18 lecţii de viaţă de la Dalai Lama

1. Înţelege faptul că dragostea şi reuşitele măreţe implică uneori şi riscuri măreţe.

2. Când pierzi, nu rata lecţia pe care trebui s-o înveţi.

3. Urmează cele trei “R”-uri: 1. Respectă-te. 2. Respectă-i pe cei din jur. 3. Asumă-ţi responsabilitatea pentru toate acţiunile tale.

4. Aminteşte-ţi că neprimind ceea ce îţi doreşti este uneori spre binele tău.

5. Învaţă regulile bine ca să ştii cum să le încalci corespunzător.

6. Nu lăsa o mică ceartă să strice o prietenie.

7. Când realizezi că ai făcut o greşeală, fă cât de repede poţi ceva pentru a o corecta.

8. Petrece nişte timp singur în fiecare zi.

9. Îmbrăţişează schimbarea, dar nu-ţi lăsa valorile să dispară.

10. Aminteşte-ţi că uneori liniştea e cel mai bun răspuns.

11. Trăieşte o viaţă bună şi cinstită. Când vei îmbătrâni te vei gândi la viaţa ta şi o vei putea savura pentru o a doua oară.

12. O atmosferă plăcută în casa ta este fundaţia vieţii tale.

13. Când nu te înţelegi cu cei pe care-i iubeşti, ocupă-te doar de problemele curente. Nu aminti niciodată trecutul.

14. Împărtăşeşte-ţi cunoştinţele. E singurul mod prin care vei deveni nemuritor.

15. Fii blând cu pământul.

16. O dată pe an du-te într-un loc în care n-ai mai fost.

17. Ţine minte că cea mai bună relaţie este cea în care iubirea reciprocă depăşeşte nevoia reciprocă.

18. Judecă-ţi succesul din perspectiva compromisurilor făcute.

Reclame

Respectă opiniile celorlalţi

Intr-o zi de vara, Huang merse la cimitirul satului, cu un buchet de bujori la mormantul sotiei sale. In timp ce aranja el acolo florile intr-un vas cu apa, ceva ii atrase atentia: un alt barbat aseza pe mormantul vecin un bol cu orez. Huang s-a apropiat mirat si putin sarcastic l-a intrebat:

-Nu te supara omule, doar nu crezi ca defunctul tau chiar o sa manance orezul?

-Ba da, a raspuns foarte calm cel intrebat, atunci cand al tau o sa miroasa florile.

Morala: a respecta opiniile altora este una din cele mai mari virtuti pe care le poate avea o fiinta umana. Oamenii sunt diferiti, actioneaza diferit, gandesc diferit. Nu judecati, ci incercati sa intelegeti si daca nu puteti, atunci uitati!

Walk this way

E uimitor cat de multe lucruri pierzi atunci cand mergi cu masina, fie ea cea personala sau proprietate a RATB-ului! Chiar daca pe cateva le vezi zilnic pe geam in drumul spre serviciu si inapoi spre casa, luni, chiar ani la rand, ochiul tau nu le mai da atentie fiindca au devenit ceva mult prea obisnuit. Pe altele insa nu ai cum sa le observi decat daca o iei la pas. Da, in mod cert, situatia se schimba radical atunci cand mergi pe jos! Esti aruncat intr-un vortex de experiente noi. Un melanj de imagini, mirosuri, zgomote si… multe detalii.  Ai astfel ocazia sa dai nas in nas cu o groaza de minunatii. Par exampl, iata ce a constatat Margeaua in saptamana asta, de cand se intoarce de la munca pe picioare:

-sa intalnesti pomi infloriti la tot pasul e ceva de vis! De asta ador eu primavara! Chestia cu natura ce revine la viata, verde crud, prospetime si tot tacamul, stiti voi la ce ma refer! Acum a venit randul gutuilor si de cate ori vad unul, imi amintesc pe loc de batranul gutui din fata casei bunicilor in care imi placea sa ma catar cu fratele meu cand eram mici!

-magazinele apar si dispar ca prin minune. Pana ieri aici era unul cu haine, acum e inlocuit de un butic cu de toate sau… un Mega Image! Apropo, ati vazut cate Mega Imageuri s-au deschis in ultimul timp? Ca ciupercile dupa ploaie, nu alta!

-desi (ma hazardez) sa spun ca de anul trecut maidanezii s-au imputinat vizibil, rahatii de caine NU! Nu poti face doi pasi fara sa risti a calca intr-unul! Da’ cica aduce noroc, asa ca poate ar fi cazul sa ma pun pe treaba, ca material am din plin!

-de parCA CAhurile parfumate nu ar fi de ajuns, cand ploua, trotuarele sunt invadate de alte scarbosenii: rame. Da, ati citit bine, rame! Si mici, si lungi, si groase, si strivite de incaltarile trecatorilor! Mersul pe jos e o adevarata cursa cu obstacole! Cine stie, in curand poate ca se transforma in 100 m garduri! Din cauza lor a ramelor, mi-am ratat eu vocatia de pescar, fiindca nu am putut niciodata nici macar sa le ating, dar sa le mai si infig in ac? Bleah!

-suntem un popor de bolnavi, judecand dupa numarul mare de farmacii! Mergi putin, hop o farmacie; mai faci un pas-doi, hei, ia te uita, o alta farmacie; mai mergi si ce sa vezi? nu-mi spune, lasa-ma sa ghicesc: o faaarmaaciiieee! Lasa bre’, nu tre’ sa mance si burta lor? Si-apoi cine-i de vina ca sunt clienti cu gramada? Astia nu tre’ si ei tratati? Pai vedeti, win-win situation! Eu n-am mai calcat intr-o farmacie de… ieri! 😀

-suntem si-un popor de tristi, daca judecam dupa fetele lungi ale oamenilor de pe strada! Va spun cu mana pe inima ca nu am aflat seninatate pe niciun chip intalnit in calea mea, ci doar frunti incretite, capete in pamant, oameni cazuti pe ganduri! Dupa cum merg treburile in tara asta in ultimii ani, fratilor, chiar inteleg de ce!

-daca esti la dieta (si cred ca-n perioada asta mai toate femeile sunt), vointa iti este greu incercata. Da ce spun ei aici, „greu” e un cuvant mult prea usor, „tortura” cred ca ar fi mai potrivit! Fiindca narile-ti sunt permanent violate (da, violate, pentru ca nu ai cum sa tragi obloanele si sa nu mai intre nimic) de mirosurile divine ce plutesc dinspre patiserii/gogoserii/covrigarii. Alerta, cod rosu, cod rosu, nu exista scapare, cuptoarele aburinde au pus stapanire pe Bucuresti! Prin urmare, trebuie sa te lupti cu stoicism cu propriul stomac si sa-ti biciuiesti poftele pacatoase ca pe caii de curse la tot pasul! Da’ cica asa iti intaresti caracterul, deci tot raul spre bine! Pana acum am iesit victorioasa, asa ca lasati-ma sa ma simt un mic Leonida! E dreptul meu! Ah, si aici trebuie neaparat sa deviez de la subiect si sa va spun cat de mult mi-a placut „300 Rise of an Empire”. Da’ poate sa-mi spuna careva povestea, ca eu am fost putin distrasa de… muuuuuuschi!? Asta e tot ce-mi amintesc din film! 😛

Acestea fiind zise, va reamintesc (deja) clasicul indemn: pentru sanatatea dumneavoastra faceti miscare cel putin 30 de minute zilnic!

Some things never change cause you can’t beat karma!

soccer_cartoon_penaltyEh, va mai aduceti aminte articolul ala de acum 3 ani, in care Margeaua povestea cu naduf cum se transforma ea in Femeia Invizibila de fiecare data cand joaca Steaua?  Nu-l stiti ori nu vi-l mai amintiti? Atunci luati de cititi AICI. Ei bine, tin sa va anunt, cu la fel de mult naduf, ca dupa atata timp, NU S-A SCHIMBAT NIMIC! Nop, absolut n-i-m-i-c!!! Sa mi se usuce mie toate cele si sa pice, daca mint!

Imaginati-va urmatorul tablou idilic: Steaua cu F.C. Vaslui pe Antena 1. Al Meu Ca Bradul cu ochii beliti cat cepele in teveu. Eu in ecranul laptopului. El infrigurat ca joaca Steaua (mai ceva ca Reghe cand da de pamant cu sticla de apa), eu disperata si furioasa ca mireasa parasita la altar ca nu mi se conecteaza Hp-ul la internet (ceea ce e o adevarata tragedie, de importanta mondiala chiar, daca ma intrebati pe mine!). Si ma vait, si plang, si iar ma vait, si iar plang, si… degeaba! El nimic! Da nimic, mai frate! Liniste totala, mai ca aud musca bazaind, daca am avea vreuna prin casa! Mie mi se usuca gura de atat lamentat, iar pe Al meu Ca Bradul il doare la bascheti! Nu-mi aude tanguiala, de fapt nu sunt sigura nici ca ma vede macar! I’m in invisible mode… again!

Acum, superputerea asta ar fi un adevarat regal daca m-ar ajuta sa ma strecor in vestiarul All Blacks dupa un meci de rugby (i do have a dirty mind!) ori sa aflu combinatia seifului din Fort Knox (money, money, money)!!! 😛 Si ma rog, imi mai trec prin cap cel putin inca o suta de situatii (majoritatea ilegale si imorale) in care mi-ar fi folositoare o astfel de superputere, dar cea de fata cu siguranta nu face parte din ele!

Intr-un final, cred ca toate energiile negative adunate in jurul meu i-au intepat un pic karma, iar superputerea mea a inceput sa paleasca, fiindca vaaai! isi rupe doua secunde pretioase din privitul meciului… doar ca sa ma besteleasca bine de tot ca nu-l ascult niciodata si continui sa downloadez toate porcariile, ca el mi-a zis una si eu am facut alta, ca aia si ailalta, bla, bla, bla! Pfff, neinteresant, deja ma pierduse pe drum! Si dupa ce-mi zice toate astea dintr-o suflare, imi intoarce cu nonsalanta spatele si… mai zi Margeauo ceva, daca mai poti!

Stiti, romanul nostru a stiut el ce-a stiut cand a zis ca roata e rotunda, ce semeni, aia aduni, bine faci, bine gasesti si alte vorbe de duh! Inevitabil, soarta i s-a intors impotriva si l-a lovit pe Al Meu Ca Bradul exact unde-l doare mai tare! Mai exact, in minutul 86, cand Mike Temwanjera a inscris singurul gol al partidei diiiirect in poarta Stelei! HA, ia de-aici sotiorule! Bineinteles ca am tinut mortis sa-mi exprim bucuria nemasurata sub ochii lui, ca sa vaaaaada mai biiiine! 😛

In concluzie, e bine ca unii sa retina ca anumite lucruri nu se vor schimba niciodata, iar altii ca nu te pui cu karma! Si da, mi-am reparat singura laptopul, fiindca pot mă, pot! 😛

Scrisoarea a III-a, varianta Dosarul Transferurilor

La un semn se dă sentinţa şi ciocanul bate tare
Se rostesc pedepse grele, toate cu executare
S-a lăsat tăcere-n sală şi pe hol-forfotă multă
Iar suporterii p-afară fac mătănii şi exultă.
– Tu eşti Victor? -Da domniţă! –Nu ţi-e dor de vărul tău?
Nu ţi-e dor să stai cu dânsul la o tablă la bulău?
– Orice gând aveţi domnită şi oricum împărţiţi anii
Să nu-l luaţi de lângă mine pe fratele meu Giovani
– Nu-l iau Victore, am grijă, şezi frumos şi fii pe pace
Patru ani am să-ţi dau ţie iară frac-tu şase face
Mai sunt nişte luni acolo însă astea sunt detalii
Cad pe gânduri dintr-o dată amândoi fraţii Becali
Cum o să-i primească lumea şi băieţii de acolo?
Oare vor putea să-i scuipe şi pe ei ca pe Manolo?
Vor putea să-i mai înjure, vor putea să-i mai jignească
Cum făceau fiind afară şi cu ţara românească?
Următorul la “tribună” în papucii lui cu Steaua
Vine arogantul Meme fredonând în gând maneaua
Dar acum doar două versuri el aminte îşi aduce:
“Urcă mamă sus la cruce să vezi duba cum mă duce”

-Tu eşti Stoica? –Eu sunt doamnă, să mă duc lângă patron?
-Du-te, dar să-ţi iei cu tine şi cutia de carton
Şi să ştii că-n puşcărie n-o să poţi lovi suporteri
Nici nu vei putea cu vorba să-i jigneşti ca pe reporteri
Că acolo nu ai pază să te apere ca-n lojă
Şi te-or tăvăli băieţii după ce te-or da cu ojă
Se vor bucura de tine, toti voinci unul şi unul
Aşadar ai mare grijă dacă vei scăpa săpunul.
Dă să urce Pădureanu dar se mişcă mai greu moşul
Şi-nainte urcă Borcea în sacoul lui cel roşu
Se căzneşte să stea ţeapăn şi să nu îşi piardă firea
Dar îi tremură tot corpul de chiar zici că e Şakira
-Tu eşti Borcea? –Eu sunt doamnă. –Şase ani îţi dau şi ţie
Că te-asteaptă în celulă nasul tău de cununie.
-Daţi-mi doamnă, zise Borcea grav, cu toată importanţa,
Că oricum mi-am făcut viza de flotant lângă Constanţa!
Însă vestea îl dărâmă mai ceva ca un ţunami
Ştie că la Poarta Albă nu e chiar ca la Miami
Parc-ar lua nişte pastile, ar mai bea nişte mercur
Fiindcă ştie ce-l aşteaptă şi va fi iubit în…

-Copos George. E în sală? Trei ani şi opt luni. Primeşti?
-Da, primesc, răspunse Copos. Doamne cât de darnic eşti!
Azi e pentru prima dată după mult, foarte mult timp
Când primesc ceva degeaba şi nu dau nimic la schimb
Şi nu vreau să par ironic, nici să fiu fără obraz
Însă mă oftic că Borcea a primit cel mai mult azi!
Doamnelor judecătoare, dacă spuneţi că vă pasă,
Fie-mi cu îngăduinţă să opresc căldura-n casă!
Deşi atmosfera-i tristă, acum râde toată sala:
-Nu fiţi răi, ştiţi cât consumă pe aşa vreme centrala?
Şi mai am o bucurie de mă daţi lângă Calatis
Patru ani de-acu-nainte o să am trei mese gratis.
Pleacă spre băncuţe Copos, dă să urce Pădureanu
Dar Popescu îi ia faţa mai ceva ca lui Burleanu
Dar e abătut şi palid, resemnat mai rău ca Iona
Consolându-se cu gândul c-a jucat la Barcelona
-Onorată asistenţă, sincer să vă spun mă doare
Că voiam să-l pun pe Naşu preşedinte de onoare!
-Se-mbunează doamna Strâmbu, zice blând, privindu-l tandru
-Fiţi pe pace domn Popescu, vi-l aducem şi pe Sandu
E şi Copos, e şi Borcea, Becali –vărul şi fraţii
Puneţi bazele acolo unei alte federaţii
Vei putea juca şi-acolo tot fundaş. Că erai tare
Şi-o să simţi destul de multe intrări prin alunecare.
Pleacă abătut Popescu, plin de gânduri de tot soiu’,

După el urcă în boxă securistul de Netoiu.
-Onorată asistenţă am greşit. Sunt vinovat,
Dar staţi numai să îl aflu p-ăla care m-a turnat!
Nu mă sperie pedeapsa, însă e umilitor
Un mic turnător să-l toarne pe un mare turnător!
Dar îl dibuiesc eu p-ăla care-a vrut să-mi facă felu’
Şi o să-l urăsc o viaţă, ca Sandu pe Mititelu.
După ce m-a votat lumea prin Prejoi şi prin Sadova
Să ajung să-mi râdă-n faţă securiştii din Craiova!
Nu mă sperie pedeapsa, că mă ştiu un tip corect.
Cel mai mult mă deranjează lipsa asta de respect!

Astfel pleacă şi Neţoiu îndelung privind în van
Şi cu ajutor din sală urcă-n boxă tata Jean:
-Luaţi loc domnul Pădureanu, dumneavoastră sunteţi Lordul?
-Eu eram, însă acuma nu mă mai ajută cordul.
Am îmbătrânit domniţă, vremurile s-au schimbat,
Nu mai sunt oameni de bază, n-ai cu cine face-un blat.
Şi mi-e rău distinsă doamnă, imi e rău, vă spun pe bune,
Nici la blaturi cu Ceahlaul n-aveam astă tensiune!
Iar şedinţa se încheie, plină-i sala de reporteri
Sărbătoare naţională este azi pentru suporteri!
Însă văd că sunt mulţi oameni cărora le pare rău
Că de mâine inculpaţii vor ajunge la bulău
La Jilava, la Craiova, la Ploieşti sau chiar la Poarta.

Dragi români, în cazul ăsta, sincer ne meritam soarta!
Bine că-i vedeţi pe ăştia nişte sfinţi fără de vină
Şi-l băgaţi în puşcărie p-ăl de fură o găină!
Bine că-i susţineţi p-ăştia care fură milioane
Şi îi condamnaţi pe unii pentr-un pumn pe stadioane!
Pe cei ce le plângeţi soarta şi tot spuneţi că vă pasă,
V-a-ntrebat cândva Giovani dac-aveţi pâine pe masă?
Iar pe cei care susţineţi că e greu în puşcărie,
V-a-ntrebat Victor Becali dac-aveţi bani de chirie?
Pe cei cărora pe Copos îl deplâng că şi-a luat plata,
V-a-ntrebat vreodată George de-aveţi cu ce plăti rata?
Pe cei ce-l susţin pe Meme care tot băga fitile,
V-a-ntrebat vreodată Stoica dac-aveţi bani de pastile?
Mai lăsaţi televizorul şi nu mai susţineţi hoţii!
Să înfunde puscăria, că o merită cu toţii!

Şi nu vreau să semăn teama, nici nu vreau să te-nspăimânt
Astăzi i-au inchis doar p-ăştia, dar afară câţi mai sunt?
Prin partide, prin comisii, prin poliţie, prin ţară
Sunt destui hoţi din păcate -şi-ăştia încă sunt afară
Nu le plângeţi voi de milă. Nici ei nouă nu ne plâng
Ori o să muriţi de grijă cum mor câinii de drum lung
Vă mai scriu ultima strofă. S-o reţineţi pe de rost
Cine îi susţine p-ăştia ori e hoţ ori este prost
Gata. Asta-i poezia. Dar mai am un vers şi-nchei
Cui îi pare rău de ăştia să se ducă după ei !dosarul transferurilor

Am descoperit grozăvia asta funny de mai sus pe zidul facebookian al unui prieten şi am râs cu lacrimi, şi eu, şi Al Meu Ca Bradul! Aşa că trebuia neapărat să apară la rubrica „Povestioara de vineri”, ca să vă amuzaţi si voi (că doar mă ştiţi că nu sunt egoistă), numai că nu ştiam sursa ei. Pe facebook rar se precizează asta. Prin urmare, am săpat pe net cu îndârjire şi într-un final, se pare că am găsit autorul. Toate creditele merg spre Poetul din peluză, cu mulţumirile de rigoare pentru un râs zdravăn!