Scorpionul şi broasca ţestoasă

Un scorpion şi o broască ţestoasă deveniseră atât de buni prieteni încât făcuseră un juramânt de a nu se despărţi niciodată. Aşa că, atunci când s-a întâmplat ca unul dintre ei să trebuiască să-şi părăsească meleagurile natale, celălalt i-a promis că va merge împreună cu el. Dar nu au avut multă cale de străbătut şi au ajuns în dreptul unui larg râu. Scorpionul era tare necăjit:

— Vai mie, a spus el, tu, prietene, poţi să înoţi cu uşurinţă, dar cum ar putea un biet scorpion ca mine să treacă peste acest râu?

— Nu-ţi fie teamă, i-a raspuns broasca ţestoasă. Aşează-te pe spatele meu şi te voi trece pe celălalt mal teafăr şi nevătămat.

În câteva clipe, scorpionul s-a instalat pe carapacea spaţioasă, iar ţestoasa a intrat în apă şi a început să înoate. Când a ajuns la jumătatea râului, ea a auzit cu surprindere o bătaie uşoară în carapacea ei şi l-a întrebat pe scorpion ce se întâmplă.

— Ce să se întâmple? i-a răspuns scorpionul. Îmi ascut acul ca să văd dacă pot să-ţi străpung carapacea tare.

— Prieten nerecunoscător, i-a reproşat ţestoasa. Am totuşi atât puterea de a te salva, cât şi pe cea de a-ţi da ceea ce meriţi!

Şi, fără să mai stea pe gânduri, broasca ţestoasă s-a scufundat sub apă, lăsându-l pe scorpion în mijlocul valurilor.