Din gura altora, Povestioara de vineri

Elefanţii

Un turist îşi petrecea vacanţa în Africa. Într-una din zile, pe când urmărea elefanţii cum trec, a observat, spre surprinderea lui, că aceşti giganţi puternici erau ţinuţi doar cu o funie subţire legată de un picior din faţă, deşi ar fi putut fugi oricând. Cu toate acestea, ei n-o făceau.

La un moment dat, turistul a văzut un dresor şi l-a oprit pentru a-l întreba cum e posibil ca nici un singur elefant să nu încerce să scape. Acesta i-a explicat turistului:

-S-ar putea elibera în orice moment, dar nu o fac deoarece cred că este imposibil!

Uneori oamenii se comportă asemeni elefanţilor, renunţând după primele încercări. Aminteşte-ţi că aceste eşecuri sunt părţi ale unor învăţături. Dacă vrem să reuşim trebuie să nu renunţăm niciodată, ci să încercăm încă o dată, şi încă o dată, şi încă o dată…

elephant wisdom
Sursă foto

Reclame
Din gura altora, Povestioara de vineri

Disciplina interioara transforma omul

Limuzina a tras in fata ospiciului si din ea a iesit un domn cu o figura aristocrata.

– Acesta este azilul de nebuni? l-a intrebat el pe portar.

-Da, domnule, i-a raspuns acesta.

-Primesc si bolnavi care nu au trimitere medicala?

-Nu stiu! De ce?

-Ei bine, mi-am recitit vechile scrisori de iubire si cred ca am innebunit.

Este suficient sa iti citesti vechile scrisori de iubire pentru a te interna singur intr-un azil de nebuni. Ceea ce voi numiti iubire nu este decat o frenezie, o febra, un fel de nevroza biochimica. Cum ar putea fi iubire? Iubirea nu apare decat ca o umbra a meditatiei. Atunci cand devii extrem de lucid, in tine se naste o calitate noua – aceasta este iubirea. Asa cum sunteti acum, iubirea voastra nu inseamna altceva decat gelozie, competitivitate, manie, ura. Nu va mai puteti suporta singuri, asa ca simtiti nevoia unei companii; cand gasiti pe cineva care sa ca suporte, numiti acest lucru iubire. Va cramponati de altcineva, dar incercati sa il dominati, sa il manipulati. Faceti politica, nu iubire. Nu-i de mirare ca ajungeti direct in iad, ca va simtiti din ce in ce mai nefericiti.

Cu ce va ajuta aceasta asa-zisa iubire? Nu faceti decat sa visati la infinit. Visati ca veti trai o poveste de iubire cum nu s-a mai vazut. Cat despre iubirile voastre trecute, acestea vi se par un cosmar. Toate visele voastre se dovedesc a fi cosmaruri. Nu, aceasta nu este iubire. In caz contrar, intregul pamant ar fi un paradis terestru. Atatia oameni care iubesc, o planeta plina de iubire… parinti plini de iubire, copii, frati, surori, prieteni, soti, politicieni, preoti – toti plini de iubire…

Priviti insa in ochii oamenilor. Nu veti vedea in ei decat suferinta. Inseamna ca ceva nu este in regula, probabil ca traiesc o alta stare, careia i-au spus iubire. Pe ambalaj scrie “iubire”, dar in interiorul lui se afla cu totul altceva: manie, gelozie, posesivitate, ura, dominatie, tot felul de lucruri urate. Da, ambalajulm este foarte frumos, ca un cadou de Craciun. Daca il deschizi insa, nu descoperi decat iadul.

Eu nu vorbesc de acest fel de iubire. Atunci cand patrunzi in interiorul fiintei tale apare o energie complet noua. Este o energie atat de mare, incat simti nevoia sa o impartasesti. Iubirea nu este altceva decat impartasirea acestei energii. Nu simti nevoia sa primesti iubire. Pentru prima oara in viata ta, dispui de o comoara nepretuita si simti nevoia sa o imparti cu altii. Cand simti nevoia sa fii iubit, suferinta asteapta dupa colt. Acest gen de iubire este iubirea unui cersetor, si un cersetor nu poate fi fericit. Nu poti simti iubirea adevarata decat daca patrunzi in adancurile fiintei tale, descoperind aici rezervorul infinit de energie. Apare atunci nevoia de a darui si altora aceasta energie. Te simti chiar recunoscator pentru ca acestia o primesc. Asa apare fericirea, iar iubirea devine celesta.

Nevoia ta s-a schimbat dramatic. Acum simti nevoia de a darui. In clipa de fata, voi simtiti nevoia de a primi, sunteti niste cersetori. Cand veti cunoaste acea iubire, veti deveni niste imparati. Disciplina interioara transforma omul intr-un imparat.

Osho – „Cartea despre tao”

citate, Mulţi ani trăiască!

Cel mai bun frate din lume

Când eram mică şi bătăile cu frate-mio erau la ordinea zilei (de le venea alor noştri să ne ducă într-o pădure şi să ne abandoneze acolo), îi tot strigam maică-mii: „De ce l-ai mai făcut şi pe ăsta? Ca să mă chinui eu acum?”. Şi chiar vorbeam serios! La fel cum o făcusem şi atunci când, văzând-o pe maică-mea mereu obosită şi nedormită din cauza plansetelor bebeluşului cu plămâni foarte buni care era atunci fratele meu, i-am sugerat hotărâtă: „Mami, deshide fereastra şi dă cu el pe geam afară!”. Nu vă închipuiţi groaza de pe faţa ei! De atunci nu m-a mai lăsat singură cu bebele-fără-apărare. Mai ales că eu am continuat cu insistenţele, ţinând să-i subliniez de câte ori aveam ocazia: „Ne-a adus barza un copil prost: nu ştie decât să plângă!”. Ce să o mai lungim, eram pornită pe el, pe acel invadator al spaţiului meu, al vieţii mele, cu care trebuia să mai împart şi atenţia şi dragostea mamei mele. A MEA, nu a NOASTRĂ, ne-am înţeles? 😛

Când ai mei ne cumpărau ceva, trebuia să fie musai în dublu exemplar şi identic, că altfel ieşea scandal. Tot ce primea celălalt era întotdeauna mai mare, mai frumos, mai bun, mai altfel decât ce primeai tu. Dacă se întâmpla să fim nevoiţi să împărţim ceva, era cu adevărat sfârşitul lumii. Mi-aduc aminte cum încercam să dăm pe jumătate o ruladă cu ciocolată, în părţi perfect egale, cu ajutorul riglei. Da, aţi citit bine, cu rigla! Ne scrisesem numele pe toate lucrurile, ca să nu mai găsească celălalt scuza „Nu scrie numele tău pe ea, deci o pot folosi!”. Când bunică-mea l-a întrebat pe frate-mio ce ar face dacă ar vedea că soră-sa ia bătaie cu vârf şi îndesat de la cineva, el i-a răspuns rânjind nonşalant: „Bineînţeles că aş sări…” „S-o salvezi, nu?” „Să dau şi eu!”. Da, dragoste frăţească între noi, nu alta! 😀

Toate astea- trasul de păr, urletele, pumnii, certurile, bătăile- au fost de actualitate până am plecat eu la facultate (timp suficient ca el să se aleagă cu ochi învineţiţi constant şi eu cu dinţii sparţi, iar ai mei cu capul calendar!). Distanţa ne-a apropiat. Catalizator ne-a fost maturizarea. Amândoi creşteam şi începeam să vedem lumea cu alţi ochi. Şi lumea asta nouă, fără celălalt, ni s-a părut… goală! N-o să uit niciodată prima lui tentativă de a-mi spune că-i lipseam. Eram la facultate de vreo două luni cred, şi într-o seară, când vorbeam cu ai mei la telefon, a ţinut morţiş să vorbească şi el cu mine, deşi până atunci nu se sinchisise. „Da’ ce, ţi-e dor de mine?” l-am tachinat eu. Nu mi-a zis-o, dar am simţit-o. Şi mi-a fost de ajuns! Oricum, felul său de a fi nu-i îngăduie nici acum să-şi pună sentimentele în vorbe. Doar în fapte.

Mă acceptă aşa cum sunt, mă ascultă, mă consolează, nu mă judecă. Mă iubeşte. Suntem acelaşi sânge şi apă nu se face! Să fi fost singură la părinţi, aşa cum îmi doream atunci când eram mică, copilăria mea ar fi fost atât de plictisitoare şi fadă! Dacă el nu ar fi, viaţa mi-ar părea atât de goală şi tristă! De fapt, nici nu pot şi nici nu vreau să-mi imaginez viaţa fără el!

Sunt mândră de tine, norocoasă şi recunoscătoare că te am! Dacă aş fi putut alege, tot pe tine te-aş fi vrut ca frate! Anul trecut, ţi-am făcut cadou un ceas. Anul ăsta, fiindcă eşti departe, îţi dăruiesc aceste cuvinte. LA MULŢI ANI, IUBITUL MEU FRATE! ❤

happy birthday brother
Sursa foto

 

Propriu şi personal

Virus attack

Stiţi fazele alea când foloseşti un antivirus gratuit şi după treizeci de zile îţi apare un mesaj de genul: „Your trial period has expired! Buy now to protect your computer!”? Eh, tot aşa şi-n cazul sănătăţii mele: cum orice lucru bun şi frumos are viaţă scurtă, aşa şi starea mea de bine se pare că a cam expirat! Dar fiindcă am ignorat cu nonşalanţă mesajele de avertizare (de mult simţeam eu că mă râcâie pe gât) şi nu mi-am updatat… imunitatea, organismul mărgelat colcăie acum de viruşi!

Prin urmare, după văicăreala cuvenită, am trecut la luptă, urmând întocmai paşii moşteniţi din moşi-strămoşi: 1.) reinstalat antivirus; 2.) scanat organism; 3.) depistat nas înfundat, dese reprize de 6-7 strănuturi la rând, ochi drept lacrimogen (da, sunt ca împăratul din poveste care cu un ochi râdea şi cu altul plângea), amigdale roşii ca racul şi umflate cu pompa; 4.) aruncat virusul nenorocit în carantină şi atacat la greu cu Decasept de albăstrit limba, frecţii zdravene cu Carmol, ceai cu miere şi lămâie; 5.) aşteptat rezultatele (care nu au întârziat să apară, spre bucuria mea nemăsurată).

sick teddy bear

Şi cum se întâmplă mereu în perioadele astea de boală, mi s-a acutizat nevoia de… verde şi rândunici şi mărţişoare şi lalele şi pomi înfloriţi şi… mă rog, aţi prins ideea, într-un cuvânt PRIMĂVARĂ! Deocamdată, le iau pe rând: luni e ziua de naştere a fratelui meu, marţi a Alui Meu Ca Bradul, Dragobetele pe 24 (că noi nu am sărbătorit niciodată Valentine’s, nici nu o vom face vreodată) şi… şiii… şiiiii imediat vine Mărţişorul, cea mai frumoasă, importantă, extraordinară, mirobolantă, specială şi deosebită zi din an: ZIUA MEA (când aştept să fiu cadorisită cu exact 30 de cadouri, câte unul pentru fiecare an de viaţă trăit)! :p

Din gura altora, Povestioara de vineri

Poveste de dragoste

Un tanar chinez de 19 ani se indragosteste de o vaduva chinezoaica, de 29 de ani, care avea doi copii din casatoria anterioara. Nici traditia, nici religia, nici obiceiul locului si nici societatea nu puteau ingadui o astfel de relatie. Era interzis ca un barbat mai tanar sa iubeasca o femeie mai in varsta. Era interzis ca o femeie vaduva sa se recasatoreasca. Era interzis tot ce era „excentric”.

Dar stiti ca iubirea are drumul ei. Iubirea, aia adevarata, e despre infruntarea oricaror prejudecati si a oricui din afara. Iubirea, cand se arata pe de-a-ntregul, te scoate din multime, te asaza la o oarecare distanta de pamant si de restul lumii si-ti arata o alta fata a ta. De obicei, mult mai frumoasa…

Chinezul, alungat de atata impotrivire, si-a luat femeia si a dus-o in munti, intr-o pestera. Cobora zilnic in sat ca sa le aduca ei si copiilor de mancare, apa de baut. Tot zilnic cioplea muntele, ca sa-i faca o scara iubitei, sa-i fie si ei usor sa coboare vreodata – ba chiar i-a promis ca, intr-o zi, scara va fi pana jos si ea va cobori ca o regina.

Vreme de 50 de ani a construit peste 6000 de trepte in stanca, reusind sa-si tina promisiunea. Nici nu stii ce e mai sublim: tenacitatea lui sau rabdarea ei. Recent, chinezul a murit, la varsta de 70 de ani, lasand-o plangand, zile in sir, la mormantul lui, pe iubita sa de 80 de ani.Treptele vor ramane pe vecie sapate in stanca, iar turistii mai sensibili vor lacrima si ei, ca de-un dor si de-o poveste ce lor n-o sa li se intample vreodata…

Povestioara din cartea „Niste raspunsuri” a Mihaelei Radulescu.

Din gura altora, Povestioara de vineri

Lucrul cel mai de seama

Un batran arab, care arata ca vai de lume si traia din mila altora, ratacea pe strazile unui oras. Nimeni nu il baga in seama. Un trecator i-a spus, plin de dispret:

-Ce faci aici? Vezi bine ca nu te cunoaste nimeni…

Omul cel sarman s-a uitat linistit la trecator si i-a raspuns:

-Nu-mi pasa! Ma cunosc eu insumi si e de ajuns! Ar fi fost mai cumplit sa fie pe dos: sa ma cunoasca toti si sa nu ma cunosc eu!

Jean-Claude Carriere

De-a leapşa

Leapşa despre cărţi

Nici nu mai ştiu când am primit ultima dată o leapşă, cu toate că mie-mi plac şi le găsesc utile atunci când sunt în pană de idei. Simona mi-a stârnit însă entuziasmul pasându-mi o leapşă cu parfum livresc, aşa că bucuria mea a fost dublă. Iată ce a ieşit:

1. Prima mea amintire cu mine citind.

Îmi aduc aminte că nu eram încă la şcoală şi mama mă învăţa să citesc folosind faimoasele almanahe comuniste cu eternul portret al lui Ceauşescu tronaâd pe prima pagină. 😀  Nu voi uita niciodată că primul cuvânt citit a fost „lumea”, scris cu litere mari de tipar pe o copertă, iar al doilea a fost „almanah”. Beat this, Vanghelie! 😛

2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o.

Deşi nu am obiceiul de a reciti cărţile, am făcut o excepţie pentru „Cuptoarele lui Hitler” de Olga Lengyel. E tulburătoare şi mi se face pielea de găină şi acum, gândindu-mă la grozăviile citite acolo.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească.

Foarte multe cărți ar trebui să constituie lectură obligatorie pentru copii. Dacă mă apuc să le înşir aici, ne alegem cu o frumuseţe de listă, cât pomana ţigănească de lungă! Hmmm, asta chiar ar fi o idee pentru un nou articol… Mi-aduc aminte că mama avea (şi încă are) o ditamai biblioteca, aşa că îmi punea în mâini câte o carte şi după ce o terminam de citit, trebuia să-i povestesc despre ea. Aşa se asigura ea că n-o păcăleam! Bineînţeles, dacă am fi avut tehnologia din ziua de azi, ar fi fost simplu să fac asta, cu un simplu search pe google! 😀

La fel, în clasele primare, aveam lectură obligatorie pentru vacanţa de vară,  alte liste luuuuungi de mi se făcea rău doar uitându-mă la ele! După ce le confruntam cu biblioteca de acasă, alergam cu mama pe la toţi vecinii să procurăm restul de cărţi, că deh, trebuia fata să-şi facă datoria de elevă! Chiar, mai ştie cineva azi ce înseamnă asta?

4. Locul meu preferat de citit.

Oriunde, numai linişte să fie! Nu mă pot concentra dacă în jurul meu e gălăgie şi vânzoleală!

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii.

Cartea e de ajuns.

6. Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare.

Ohohooo, multe, prea multe! Doar aruncaţi un ochi pe contul meu de goodreads! 😀 Mereu găsesc ceva interesant de adăugat pe lista cu lecturi viitoare. E ca un sac fără fund! Numai cu timpul stau prost!

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o.

„Calomnii mitologice” – Octavian Paler. Şi mai nou citesc ebooks online.

8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel.

Încă nu am aflat-o, dar mai e timp, nu?

9. O carte care-mi place, dar care pare să nu placă mai nimănui.

Nu-mi vine niciuna în minte în momentul ăsta…

10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească.

„Robinson Crusoe” – Daniel Defoe. Am încercat de două ori să o citesc, dar pur şi simplu nu a mers!

11. O carte care mă intimidează.

„Pendulul lui Foulcault” – Umberto Eco. Aşteaptă cuminte în bibliotecă de vreo trei ani şi ceva şi nu reuşesc să-mi fac curaj să mă apuc de ea!…

12. Trei dintre scriitorii mei preferaţi.

Nu pot spune că am scriitori preferaţi fiindcă citesc în general ce-mi pică în mână, fără a ţine cont de autor sau titlu. Dar îmi place mult Octavian Paler.

books magic
Sursa foto

Acum că tot am făcut încălzirea, lăsaţi lepşele să vină la mine! 😛