Lasă un comentariu

Preţul iubirii

Se zice că un tânăr mergea într-o zi printr-un sat cu o colivie de păsări în mână. Erau nişte păsări amărâte fără pene frumos colorate, fără glasuri de privighetoare. Şi se întalneşte cu un bătrânel. Acesta văzându-l îi zice:

-Ce ai acolo tinere?

-Uite, nişte păsări de camp.

-Dar ce vrei sa faci cu ele?

-Mă duc să mă joc cu ele şi să le chinuiesc.

-Dar după ce le chinuieşti, ce faci cu ele?

-Le smulg penele şi apoi le dau la pisică să le mănânce.

-Nu le vinzi? zice bătrânelul cu milă uitandu-se la păsări.

-Ei na, nu valoarează nimic! zice copilul râzând. Sunt bătrâne, urâte şi oricum vor muri curând.

-Cât vrei pe ele? insistă bătrânelul.

-O sută de lei, zice copilul încercându-şi norocul.

Bătrânelul nu zice nimic, scoate banii, plăteşte şi ia colivia. Tânărul dispare repede, ca nu cumva să se răzgândească bătrânelul şi să-i ceară banii înapoi. Acesta din urma merge până la marginea unui câmp şi deschide colivia. Păsările însă nu vroiau să iasă. Încet, încet, cu multă răbdare şi grijă, le convinge să iasă din colivie şi să-şi ia zborul.

Morala: Omul se obişnuieşte cu orice, chiar şi cu răul! Dar orice învăţ, are şi dezvăţ!

Povestioară găsită pe facebook, marele dătător de înţelepciune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: