8 comentarii

O poveste încâlcită

N-am stiut niciodata ce vreau sa fiu cand voi fi mare. Si mai trist este ca nici acum nu stiu. Desi (mi) se spune intruna ca la varsta asta ar trebui sa am deja in spate o cariera de cativa ani. Nu-mi gasesc locul. desi il caut cu disperare. Am luat-o de la zero de atatea ori incat viata mea profesionala arata ca manzgaleala unui copil. Si ma simt prinsa intre atatea ite pe care nu le mai pot descurca. Cand cred ca am prins firul norocos, dau peste alt nod. Si sunt nevoita sa o iau de la capat.

Cel mai trist din toata povestea asta incalcita este ca pentru ceea ce cred eu ca mi-ar placea sa fac nu am resurse. Financiare in principal. Si probabil ca in curand nici sufletesti. Sunt pe cale sa se epuizeze… Lucrurilor nefacute la timp nu le va mai veni niciodata timpul! Si chiar daca te incapatanezi, nu vor avea niciodata importanta si aroma celor facute la timpul lor! Pentru toate exista un timp corect, care nu se lasa induplecat de regrete si nu se mai intoarce. Continua sa faca ceea ce stie el mai bine sa faca: sa treaca.

Mi se spune sa am rabdare, ca toate lucrurile iti apar in cale la timpul potrivit… tie si lor! Ca undeva acolo e ceva pus deoparte pentru mine, pentru un candva in care eu nu mai am incredere ca va veni! Si mi-e din ce in ce mai greu sa gasesc rabdarea si increderea… in mine, in Cel de Sus, in destin! Stocul e pe terminate… Au mai ramas cateva farame prin buzunarele ingaurite si mi-e teama sa nu-mi alunece… Genunchii au inceput sa ma lase. Am obosit sa ma tot ridic. Desi cel mai probabil o voi face… iar!

life messCITATUL ZILEI:

“Poate că viaţa a avut un sens câtă vreme n-am ţinut să-i dau unul.”

Octavian Paler

 

8 comments on “O poveste încâlcită

  1. Nu stiu daca te ajuta cu ceva dar ma simt in aceiasi situatie cu tine. N-am realizat nimic pana la 30 de ani pe plan profesional, iar ce-mi doresc sa fac nu pot pentru ca nu-mi permit si nici nu ma duce capul sa fac fara resurse.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ajuta faptul de a sti ca mai exista persoane in situatia ta! Tocmai de asta am si scris postarea, aveam nevoie sa mi se confirme ca nu sunt singura si ca situatia asta nu e un capat de tara, desi la inceput am avut dubii daca sa o fac publica sau nu! Poate facem un grup de sprijin noi, astia care nu avem mari realizari profesionale pana-n 30 de ani! :))

      Apreciază

  2. Un lucru este clar: în viaţă suntem nevoiţi s-o luăm de la capăt de foarte multe ori! Nu dispera!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mă regăsesc total în simţirile tale. Dar trebuie să sosească acel moment odată ş-odată.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Hmm, am terminat informatica( da, la stat si acum fac si master la stat, la zi), cica trebuia sa vina slujbele la mine ca mustele la miere, dar inca nu reusesc sa gasesc de lucru. Am fost la Electronica inainte, a trebuit sa renunt, era un mediu toxic in facultate, si s-o iau de la inceput cu informatica( si sa lupt cu o depresie crancena), iar admitere, iar tot. Si am deja 26 de ani, mai am putin si fac 27. Si nici sentimental, si nici profesional nu mi-e bine. M-a parasit si inspiratia la pictura, singurul lucru care ma facea sa simt ceva bun.

    Apreciat de 1 persoană

    • Te inteleg perfect. Am trecut si eu prin asta si de fapt, inca nu pot spune ca am iesit din aceasta situatie. Probabil tot ce putem face e sa ne luptam si sa ne asteptam rezultate mai bune… Cine stie, poate ca inca nu a venit randul nostru…?!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: