Lasă un comentariu

Tot ce îmi aduc aminte

Când tata vorbea cu mine, întotdeauna începea cu “Ţi-am spus deja astăzi cât de mult te iubesc?”. Sentimentul de dragoste a fost reciproc şi, în ultimii ani, pentru că viaţa sa părea vizibil că se află în ultimă fază, am devenit şi mai apropiaţi… dacă se putea aşa ceva.

La vârsta de 82 de ani, el era gata să moară şi eu eram pregătit să-l las să plece de lângă mine, pentru a nu-i mai prelungi suferinţa. Am râs şi am plâns, ne-am ţinut de mâini şi ne-am spus unul altuia cât de mult ne iubim şi am hotărât că venise timpul. I-am spus: “Tată, după ce nu vei mai fi, să-mi dai un semn că eşti bine!”. A râs de absurditatea cererii mele. Tata nu credea în reîncarnare. Nici eu nu pot să spun că eram prea convins, dar trecusem prin mai multe situaţii care m-au făcut să cred că poţi primi nişte semne “de pe lumea cealaltă”. Eu şi tatăl meu eram atât de profund legaţi, încât am simţit atacul de inimă în propriul meu piept în momentul în care a murit. Mai tarziu am jelit la gândul că cei din spital, în înţelepciunea lor sterilă, nu m-au lăsat să-l ţin de mână atunci când şi-a dat ultima suflare.

Zi după zi mă rugam să aud ceva de la el, dar nimic nu s-a întâmplat. Noapte după noapte m-am rugat pentru un vis înainte de a adormi. Şi totuşi au trecut patru luni lungi în care nu am auzit şi nu am simţit altceva decât durere pentru pierderea suferită. Mama murise cu cinci ani înainte de boala Alzheimer, şi deşi aveam propriile mele fete, am simţit moartea ei ca pe moartea unui copil.

Într-o zi, în timp ce stăteam întins pe o masă de masaj într-o camera mică, întunecoasă, aşteptând să-mi vină rândul, m-a izbit brusc un dor de tatăl meu. Am început să mă întreb dacă nu cumva fusesem prea exagerat când îi cerusem să-mi dea un semn. Mi-am dat seama că mintea mea este într-o stare hiperacută. Capul meu era cuprins de o claritate nefamiliară, încât aş fi putut să adun coloane întregi de cifre. Am verificat să văd dacă sunt treaz şi nu visez, şi mi-am dat seama că mai treaz de atât nu se poate. Fiecare gând al meu era ca o picătură de apă care pică în mijlocul unei băltoace, şi m-am minunat de liniştea şi pacea fiecărui moment care trecea. Apoi m-am gândit: “Am încercat să controlez mesajele de pe cealaltă lume. Mă voi opri acum!”.

Brusc, mi-a apărut în faţă chipul mamei mele, aşa cum arăta el înainte ca boala Alzheimer să-i fure inteligenţa, umanitatea şi cele 60 de kilograme. Părul ei, de un argintiu splendid, îi înconjura faţa dulce. Era atât de reală şi atât de aproape, încât am avut senzaţia că, dacă întind mâna, o s-o ating. Arăta exact cum era ea cu douăzeci de ani în urmă, înainte ca declinul să o copleşească. Puteam chiar simţi aroma de Joy, parfumul ei preferat. Părea să aştepte şi nu spunea nimic. Mă întrebam cum se poate întâmpla aşa ceva, să mă gândesc la tatăl meu şi să apară mama, şi în acel moment m-am simţit puţin vinovat că nu mă gândisem şi la ea.

I-am spus: “O, mamă, îmi pare atât de rău că a trebuit să suferi de boala aceea aşa de îngrozitoare!”. Ea atunci şi-a aplecat capul puţin, ca şi când ar fi înţeles ceea ce i-am spus. Apoi a zâmbit – un zâmbet superb – şi mi-a spus foarte clar: “Singurul lucru de care îmi aduc aminte este dragostea!”. Şi a dispărut. Am inceput să tremur într-o cameră devenită rece dintr-o dată, şi am ştiut din acel moment, cu toată puterea sufletului meu, că dragostea pe care o dăm şi o primim este unicul lucru care contează şi de care ne amintim. Suferinţa dispare, dragostea rămâne. Cuvintele ei sunt cele mai importante cuvinte pe care le-am auzit vreodată, iar acel moment va rămâne pe veci în inima mea. Încă nu am auzit nimic din partea tatălui meu, dar sunt absolut sigur că într-o zi, când mă voi aştepta mai puţin, el va apărea şi îmi va spune: “Ţi-am spus astăzi că te iubesc?”.

Bobbie Probstein

mothers are like buttons

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: