care tanarul pictor a reusit sa surprinda  chipul, dar si personalitatea fiului sau. Tatal a scos un suspin si cu ochii plini de lacrimi a multumit tanarului, oferindu-i si o suma de bani pentru tablou.

-O, nu se poate asa ceva, domnule… Toata viata nu voi putea sa platesc pentru ceea ce fiul dumneavoastra a facut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatal a prins tabloul pe una din simezele sale. De cate ori avea vizitatori, el incepea prin a le arata portretul fiului sau si numai dupa aceea le dadea voie sa vada marile capodopere  colectionate.

Dupa moartea batranului tata, s-a organizat licitatia marii lui colectii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau sa vada si, mai ales, sa achizitioneze tablouri pentru propriile lor colectii. La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegata sa conduca licitatia, adjudecatorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocanelul:

-Incepem licitatia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?

In sala s-a lasat linistea….Apoi, de undeva din fundul salii, o voce a strigat:

-Am venit sa vedem marile opere! Sari peste aceasta piesa!…

Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Face cineva o oferta pentru acest portret?… 100?… 200?…

Din sala, cineva a stigat iritat:

-Nu am venit pentru acest portret!… Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso si ale celorlalti maestri!… Haideti sa trecem, cu adevarat, la licitatie!…

Netulburat, adjudecatorul a continuat:

-Fiul!… Fiul!… Il vrea cineva pe fiul?!…

Intr-un tarziu, din cel mai indepartat colt al salii s-a auzit o voce timida:

-Dau eu 10 pentru acest portret…

Era cel care fusese, ani multi, gradinarul tatalui si al fiului. Fiind un om sarac, nu putea sa ofere mai mult.

-Exista o oferta de 10!… Cine da mai mult?!… Da cineva 20?!…

Sala era in fierbere.

-Dati-i-l lui pentru 10!…Sa trecem la maestri!…La maestri!…

Nu-l voiau pe fiu. Toti doreau sa  profite de ocazie si sa cumpere opere mari pentru colectiile lor. Ferm, adjudecatorul a continuat:

-10, odata!…10, de doua ori!…

Și, lovind cu ciocanelul in masa:

-Adjudecat! VANDUT pentru 10!

Din fata, cineva a zbucnit:

-In sfarsit, putem trece la marea colectie!…

Calm, adjudecatorul a pus jos ciocanelul, spunand:

-Imi pare rau, dar licitatia s-a incheiat.

Rumoare in sala:

-Dar tablourile?!…Cum ramane cu maestrii?!…Colectia?!…Angel Wing

-Regret, a spus adjudecatorul. Cand am fost desemnat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a comunicat o prevedere secreta din testament, pe care nu am avut voie sa o fac cunoscuta decat in acest moment: licitatia se refera numai la potretul fiului! Cine il ia, mosteneste intreaga avere, care include si toata colectia de opere de arta! Omul care-l primeste pe fiul obtine TOT!…

Dumnezeu Tatal a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sau ca sa moara pe cruce. La fel ca mesajul adjudecatorului, si mesajul lui este: ¨Fiul, Fiul, cine-l primeste pe Fiul?¨. Pentru ca, vezi tu, acela care il primeste pe Fiul obtine totul.

¨Ca intr-atat a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.¨ (Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu).