Din gura altora, Povestioara de vineri

BUN RĂU FATAL :)

BUN: Te hotărăşti să nu mai faci copii.
RĂU: Nu-ţi găseşti pilulele anticoncepţionale.
FATAL: Sunt la fiica ta în poşetă.

BUN: Fiul tău tot timpul îşi face lecţiile în camera lui.
RĂU: Găseşti o grămadă de casete porno în camera lui.
FATAL: Tu eşti protagonistul.

BUN: Soţul tău se pricepe la moda de damă.
RĂU: Se îmbracă în hainele tale.
FATAL: Lui îi stau mai bine.

BUN: Dai lecţii de sexologie fiicei tale.
RĂU: Tot timpul te întrerupe.
FATAL: Şi te corectează.

BUN: Soţia ta nu vorbeşte cu tine.
RĂU: Vrea să divorţeze.
FATAL: Este avocat.

RĂU: Bărbatul îşi prinde soţia cu amantul.
RĂU: – Ce face individul ăsta în patul nostru?
FATAL: – Minuni.

Reclame
Din gura altora, Povestioara de vineri

Despre dorinţe

Discipolul se plânse maestrului său:

-Am petrecut mare parte a zilei gândind ce nu ar fi trebuit să gândesc, dorindu-mi ce nu ar fi trebuit să-mi doresc şi făcând planuri ce nu ar fi trebuit făcute!

Maestrul îl invită atunci pe discipol să facă o plimbare împreună în pădurea din spatele casei. De-a lungul drumului, îi arătă o plantă şi-i ceru discipolului să-i spună dacă îi ştie numele.

-Belladonna (femeie frumoasă), spuse discipolul. Poate ucide pe oricine îi mănâncă frunzele.

-Dar nu poate ucide pe nimeni care doar o admiră! răspuse maestrul. La fel, dorinţele negative nu pot face rău atâta timp cât nu te laşi sedus de ele!

Paulo Coelho

Olteanca in Capitala, Propriu şi personal

Sensul vietii

Am mai spus-o si ma repet: mijloacele de transport in comun sunt adevarate carti cu povesti ambulante. Fara sa vrei, te trezesti in viata oamenilor de langa tine si pret de cateva statii experimentezi o particica din trairile lor: adolescentii galagiosi din spate povestesc cu lux de amanunte despre cine cu cine s-a imbarligat la majoratul de sambata, pispiricii aia de juma’ de metru care au urcat cu tabletele in mana se lauda cu ultimele scoruri de la jocurile lor preferate, pustoaicele alea doua machiate strident si-n blugi din care lipsesc ditamai bucatile de material se dau experte in relatii, desi nu par a avea mai mult de 15-16 ani, mamaitele de pe scaune observa tot si blestema timpurile moderne si democratia care i s-a urcat la cap tineretului din ziua de azi, doua gospodine fac schimb de retete si apoi o pun la perpelit pe vecina lor care si-a prins barbatul cu alta in pat, doi muncitori in constructii, cu salopete murdare isi blagoslovesc patronul care si de data asta le-a oprit din bani, blatistii tupeisti se iau la harta cu controlorii. Si-n toata galagia asta, doar troleul/tramvaiul tace, asculta si merge mai departe. Daca usile, geamurile, scaunele ar putea vorbi!…

Uneori insa, in aceste cutii metalice pe roti ticsite de oameni de toate soiurile, se intampla chiar sa ai adevarate epifanii. Intalnesti si oameni frumosi, naturali, cu povesti la fel de frumoase si naturale, care nu doar iti deseneaza un zambet mare pe fata, dar iti amintesc care sunt adevarurile vietii, sensul si scopul, ceea ce conteaza cu adevarat!

Azi in 62. Urca o tanara mama si fetita ei, de vreo 2-3 anisori. Ma ridic si le ofer locul meu. Dupa ce o asaza grijulie pe cea mica pe scaun, incep sa converseze despre diverse. „Cum a fost azi la gradinita? Ce ati avut la masa?”.

-Ca cand a fost ziua lui Miruna…

-Atunci cand a fost ziua Mirunei! o corecteaza mama pe cea mica. Asa ma bucura cand parintii sunt atenti la vocabularul si exprimarea odraslelor!

-Atunci cand, repeta micuta si incepe sa povesteasca entuziasmata ca respectiva Miruna a adus mancare la gradi de ziua ei.

Intotdeauna am gasit delicioase discutiile dintre parinti si copiii mici! Desi par banale, sunt mult mai mult decat atat, orice dar nu banale: sunt adevarate lectii de comunicare!

La un moment dat, fetita refuza sa mai stea pe scaun fiindca nu e corect ca ea sa stea jos si mama ei in picioare! Cata logica/ratiune si generozitate la un pui de om atat de mic! Asa ca mama se asaza ea, punand-o pe micuta pe picioarele sale. In acel moment, cu cel mai duios si mai dulce glas posibil, copila ii spune un „te iubesc” sincer, rupt parca din insasi inimioara ei si se agata cu manutele de gatul mamei, imbratisand-o cu putere. Si chiar atunci, in acel moment mi s-au inmuiat picioarele. Am simtit cum mi se indeparteaza un val de peste ochi. Pentru asta traim, ne sacrificam si ne zbatem intreaga viata. Pentru momente ca acesta. Fiindca asta e adevarul, sensul vietii, acolo, in cel mai simplu si mai natural gest de pe pamant: imbratisarea dintre mama si pruncul ei si un „te iubesc” din suflet, cuvinte atat de mari rostite de o gurita atat de mica!

mother mama

Olteanca in Capitala

Festivalul Turcesc si Noaptea Muzeelor – la pachet, va rog!

Week-endul asta se anunta unul plin, mai ales pentru bucuresteni, care se pot bucura pe de o parte de cultura si bucataria turceasca la Festivalul Turcesc (16-18 mai in Parcul Herastrau, intrarea Charles de Gaulle – programul complet aici), iar pe de alta parte de Noaptea Muzeelor (sambata, 17 mai – detalii aici). Ma mira si ma intristeaza in acelasi timp, ca pe lista cu orasele participante la acest eveniment nu apare si iubitul meu Ramnicu-Valcea. Prin urmare, nici nu mai pomenesc de Dragasani, oraselul meu natal cu un singur muzeu, cel al Viei si Vinului. Trist!

In capitala in schimb, va fi iar o noapte nebuna, cu aglomeratie, forfota, agitatie, cozi imense, multi curiosi, multe fotografii, cine a mai participat in anii trecuti stie despre ce vorbesc. Personal, de cand m-am mutat in Bucuresti, nu am ratat nicio editie si in niciun caz nu o voi rata pe cea de anul asta, editia cu numarul 10, desi recunosc ca entuziasmul nu mai este cel de la inceput. Este intr-adevar o noapte obositoare, care se lasa cu dureri groaznice de picioare si uneori de cap, asa ca incaltati-va comod si mai ales, inarmati-va cu muuuulta, foaaaarte multa rabdare! De asta o sa trec eu mai intai pe la Festivalul Turcesc, sa-mi fac plinul de energie cu niste baclavale! 😀 Apoi planul ar fi ajung la Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi, la Foisorul de Foc si la ora 22:00 la Cimitirul Bellu. Iar dupa… om mai vedea!

Oricum, maine o sa va povestesc in detaliu cum a fost si unde am reusit sa ajung intr-un final! Ca doar stiti ca planul de acasa nu se potriveste niciodata cu cel de la fata locului! Asadar, va astept cu impresii maine, asta seara facem pe turistii! 😉

Din gura altora, Povestioara de vineri

Nu judeca

Un doctor a intrat grăbit în spital, după ce fusese chemat la telefon pentru o intervenţie chirurgicală urgentă. El a răspuns apelului cât a putut de repede, şi-a schimbat hainele şi a mers direct la blocul de operaţie.

L-a găsit pe tatăl băiatului plimbându-se pe coridor şi aşteptând medicul. Văzându-l, tatăl a strigat: “De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii?”

Medicul a zâmbit şi a spus: “Îmi pare rău, nu eram în spital, şi am venit cât de repede am putut, după ce am primit apelul… Iar acum, mi-aş dori să vă calmaţi, pentru a-mi putea face treaba.”

“Să mă calmez?! Dacă fiul dumneavoastră ar fi în camera asta acum, v-aţi calma? Dacă propriul fiu v-ar muri acum, ce aţi face??” a spus tatăl furios.

Doctorul a zâmbit iar şi a răspuns: “Voi spune ceea ce Iov a zis în Cartea Sfântă – ¤ Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului, binecuvântat fie Numele Domnului. ¤- Doctorii nu pot prelungi viaţa. Duceţi-vă şi mijlociţi pentru fiul dumneavoastră, noi vom face tot ce putem prin harul lui Dumnezeu.”

“A da sfaturi când nu suntem îngrijoraţi e foarte uşor”, a murmurat tatăl.

Operaţia a durat câteva ore, după care medicul a ieşit fericit. “Slavă Domnului! Fiul dumneavoastră este salvat!” Şi fără să aştepte răspunsul tatălui, şi-a văzut de drum, fugind. “Dacă aveţi vreo întrebare, întrebaţi-o pe asistentă!”

“De ce este aşa arogant? Nici nu a aşteptat câteva minute pentru a-l întreba despre starea fiului meu”, a comentat tatăl, când a întâlnit-o pe asistentă la câteva minute după ce medicul plecase.

Asistenta a răspuns, curgându-i lacrimi pe faţă: “Fiul său a murit ieri într-un accident de maşină, era la înmormântare atunci când l-am sunat pentru operaţia fiului tău. Iar acum, că a salvat viaţa fiului tău, a plecat fugind pentru a termina înmormântarea fiului său.”

Morala:Nu-i judeca niciodata pe ceilalti, deoarece niciodată nu ştii cum e viaţa lor, prin ce trec!

Din gura altora, Povestioara de vineri

Cum să te căsătoreşti cu un milionar?!

Mai jos puteţi citi anunţul unei femei în căutarea unui soţ bogat pe un forum de matrimoniale.

„Voi fi sinceră în legatură cu ceea ce voi spune aici. Anul acesta împlinesc 25 de ani. Sunt foarte draguţă, stilată şi am gusturi bune. Îmi doresc să mă căsătoresc cu un bărbat care câştigă 500 de mii de dolari pe an sau mai mult. S-ar putea spune că sunt lacomă, dar cu un salariu anual de 1 milion $ se consideră că faci parte din clasa medie, în oraşul New York.

Cerinţa mea nu este prea mare. E cineva pe acest forum care are un venit de 500 de mii de dolari anual? Sunteţi toţi căsătoriţi? Întrebarea mea este: Ce ar trebui să fac pentru a mă casatori cu o persoană bogată, aşa cum sunteţi voi? Dintre cei pe care i-am intâlnit, cel mai bogat avea 250 de mii de dolari venit anual, şi se pare că asta este limita superioară la care am ajuns. Dacă cineva intenţionează să se mute într-o zona rezidenţială, cu costuri ridicate, la vest de New York City Garden, nu sunt de ajuns 250 de mii dolari anual.

Cu umilinta, pun urmatoarele intrebari:

Pe unde se perindă majoritatea burlacilor bogaţi? (vă rog să lăsaţi o listă cu baruri, restaurante şi săli de sport)
Ce grupă de vârstă ar trebui să vizez?
De ce multe dintre soţiile celor bogaţi au un aspect mediu? Am întâlnit câteva fete care nu au un aspect ieşit din comun şi nu sunt nişte persoane interesante, dar sunt capabile să se mărite cu oameni bogaţi.
Cum decideţi cine să fie soţia şi cine să ramână doar prietenă? (obiectivul meu este să mă căsătoresc)

Ms.Pretty.”

Un raspuns primit de la CEO-ul companiei JP Morgan mai jos:

„Dragă Ms. Pretty,

Am citit postarea ta cu mare interes. Cred că există o mulţime de fete care au întrebări similare cu ale tale. Permite-mi, te rog, să analizez situaţia ca un investitor profesionist. Venitul meu anual depăşeşte suma de 500 de mii de dolari, aşa cum ceri, să nu se creadă că pierd timpul aici.Din punctul de vedere al unui om de afaceri nu e o decizie bună să se însoare cu tine. Răspunsul e simplu, aşa că dă-mi voie să-ţi explic.

Pune detaliile deoparte, ceea ce încercăm să facem este un schimb de “frumuseţe” şi “bani”: Persoana A oferă frumuseţe şi persoana B plăteşte pentru ea, cinstit. Cu toate acestea, există o problemă gravă aici, frumuseţea ta va dispărea, dar banii mei nu vor pleca fără un motiv întemeiat. De fapt, venitul meu va creşte de la un an la altul, dar tu nu poţi fi mai frumoasă an după an.

Prin urmare, din punct de vedere economic eu sunt un activ de apreciere, iar tu unul de depreciere. Nu vorbim de o depreciere normală, ci de o depreciere exponenţială. Dacă ăsta este singurul tău bun, valoarea ta va scădea extrem de mult după 10 ani.

Folosind termenii de pe Wall Street, fiecare tranzacţionare are o poziţie. Întâlnirea cu tine este de asemenea o “poziţie de tranzacţionare”. Dacă valoarea schimbului scade, vindem şi nu este o idee bună să o păstrăm pe termen lung – lucru valabil şi pentru căsătoria pe care tu o vrei. Pare dur să zic asta, dar pentru a fi o decizie înţeleaptă orice activ cu o valoare mare de depreciere va fi vândut sau “închiriat”.

Oricine câştigă peste 500 de mii dolari pe an nu este un prost; ne vom întâlni cu tine, dar nu ne vom casatori cu tine. Te sfătuiesc să nu mai cauţi indicii pentru a te căsători cu un tip bogat. Ai putea face tu ceva pentru a câştiga peste 500 de mii dolari pe an. Ai mai multe şanse decât să găseşti un prost bogat.

Sper că acest răspuns te ajută.

semnat,
J.P. Morgan CEOh”

Povestioară găsită pe facebook.

Din gura altora, Povestioara de vineri

Povestea regelui care căuta fericirea

Acum multă vreme a trăit un rege care, în ciuda stilului său de viaţă luxos, nu era nici fericit, nici împăcat cu sine însuşi. Într-o zi, regele a dat peste un servitor care cânta fericit în timp ce lucra. Acest lucru l-a făcut pe rege să se întrebe de ce el, Conducătorul Suprem al ţinutului, era nefericit şi posomorât, în timp ce un umil servitor avea atât de multă bucurie în viaţa lui?

Regele l-a întrebat pe slujitor:

-De ce eşti atât de fericit?

Omul a răspuns:

-Majestate, eu nu sunt nimic altceva decât un servitor, iar familia mea şi cu mine nu avem nevoie de prea mult – doar un acoperiş deasupra capului şi mâncare caldă pentru a ne umple stomacul.

Regele nu a fost satisfăcut cu acest răspuns. Mai târziu în cursul zilei, el a cerut sfatul sfetnicului său de încredere. După ce a ascultat problema regelui şi povestea servitorului său, sfetnicul a replicat:

-Majestate, eu cred că servitorul nu face parte din Clubul 99.

-Clubul 99? Ce anume este acesta? a întrebat regele.

Consilierul a răspuns:

-Majestate, pentru a înţelege cu adevărat ce înseamnă Clubul 99, puneţi 99 de monede de aur într-o pungă şi lăsaţi-o la uşa acestui slujitor.

Zis si facut. Când servitorul a văzut punga, a luat-o cu el în casă. Când a deschis-o, un mare strigăt de bucurie s-a auzit venind din casa lui… Atât de multe monede de aur! El a început să le numere şi, după ce le-a numărat de mai multe ori, s-a convins că erau 99 de monede. Dar o întrebare nu îi dădea pace servitorului: „Ce s-ar fi putut întâmpla cu ultima monedă de aur? Cu siguranţă, nimeni nu ar lăsa doar 99 de monede!”

A căutat peste tot, dar ultima monedă lipsea. În cele din urmă, epuizat, el a decis că trebuie să muncească mai mult decât oricând pentru a câştiga acea monedă de aur şi a întregi suma. Din acea zi, viaţa slujitorului s-a schimbat: muncea foarte mult, a devenit morocănos şi îşi critica familia pentru că nu îl ajuta să câştige acea monedă de aur. Chiar s-a oprit din cântat în timp ce lucra.

Martor al aceastei transformări drastice, regele era din ce în ce mai nedumerit. Neînţelegând ce s-a întâmplat cu slujitorul său, regele s-a îndreptat din nou către sfetnic pentru a afla un răspuns. Acesta i-a spus:

-Majestate, el a intrat acum în Clubul 99. Clubul 99 este un nume generic pentru acei oameni care au suficient pentru a fi fericiţi, dar nu sunt niciodată mulţumiţi, pentru că tânjesc mereu după mai mult şi se luptă pentru acel 1 în plus, spunându-şi în sinea lor: „Trebuie să obţin acest ultim lucru şi apoi voi fi fericit pentru toată viaţa”. Putem fi fericiţi chiar şi cu foarte puţin în viaţa noastră, dar în clipa în care primim ceva mai mare şi mai bun, începem să ne dorim si mai mult. Ne pierdem somnul, fericirea, rănim oamenii din jurul nostru. Toate acestea ca preţ pentru dorinţele şi nevoile noastre aflate mereu în creştere.

Morala: Fiti recunoscatori pentru tot ceea ce aveti in viata!

happiness-quotes
Sursa foto