Doar atât

O groaznică secetă cuprinse pământul. Iarba mai întâi se îngălbenise și apoi se ofilise cu totul. Tufișurile se uscaseră și copacii își pierduseră seva. Nu cădea din cer nici un strop de ploaie și diminețile veneau una după alta, fără să-i aducă pământului măcar trecătoarea prospețime a rouăi. Vietuițoarele mai mici sau mai mari mureau cu miile. Puține erau acelea care aveau forța de a fugi din acel deșert care înghițea totul.

Seceta era tot mai grea, zi dupa zi. Până și rădăcinile adânc înfipte în pământ își pierduseră frunzele. Toate fântânile și toate izvoarele secaseră. Apa pâraielor și a râurilor scăzuse de tot. Doar o singură floare rămăsese vie, deoarece un izvoraș mai dădea câțiva stropi de apă. Izvorul însă era disperat și spunea:

-Totul este arid, secat și pe moarte. Și eu nu pot să fac nimic. Ce noimă au cei doi stropi de apă pe care îi dau?

Prin apropiere era însă un bătrân copac puternic. El ascultă plânsetul izvorașului și, înainte de a pieri și el, îi spuse acestuia:

-Nimeni nu așteaptă ca tu să înverzești iarăși acest întreg deșert. Datoria ta este să ții în viață acea floare. Atâta doar!

Morala: Cu toții suntem responsabili pentru câte o floare. Uităm însă prea adesea de ea și ne plângem de tot ceea ce nu izbutim să facem.

flower

Iarna din mijlocul toamnei

Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare

Înainte de a muri, Alexandru cel Mare şi-a chemat generalii şi şi-a spus ultimele trei dorinţe.

1.) Sicriul să fie dus pe umerii celor mai buni medici ai vremii.

2.) Comorile dobândite (argint, aur, pietre preţioase) să fie risipite pe tot drumul până la mormânt.

3.) Mâinile sale să atârne în afara sicriului, să poată fi văzute de toţi cei prezenţi.

Unul dintre generalii săi, surprins de aceste dorinţe neobişnuite, l-a întrebat pe Alexandru care sunt motivele acestor dorinţe.

Alexandru a explicat:

1.) Vreau ca medicii cei mai eminenţi ai vremii să-mi ducă sicriul ca în felul acesta să arate tuturor cât de neputincioşi sunt în faţa morţii.

2.) Vreau ca pământul să fie acoperit de comorile mele pentru ca toată lumea să poată vedea că toate comorile ce le câştigăm aici pe pământ, aici rămân.

3.) Vreau ca mâinile mele să atârne în aer goale, pentru a permite oamenilor să vadă că vom pleca cu mâinile goale, aşa cum am venit, atunci când se termină tezaurul cel mai de pre – Timpul.

Morala: Timpul este viaţa noastră. Cel mai bun cadou pe care îl poţi oferi cuiva este timpul tău! Şi tu, prietene, dacă ai intuiţie, vei înţelege de ce ai primit acest TEZAUR!

Omul de afaceri american şi pescarul mexican

Un om de afaceri american stătea lângă chei, într-un mic sat mexican de coastă, când un pescar îşi trage barca la mal. În barcă erau câţiva peşti frumoşi. Americanul îl felicită pentru peştele prins şi îl întreabă cât timp i-a luat să-l pescuiască.

-Foarte puţin, a răspuns mexicanul.

-De ce nu stai mai mult pe mare să prinzi mai mult peşte? a întrebat atunci americanul.

-Mi-ajunge să-mi întreţin familia, i-a răspuns pescarul.

-Şi ce faci în restul timpului? a vrut să ştie omul de afaceri.

-Dorm până târziu, pescuiesc puţin, mă joc cu copiii, îmi fac siesta împreună cu nevastă-mea, în fiecare seară mă plimb prin sat, beau un pahar de vin şi cânt la chitară cu prietenii. Domnule, am o viaţă plină şi sunt foarte ocupat, a încheiat pescarul.

-Uite, îl ia peste picior americanul. Am studiat economia la Harvard şi te pot ajuta. Ar trebui să pescuieşti mai mult şi cu banii pe care-i câştigi în plus, să-ţi cumperi o barcă mai mare. Cu ceea ce câştigi de pe urma bărcii mai mari, îţi poţi cumpăra câteva bărci şi mai târziu chiar o flotă de pescuit. În loc să vinzi peştele prin intermediari, îl poţi vinde direct la o fabrică, iar mai târziu îţi poţi cumpăra propria fabrică de prelucrare a peştelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea şi distribuţia. Va trebui să pleci din sat, să te muţi în Mexico City, apoi la Los Angeles şi mai tarziu la New York, de unde îţi vei conduce afacerea tot mai înfloritoare.

-Şi cât va dura să fac toate astea, senor? întreabă pescarul.

-Vreo 15-20 ani, răspunde americanul.

-Şi apoi?

-Apoi vine partea cea mai bună, râse americanul. Îţi vinzi afacerea şi devii foarte bogat, ai lua câteva milioane.

-Milioane, senor? se miră pescarul. Şi după asta?

– După asta te retragi din afaceri, te muţi într-un sătuc de pescari pe malul oceanului şi te scoli târziu, pescuieşti puţin, te joci cu copiii, îţi faci siesta împreună cu soţia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cântaţi la chitară.

Păi asta fac şi acuma!

Povestioară găsită pe zidul unei prietene care acum locuieşte în SUA şi probabil de aici personajele – americanul şi mexicanul. În trecut am mai publicat pe blog alte două variante ale acestei povestioare de vineri, le găsiţi aici şi aici, şi deşi diferă uşor, morala este aceeaşi. 😉

Ce vrea de fapt femeia?

Un împărat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temniță și i-a spus că-l va elibera dacă va răspunde la întrebarea: „Ce vrea de fapt femeia?”

Tânărul și-a chemat și a întrebat mama, soră, verișoara, vecina, dar niciuna n-a putut să dea un răspuns corect. În fine a chemat și o vrăjitoare bătrână și urâtă. Aceasta i-a promis că-i spune răspunsul corect cu condiția ca după ce va fi eliberat să o ia de soție. Neavând altă soluție tânărul a acceptat.

Răspunsul dezvăluit de vrăjitoare a fost:

-€“ Femeia, de fapt, dorește să fie stăpâna propriei sale vieți!

Împăratul l-a eliberat imediat. A urmat nunta și noaptea nunții. Însă nu mică i-a fost mirarea când în pat a găsit o fată tânără și deosebit de frumoasă care i-a spus:

– Pentru că te-ai ținut de cuvânt jumătate de zi voi fi bătrână și urâtă, iar cealaltă jumătate voi fi ca acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără și în care să fiu bătrână.

Tânărul căzu pe gânduri: să radă toți de el văzându-l cu o femeie bătrână și urâtă, iar noaptea să petreacă cele mai plăcute clipe alături de o tânără fermecătoare sau să se plimbe ziua cu cea mai frumoasă fată printre oameni, iar noaptea…

În cele din urmă tânărul i-a spus să aleagă ea cum crede că e mai bine. Imediat a venit și răspunsul:

-€“ Voi fi tot timpul tânără și frumoasă pentru că am găsit bărbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria viață!

Povestioară găsită pe facebook.

Morcovel sau Mozilla Firefox, uatevăr, tot eu sunt!

Cică au femeile chestia asta, de a-şi schimba coafura şi/sau culoarea părului atunci când 1.) trec printr-o despărţire ori 2.) au nevoie de o schimbare în viaţă şi fiindcă de cele mai multe ori, din diverse motive, n-o pot face, atunci se rezumă la păr! Ei bine, Mărgeluţa voastră nu se încadrează la primul punct, slavă Domnului, dar recunoaşte că o omoară monotonia de luni bune, încet şi sigur! Cum monotonia=plictiseală, ceva trebuia făcut şi asta pronto! Şi ce-i vine ei aseară? Să se tundă şi să-şi schimbe culoarea părului, of course! Şi asta de una singură, fiindcă la ora 9 seara, când au apucat-o pe ea nebuniile, ce salon mai era deschis?

Eh, am dat o fugă până în Carrefour Orhideea, mi-am luat două cutii de vopsea de păr de la Garnier, nuanţa Cupru că asta mi-a căzut mie cu tronc pe moment şi după ce i-am povestit mamei ce aveam de gând să fac… ei bine, am făcut-o! Singură m-am vopsit, singură mi-am tăiat breton (n-am mai avut din liceu) şi filat părul (ţin să subliniez chestia asta, fiindcă multă lume încă nu mă crede)! Şi nu, nu e prima dată când o fac! Întrebaţi-o pe mama de Mărgea, are un volum impresionant de poveşti din categoria asta, începând cu cea de la 6 ani, când mi-am scurtat singură bretonul în oglinda de la baie, că na, mi se păruse mie că-mi intră-n ochi, şi ca bonus, am tăiat şi pijamalele lui taică-mio! Era superofertă, 2 la preţ de 1, trebuie să-mi înţelegeţi generozitatea! 😛 Şi apoi, ca să nu-mi deconspir boacăna, mi-am pus căciulă… în plină vară, ceea ce, bineînţeles, m-a dat mai abitir de gol!

love accept yourselfAzi la muncă, i-am şocat pe toţi, dar cea mai cea dintre toţi sunt chiar eu! Îmi văd refexia în vitrinele magazinelor şi nu mă recunosc! Cred şi eu, după 5 ani de blond în toate nuanţele posibile, să trec brusc la roşu ăsta morcoveaţă e… greu de acceptat pentru creierul şi ochii mei! Pot spune cu certitudine că neobservată nu am cum să trec, semnalizez de la distanţă venirea mea! Dar nu-i bai, întotdeauna mi-a plăcut să şochez şi am adorat de când mă ştiu schimbările bruşte de look! În plus, nu-mi pare rău nici de păr, niciodată nu mi-a părut, că şi-aşa îmi creşte foarte repede! Şi ce vreţi, nu e vina mea că mă plictisesc repede! :)) Ca să nu mai spun că de fiecare dată când mă privesc, îmi apare pe buze zâmbetul ăsta larg şi am o stare de bine cum n-am mai avut de multă vreme! Eh, şi uite aşa am trecut eu de la „Blondy” la apelative precum „Morcovel”, „Morcoveaţă”, „Vulpiţă”, „Roşcăţica” şi cea mai tare dintre toate „Mozilla Firefox”, născocită de fratele meu şi Al Meu Ca Bradul (ăştia doi mereu s-au aliat împotriva mea, dar am eu ac de cojocul lor!)

Culoarea asta e o premieră pentru căpşorul mărgelat, prin urmare, e demnă de înregistrat la provocarea #30depremierepentru30deani. Hai că încep să se strângă!

Vă salută şi vă îndeamnă să nu vă temeţi de schimbările la 180º, ci dimpotrivă, să vă permiteţi din când în când o nebunie, a voastră proaspătă Mărgeluţa-Vulpea de Foc! 😉

CITATUL ZILEI:

„Un nebun nu se mai teme de nebunie.”

Octavian Paler

Cum să-ţi ridici moralul în zilele ploioase

Plouă. Şi plouă. Şi plouă. Şi de parcă asta nu ar fi de-ajuns ca fel principal, mai avem şi garnitură de vânt turbat, care întotdeauna, ca un făcut, suflă exact din faţă, indiferent de direcţia în care mergi tu! 😀 Apoi mai e şi frigul care-ţi intră-n oase şi apa care-ţi intră-n… ghete! Iar dacă eşti ochelarist, ca subsemnata, e vai de tine! Ţi-ar trebui nişte ştergătoare ca cele de la maşină, pe senzori, să se pornească la prima picătură şi să facă stânga-dreapta în continuu, poate aşa ai vedea şi tu că e roşu semaforul şi nu, nu de nebuni te claxonează toţi şoferii! Să mai amintesc şi de starea de spirit care alunecă undeva sub nivelul mării în zilele astea ude şi gri?

Eh, ce te faci domn’e în perioada asta? Cum îţi ridici moralul în zilele ploioase? Simplu: cumpărându-ţi o umbrelă foarte colorată! Cu cât mai veselă umbrela, cu atât mai sus urcă moralul! Metodă testată pe propria piele azi! Imediat ce am ieşit din scară şi am dat să-mi deschid umbrela mea neagră, am auzit un poc! neaşteptat! Şi când mă uit, ce să văd? Toate spiţele atârnau ameţite în toate părţile! Exact azi, când mă grăbeam şi aveam mult de alergat prin oraş, că deh, nenea Murphy ştia el ce ştia când a formulat faimoasele lui legi! Am rezistat eu cum-necum prin ploaia nemiloasă până la bancomat (na, buzunarul chiţăia de foame) şi de acolo la metrou, unde am aruncat-o înciudată în primul coş de gunoi ieşit în cale! Ca prin minune, imediat după, ochii mi-au căzut pe o umbrelă foarte colorată atârnată de uşa unui magazin! Şi exact pe aceea mi-am şi cumpărat-o, fiindcă părea destul de rezistentă, nu ca răposta ei predecesoare, dar mai ales fiindcă rozul ăla cu buline albe mi-a rămas imprimat pe retină într-un mod plăcut şi mi-a adus instantaneu o stare de bine! Dacă cerul e înnorat şi vremea apăsătoare, de ce să fie la fel şi-n suflet? Iar o pată de culoare într-o mare de griuri nu strică niciodată, ba chiar face minuni, credeţi-mă! Am zâmbit larg tot drumul, nici nu mi-a mai păsat de ploaie şi nici de privirile mirate pe care mi le mai aruncau unii trecători! Probabil se întrebau ce secret era în spatele bucuriei mele, nebănuind cât de simplu era răspunsul: o umbrelă, oameni buni, o umbrelă roz cu buline albe şi nimic mai mult!

umbrela roz cu buline

A, v-am spus că are baston şi deci un aer retro per total, ceea ce mi-a amintit de Gene Kelly? Puţin a lipsit să nu m-apuc de dansat şi cantat în ploaie exact ca el! Să fi văzut atunci priviri dubioase! 😀

CITATUL ZILEI:

„Remediile sufletului au fost descoperite de cei vechi, dar cum să fie întrebuinţate şi când, aceasta este sarcina noastră de a căuta.”

 Seneca

O duminică plină

În liceu, tot ce-mi doream era să plec la facultate. Nici măcar nu conta care (că oricum habar n-aveam ce-mi plăcea să fac), ideea era să plec din plictisitorul meu orăşel de provincie într-unul mare, unde se întâmplă mereu chestii şi viaţa se trăieşte într-un ritm alert.

Imediat ce m-am mutat în capitală, i-am cerut unei bucureştence get beget (adică născută şi crescută aici, nu parvenită ca mine), să-mi recomande chestii de făcut şi locuri de văzut, fiindcă e altceva când eşti îndrumat de un om al locului, nu? Mare mi-a fost mirarea când respectiva a ridicat neştiutoare din umeri. Adică ea era de o viaţă aici, în oraşul ăsta plin de posibilităţi, şi nu fusese nicăieri? Eh, asta chiar îmi depăşeşte puterea de înţelegere, doar am locuit până la 19 ani într-un astfel de loc cu viaţă monotonă, plictisitoare chiar, unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea, iar locurile de distracţie sunt mai reduse ca zahărul din Coca Cola Zero. Şi tocmai de asta-mi place mie Bucureştiul: dacă vrei să ieşi din casă, imposibil să nu fie vreun festival, concert, expoziţie, târg la care să mergi şi să te simţi bine! Prin urmare, profit din plin, în funcţie de timp şi… buzunar, de tot ce-mi oferă oraşul ăsta care m-a adoptat acum patru ani de zile!

Week-endul care abia s-a încheiat a fost unul plin de evenimente, exact aşa cum îmi place mie, pentru că-mi oferă posibilitatea de a alege. A fost Festivalul Racilor în Herăstrău, Aeronautic Show pe Lacul Morii, Bulevardul Artelor pe Unirii, locuri unde nu am putut ajunge, ţinând cont că sâmbătă am lucrat. Dar mi-am luat revanşa duminică după-amiaza (de dimineaţa am fost din nou pe baricade, în câmpul muncii), dând o raită prin trei locuri interesante, unde nu mai fusesem până atunci (deci le pot adăuga pe lista mea cu #30depremierepentru30deani 😛 ). Mai întâi, am fost la Pescia, Festivalul Naţional al Peştelui din Parcul Tineretului, unde cozile imense ne-au determinat pe subsemnata şi Inutza, prietena din dotare, să ne punem în cui pofta de peşte prăjit.

Festivalul National al Pestelui Bucuresti

Ne-am continuat drumul şi am ajuns la Festivalul Recoltei din Parcul Lumea Copiilor. Agitaţie mare, gălăgie, cozi la must şi poale-n brâu, miros de mici şi sarmale, fum de la grătare, muzică populară. Am plecat de acolo cu 2 kg de mere de Voineşti, preferatele mele.

Festivalul Recoltei 2014 Bucuresti

Am scăpat tefere şi nevătămate din mulţimea de oameni şi am ajuns la Festivalul Kurban Bayram, organizat de Fundaţia Tuna, aceeaşi care se ocupă şi de Festivalul Turcesc, pe care l-am bifat şi anul ăsta, tot împreună cu Inutza (dap, mă suportă cu tot cu pasiunea mea pentru Turcia! 😀 ). Am mâncat un kebab de berbecuţ delicios şi am băut un ceai negru, i-am ascultat cântând pe copiii foarte talentaţi de la Next Star şi ne-am amuzat privind concurenţii de la concursul de mâncat baclavale luptându-se vitejeşte cu toate acele dulcegării.

Festivalul Kurban Bayram 2014 Bucuresti

Am ajuns acasă frântă, cu picioarele umflate de la atâta umblat, dar mulţumită sufleteşte. Nu sunt genul de om care să stea închis în casă. N-am fost niciodată. Curiozitatea mi-e stăpână, îmi place să descopăr eu însămi, să văd cu ochii mei, să cern totul prin sita mea, nu prin vorbele altora. Aşa că ieşiţi fraţilor bucureşteni din casă şi înainte de a vă ponegri oraşul, descoperiţi-l! S-ar putea să rămâneţi surprinşi! Vă pupă Mărgeluţa umblăreaţă, olteancă de la mama ei şi bucureşteancă în simţiri. 😉

CITATUL ZILEI:

„Indiferent ce se întâmplă, o călătorie îţi oferă întotdeauna o poveste de spus.”

Proverb evreiesc

5 Octombrie – Ziua Mondială a Profesorului

În 1994, UNESCO a stabilit ca în fiecare an, în ziua de 5 octombrie să fie sărbătoriţi toţi cei care au ales să-şi dedice viaţa educării şi formării celorlalţi. Prin urmare, de 20 de ani, Ziua Mondială a Profesorului sau Ziua Internaţională a Educaţiei sărbătorită în data de 5 octombrie ne aminteşte tuturor importanţa educaţiei, dar şi că a fi dascăl nu e un lucru uşor şi nici pentru oricine. Nu mi-au plăcut niciodată profesorii rigizi şi Dumnezeu ştie că majoritatea întâlniţi exact aşa au fost. Mulţi au fost cauza pentru care am ajuns să urăsc materii care înainte mă atrăgeau, şi chiar şcoala. Nu de puţine ori m-am întrebat cum ar fi stat lucrurile acum pentru mine dacă aş fi avut parte de oameni implicaţi, care să-şi iubească într-adevăr meseria de dascăl şi care să ştie cum să stârnească interesul pentru materia predată. Au fost într-adevăr şi excepţii, dar atât de puţine că le pot număra pe degete. Lor le sunt recunoscătoare şi le păstrez cu drag amintirea în suflet.

Sunt şi o mare iubitoare de filme, şi cu această ocazie, m-am gândit să fac o listă cu filme inspiraţionale cu şi despre profesori, din aceia de care mi-ar fi plăcut să am parte de-a lungul anilor de şcoală. Şi fiindcă 10 este nota maximă, tot atâtea filme zic să fie şi-n lista mea!

1. To Sir, with Love I (1967) şi II (1996)

Eu am început exact invers, am văzut mai întâi din întâmplare, la tv, partea a doua (continuarea americană), ceea ce m-a făcut să caut pe net şi filmul original, cel britanic, din ’67. Şi bine-am făcut! Sidney Poitier m-a cucerit definitiv! Ah, vocea şi gentileţea lui! Un actor (primul de culoare ce a câştigat Oscarul) şi un om de excepţie! Cu siguranţă o să-i citesc şi cartea  The Measure of a Man: A Spiritual Autobiography.

2. Stand and Deliver (1988)

Bazat pe un fapt real, filmul spune povestea profesorului de matematică Jaime Escalante care, prin metode neconvenţionale, îşi motivează studenţii de origine hispanică dintr-un liceu slab cotat să-şi ia examenele cu brio. Rezultatele lor au fost atât de bune şi de necrezut (printre cele mai bune din ţară chiar), încât au fost acuzaţi că au copiat!

3. Dead Poets Society (1989)

„Oh, Captain, my Captain!” îmi amintesc perfect cât de mult m-a impresionat filmul ăsta (cred că eram prin generală când l-am văzut pentru prima dată). Ba chiar mi-am şi notat citatul, căutând ulterior poemul lui Whitman. Iar pe Robin Williams (odihnească-se-n pace, că tare mi-a plăcut!) l-am găsit genial, ar fi trebuit să câştige Oscarul! În momentul acela mi-am dorit să fiu şi eu profesor cu metode neconvenţionale de predare, privit chiorâş de colegi, dar iubit şi respectat de studenţi! 🙂 De fapt, ca să fiu sinceră, încă mă mai gândesc la asta! Cine ştie, poate-ntr-o zi…

4. Dangerous Minds (1995)

Ha ha, „Coolio – Gangsta Paradise” vă sună cunoscut? De câte ori aud melodia asta, primul lucru la care mă gândesc e filmul cu Michelle Pffeifer în rol de profesor. Cine nu şi-ar dori o profă ca ea? Poate aşa nu ar mai fi atâţia picaţi la bac! 😛

5. The Man without a Face (1993)

Primul film al lui Mel Gibson ca regizor şi actor, e bazat pe romanul omonim al Isabellei Holland din 1972. M-a captivat povestea şi în acelaşi timp mi-a stârnit revolta . Da, nu neg că undeva în mine zace o aprigă justiţiară, dar pur şi simplu nu reuşesc să înţeleg cum pot oamenii să-şi judece semenii doar după aspectul fizic! Chiar aşa de mult contează carcasa, ambalajul? Şi bârfa, ah, plaga asta a societăţii! Dacă am realiza cât rău pot să facă zvonurile şi joaca asta crudă de-a telefonul fără fir!

6. Freedom Writers (2007)

Filmul se bazează pe cartea „The Freedom Writers Diary” scrisă de profesoara Erin Gruwell şi mi-a amintit cât de mult îmi plăcea când eram mică să aştern poveşti pe hârtie. Întotdeauna am visat ca într-o zi să scriu o carte. Eh, nu mai am motivaţia de atunci, dar nu se ştie niciodată… 😉 Între timp, voi faceţi-vă timp să vedeţi filmul ăsta şi vă garantez că nu veţi regreta!

7. Mona Lisa Smile (2003)

Anii ’50, conservatori şi tradiţionalişti. Julia Roberts în rolul femeii mult prea moderne pentru epoca sa, profesoară de arte într-o prestigioasă şcoală de fete. Eleve strălucite, instruite să-şi găsească un soţ, nu să-şi fructifice potenţialul intelectual. Şi în special efortul profesoarei de a le face pe tinere să gândească în afara tiparelor, să se descopere şi să-şi urmeze visurile.

8. Music of the Heart (1999)

Pentru filmul ăsta, inspirat şi el dintr-un fapt real, Meryl Streep a învăţat să cânte „Concertul pentru două viori” al lui Bach. Asta după ce Madonna studiase luni în şir vioara, renunţând apoi la rol din cauza neînţelegerilor cu regizorul. O veţi regăsi în film şi pe Gloria Estefan, acesta reprezentând debutul ei pe marile ecrane.

9. Entre les murs (2008)

Filmul a câştigat Palme d’Or la Festivalul de la Cannes din 2008 şi a reprezentat o adevărată performanţă, deoarece niciun film francez nu mai câştigase marele premiu din 1987. Este o adaptare după cartea omonimă apărută în 2006 a scriitorului francez François Bégaudeau, în care acesta îşi povesteşte experienţele sale de profesor de literatură într-o şcoală gimnazială din Paris. Interesant este că scriitorul îşi joacă propriul rol în film. Tare, nu?

10. Etre et avoir (2002)

Minunat film, m-a impresionat profund! Cred că este unul dintre cele mai candide documentare văzute vreodată, cu imagini superbe ale satului francez, cu momente încărcate de emoţie şi nostalgie! De neratat, credeţi-mă! Şi ok, recunosc că mi-au dat vreo câteva lacrimi, dar chiar nu m-am putut stăpâni, prea m-a răscolit filmul ăsta!

La final, pentru cinefili şi nu numai, vă las şi lista mea de pe IMDB cu filme inspiraţionale despre profesori, în cazul în care aveţi o după-amiază liberă şi popcorn la îndemână. 😉 Vizionare plăcută, mărgelaţii mei dragi!

CITATUL ZILEI:

„Educaţia înseamnă să inspiri mintea, nu să încarci capul!”

 

Şi la final, haideţi să ne amuzăm puţin. Dar ţineţi minte că lucrurile serioase în glumă se spun! 😉

Scrisoarea lui Abraham Lincoln catre profesorul fiului sau

„Fiul meu va trebui sa invete ca nu toti oamenii sunt sinceri si onesti.
Invatati-l, daca puteti, minunatia cartilor; totusi, dati-i si timp sa se gandeasca la misterul etern al pasarilor cerului, al albinelor de sub soare si al florilor de pe camp.
In scoala, invatati-l ca e mult mai onorabil sa esueze decat sa triseze…
Invatati-l sa aiba incredere in propriile-i idei, chiar daca ceilalti ii spun ca se inseala. Invatati-l sa fie amabil cu oamenii amabili si dur cu cei duri.
Incercati sa-i dati fiului meu taria de a nu urma multimea, sa nu urmeze turma…
Invatati-l sa-i asculte pe toti oamenii, dar invatati-l, de asemenea, sa selecteze ceea ce a auzit printr-un ecran al adevarului si sa pastreze doar ce e bun.
Invatati-l, daca puteti, cum sa rada cand e trist…
Invatati-l ca nu e nicio rusine in a plange.
Invatati-l sa fie grijuliu cu cinicii si sa fie atent la lingusitori.
Invatati-l sa-si „vanda” creierul celor care dau mai mult, dar niciodata sa nu puna un pret pentru sufletul lui.
Invatati-l sa-si astupe urechile la barfa si sa lupte cand crede ca aceasta este solutia.
Tratati-l gentil, dar nu-l protejati, deoarece numai testul focului face otelul bun.
Lasati-l sa aiba curajul de a fi nerabdator.
Lasati-l sa aiba curajul de a fi brav.
Invatati-l sa aiba intotdeauna incredere in el insusi, deoarece, apoi, va avea incredere in umanitate.
Aceasta este o cerinta mare, dar vedeti, totusi, ce puteti face; este asa un copil de treaba, fiul meu!”
Text gasit pe facebook. Nici ca se putea o sincronizare mai buna, intrucat duminica, pe 5 octombrie, se sarbatoreste Ziua Internationala a Educatiei sau Ziua Mondiala a Profesorului.

1 Octombrie – Ziua Internaţională a Muzicii

De Ziua Internatională a Muzicii, s-a gandit ea Mărgeluţa, mare iubitoare de gâdilături la urechi, să facă un top cu melodii care au în titlu cuvântul „muzică”. Impropriu spus top, ordine puţin cronologică, amintiri cu carul. Muzica, maestre!

Bineînţeles că încep cu „The Sound of Music” din filmul omonim, film pentru care nu-mi ajung degetele de la mâini şi picioare să număr de câte ori l-am văzut. Na, am împlinit 30 de ani anul ăsta, deci am avut destul timp la dispoziţie din copilărie şi până acum! 😛

Dacă îmi spuneţi că nu aţi dansat niciodată pe melodia asta, pe cuvânt că nu vă cred! Şi dacă insistaţi, haideţi că nu e prea târziu să începeţi chiar acum! „Rock And Roll Music” – The Beatles 

Trecem apoi la sclipicioşii ani ’70 şi ajungem la „Play That Funky Music” – Wild Cherry

şi „I got the music in me” – Kiki Dee Band, pentru că da, eu am muzica în mine (în special muzica născută înaintea mea)!

https://www.youtube.com/watch?v=SLQRW7J_D0U

Credeaţi că am uitat de „Thank You for the Music” – Abba? Nicio şansă! 😉

„Music Is My Life” – Marcia Hines. La aşa declaraţie, ce mai poţi comenta?

Dar de „You Can’t Stop the Music” – Village People ce ziceţi? Se întâmpla în 1980. Hai măi, că erau simpatici foc cu hainele şi mişcările alea… iar părinţii mei nici măcar nu se cunoscuseră! 😀

Continuăm cu „Sound Of Music” – Dayton din 1983, anul în care s-au căsătorit părinţii de Mărgea!

Prin 1985, când am eu abia învăţam să merg, se lansa „Let the Music Do the Talking” – Aerosmith. Şi zic să le ascultaţi sfatul, că ei ştiu mai bine!

Rămânem în anii ’80, dar schimbăm registrul: trecem pe country şi picioarele deja dansează singure! „Guitars, Cadillacs & Hillbilly Music” – Dwight Yoakham

Pentru că am copilărit în anii ’90, nu puteam s-o ignor, bineînţeles, pe regina muzicii pop, nu? Mai ales că sunt întrutotul de acord cu ea când zice că muzica uneşte oamenii! „Music” – Madonna

„Music Sounds Better With You” – Stardust, fiindcă muzica şi dragostea au făcut întotdeauna casă bună!

Dar de începuturile Rhiannei vă mai amintiţi? „Don’t Stop The Music” – Rihanna

Muzica e lumină. „Lights And Music” – Cut Copy

„Hyper Music” – Muse 

„This Is Music” – The Verve

„Music” – Eric Sermon Feat. Marvin Gaye , ca să schimbăm din nou registrul.

„Music Non Stop” – Kraftwerk. Asta apropo de făcutul muzicii pe calculator, instrumentul-minune. 😀

„Everyone Deserves Music” – Michael Franti & Spearhead şi ziceţi voi dacă nu merităm cu toţii puţină muzică în viaţa noastră, să ne-o facă mai frumoasă?

Eh, zic să punem punct aici, deşi aş mai avea multe să vă dau de ascultat întru bucuria urechilor. Sunt curioasă, cititorii mărgelaţi ce muzică ascultă?

CITATUL ZILEI:

„Muzica este timp sonor.”

Emil Cioran