Încreţi-mi-ar creierul!, Mulţi ani trăiască!

Superstiţii şi obiceiuri de Anul Nou

O dată trecut Crăciunul, vedeta devine Anul Nou şi toată atenţia se concentrează asupra nopţii dintre ani. Peste tot, mai ales la tv, lumea vorbeşte despre ce trebuie să faci, dar şi să nu faci, ca să ai parte de un an îmbelşugat. Aşa că s-a gândit Mărgeaua că nu ar strica să facă o listă cu superstiţiile de Anul Nou, ca să ştie tot omul care sunt lucrurile de bifat pentru a fi fericit în anul care vine. Dacă voi mai ştiţi şi altele, sunteţi liberi să îmbogăţiţi lista!

Aşadar, dacă vreţi să aveţi noroc de bani şi spor în casă în 2014, trebuie neapărat:

  • să nu intraţi cu datorii în noul an. Haideţi, fuga fuguţa, mai aveţi la dispoziţie câteva ore să le achitaţi! Ha, ha, baftă! Da, ăsta chiar era un râs cinic! 😛
  • să aveţi bani în buzunar în noaptea de Revelion, ca să o ţineţi aşa tot anul! La noi în familie, tata era cel care se îndeletnicea să păstreze tradiţia asta, împărţindu-ne tuturor câte o bancnotă. Bucuria noastră, a copiilor, că banii ne rămâneau nouă, bineînţeles, şi ne cumpăram dulciuri, fiindcă până pe 31 nu mai rămânea nici măcar o fărâmă din cele primite de la Moş Crăciun!
  •  să nu luaţi şi nici să daţi bani cu împrumut, că adio spor în anul următor!
  • să nu vă lipsească din casă vâscul, considerat aducător de noroc! Şi nu uitaţi nici de sărutul de sub vâsc de la miezul nopţii, fiindcă se spune că persoana cu care petreceţi noaptea dintre ani vă va fi alături tot anul! Aşa că aveţi grijă pe cine ţineţi lângă voi şi mai ales pe cine săriţi la pupat! 😛
  • să purtaţi haine noi şi mai ales ceva roşu!
  • să lăsaţi toate uşile larg deschise la miezul nopţii, cum făcea mama mea, ca să iasă anul vechi şi să poată intra cel nou!
  • să lăsaţi o lumânare sau lumina aprinsă până la ziuă, ca să aveţi un an nou luminos!
  • să faceţi multă gălăgie la miezul nopţii, pentru a alunga spiritele rele!
  • să nu mâncaţi de Revelion carne de pui, altfel în anul ce vine veţi scormoni după noroc şi-l veţi împrăştia întocmai ca găina, şi nici carne de porc, că o să râmaţi după noroc ca el. În schimb, mâncaţi carne de peşte, ca să alunecaţi uşor printre greutăţi şi să vă simţiţi în noul an ca peştele în apă!
  • să aveţi pe masă de Revelion struguri şi smochine, pentru un an îmbelşugat şi fericit!
  • să faceţi în aşa fel încât prima persoană care vă trece pragul casei în prima zi a noului an să fie un bărbat brunet!
  • să nu dormiţi de Sfântul Vasile, prima zi a anului, ca să nu fiţi leneşi tot anul!
  • să nu aruncaţi gunoiul la 1 ianuarie, să nu măturaţi, nici să spălaţi, fiindcă vă atrageţi sărăcia în casă!
  • să nu agăţaţi noul calendar până nu a trecut anul, ca să nu aveţi ghinion!
  • să vă puneţi o dorinţă, deoarece se spune că se va împlini cu siguranţă în anul ce vine! Ha, ha, eu mi-am pregătit-o de pe acum!

Ah, şi la final vreau să adaug o chestie faină, pe care am întâlnit-o cu foarte mulţi ani în urmă într-un serial tv foarte la modă pe vremea aia şi care a devenit un fel de tradiţie de Anul Nou pentru mine. Vă mai amintiţi de Ally McBeal? Ei bine, într-un episod în care acţiunea se petrecea de Revelion, un personaj, nu mai ştiu care, îi spune lui Ally că dacă atunci când, în noaptea dintre ani, te gândeşti la anul ce tocmai se încheie şi-ti dau lacrimile, fie ele de bucurie sau tristeţe, poţi spune cu tărie că nu este un an pierdut!

Mărgeluţa vă urează un An Nou fericit, cu tot ce înseamnă asta pentru voi! Să ne citim cu bine şi în 2014! LA MULŢI ANI!

happy-new-year-2014

Reclame
Propriu şi personal

Retrospectiva 2013

good bye 2013Inca din primul an de viata al Siragurilor de ganduri, a devenit un obicei sa fac pe blogul margelat bilantul anului care se incheie, asa ca fara prea multe cuvinte de introducere, iata-l pe cel al anului 2013:

-am petrecut Revelionul la Ramnicu Valcea, la nasa noastra, impreuna cu persoane dragi, iar pe 2 ianuarie am renuntat la pleata lunga pentru un bob mediu, ajutata de mama din dotare

-pentru prima data in viata noastra, si eu, si Al Meu Ca Bradul am donat sange si cu ocazia asta va incurajez pe toti cei care intruniti toate conditiile sa o faceti. E un sentiment inaltator sa stii ca o bucatica din tine poate salva viata cuiva!

-am sarbatorit, ca-n fiecare an de altfel, Dragobetele, sarbatoarea iubirii in varianta romaneasca. Ca doar nu degeaba trambitez in stanga si-n dreapta de vreo 4 ani de zile, de cand ma indeletnicesc cu bloguitul, ca sunt cel mai mare fan al Dragobetelui!

-eu si Al Meu Ca Bradul ne-am sarbatorit ziua de nastere la dublu, alaturi de nasa noastra, care s-a nimerit la Bucuresti in februarie si ne-a facut cadou tortul, iar pe langa tortul anticipat, am avut parte si de o zi de nastere minunata, cu multe martisoare, cadouri, flori si urari de bine. M-am simtit speciala!

-nu am fost in stare nici anul asta sa-mi respect traditia de primavara a familiei si sa merg impreuna cu ai mei la cules de cocorai si viorele, dar am reusit sa-mi tin celalalt obicei, cel cu agatatul snurului alb-rosu al martisorului in primul pom inflorit pe care mi-au cazut ochii

-in aprilie am vazut pentru prima data Lacul Morii si m-am indragostit de zona asta, asa ca am mai vizitat-o inca de trei ori pe parcursul anului si o sa tot fac asta de acum incolo

-in mai am avut parte de un Paste exact asa cum mi l-am dorit, mi-nu-nat adica, si am vizitat pentru a doua oara Arcul de Triumf

-am fost in premiera la Festivalul Turcesc din Herastrau, unde am cautat fara succes baclavale, apoi am facut Noaptea Muzeelor cu Al Meu Ca Bradul si prietena mea Ina, iar in dimineata imediat urmatoare am luat parte la Zilele Muzeului Militar

-pentru ca s-a tot facut atat valva in mass-media cu superluna, am iesit cu Bradul consort in fata blocului si am admira-o live, dar si apoi pe facebook 😛

-invitatiile create si lucrate de mine pentru petrecerea Medeei, nepotica mea, au avut un mare succes si anul asta, iar tortul ei cu Hello Kitty (ce-or avea toti copiii cu personajul asta?) a fost foarte reusit, asa ca sunt mandra ca am putut ajuta si eu putin la organizarea petrecerii

-am vizitat pentru prima data Muzeul tehnic, dar am reusit si sa ajung pentru a doua oara la Muzeul aviatiei si pe Arena Nationala, la meciul Stelei cu Vardar Skopje

-in iulie prietena mea cea mai buna, Cori mi-a dat vestea ca va fi mamica si-am fost atat de entuziasmata de parca as fi fost eu in locul ei! :))

-pe 31 iulie am implinit 3 ani de casnicie, dar am inchinat paharele cu sampanie abia in octombrie

-pe 10 august am sarbatorit 10 ani de la terminarea liceului si a fost o petrecere supermisto!

-am luat cu brio toate examenele din august, desi nu ma asteptam, ca sa fiu sincera, pentru ca sunt prea emotiva de fel si din cauza asta mereu gresesc cate ceva

-am reusit sa fac in concediu tot ce-mi propusesem, printre care sa ajung la nunta de la Craiova impreuna cu Cori-prietena-mea-cea-mai-buna-plus-viitoare-mamica, sa-mi revad bunicii dupa mai bine de un an de zile, dar si sa ma tund scurt, chestie foarte socanta pentru Al meu ca Bradul, care a refuzat sa-mi vorbeasca timp de o ora 😀

-in septembrie blogul a implinit 4 ani, iar eu m-am inscris la facultate

-in octombrie am admirat Trofeul UEFA Champions League la Bucuresti, am cules macese la Dragasani si am mancat din tortul cu 53 al tatalui de Margea

-in noiembrie am vazut primul meci de rugby din viata mea si cu siguranta nu ultimul

-in decembrie am admirat parada militara de Ziua Nationala, am impodobit bradul, am mancat turta dulce la Bucharest Christmas Market

In concluzie, 2013 n-a fost un an cu evenimente extraordinare, dar nici deplorabil ca 2012, asa ca nu-mi permit sa ma plang!  In final, toate cele intamplate sau neintamplate, desi mult dorite si visate, sunt ale mele, fac parte din viata mea si deci nu le pot nega ori trece cu vederea, ci mai degraba pot invata din ele! Asadar, la multi ani tuturor si un An Nou fericit!

Bilant 2012    Bilant 2011   Bilant 2010     Bilant 2009

Din gura altora, Povestioara de vineri

Cel mai mare preţ

Bijutierul era aşezat la biroul său, privind distrat strada prin vitrina elegantului său magazin, când o fetiţă se apropie şi-şi lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albaştri ca cerul se luminară. Intră hotărâtă în magazin şi arătă cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.

-E pentru sora mea. Puteţi să mi-l împachetaţi frumos pentru un cadou?

Patronul magazinului o fixă din ochi pe micuţa clientă şi o întrebă:

-Câţi bani ai?

Fără să pregete, ridicându-se pe vârfuri, fetiţa puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise şi o goli. Căzură câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici şi nişte figurine.

-Ajung? întrebă ea cu mândrie. Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când mama nu mai este, ea e cea care-i ţine locul şi niciodată nu are nici măcar o clipă pentru ea. Astăzi e ziua ei şi sunt sigură ca o voi face foarte fericită cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeaşi culoare ca ochii ei.

Omul se duse în spate şi reveni cu o hârtie de împachetat nemaipomenit de frumoasă, roşie cu auriu, cu care împachetă cu grijă cutia în care se afla colierul.

-Ia-o, spuse el fetiţei. Şi du-o cu grijă!

Fetiţa plecă foarte mândră, ţinând pachetul ca pe un trofeu. O oră după aceea, în bijuterie intră o fată frumoasă cu părul de culoarea mierii şi nişte ochi albaştri minunaţi. Puse cu hotărâre pe tejghea pachetul pe care bijutierul îl făcuse cu atâta grijă şi spuse:

-Colierul acesta a fost cumpărat de aici?

-Da, domnişoară.

-Şi cât a costat?

-Preţurile praticate în acest magazin sunt confidenţiale, nu privesc decât pe client şi pe mine.

-Dar sora mea avea doar câţiva bănuţi. N-ar fi putut cumpăra niciodată un colier ca acesta!

Bijutierul luă cutia cu preţiosul ei conţinut, o închise, refăcu cu grijă ambalajul cadoului şi-l înapoie fetei.

-Sora dumneavoastră a plătit. A plătit preţul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva: a dat tot ceea ce avea!

blue necklace deep water

Din gura altora, Povestioara de vineri

Povestea scorpionului

Un batran a vazut un scorpion care se ineca si a decis sa-l scoata din apa. A intins calm mana pentru a ajunge la creatura. Cum a facut acest gest, scorpionul l-a intepat. Simtind durerea intepaturii, batranul a scapat scorpionul care a cazut inapoi in apa. Batranul realizand ca scorpionul se va ineca daca nu actioneaza cumva, intinde din nou mana si incearca sa-l ia din apa, dar scorpionul il inteapa din nou si-l scapa inca o data.

Un baiat din apropiere vazand ce se petrecuse s-a apropiat de batran si i-a spus:

-Ma scuzati domnule, aveti de gand sa va raniti in continuare incercand sa salvati aceasta creatura rautacioasa, de ce insistati? Nu v-ati dat seama ca de fiecare data cand incercati sa-l salvati, el v-a intepat?

Batranul a raspuns:

-Natura scorpionul este sa intepe, iar a mea este aceea de a ajuta. Natura mea nu se va schimba ajutand scorpionul.

Batranul s-a mai gandit o vreme, a luat o frunza de la un copac din apropiere si a reusit sa scoata scorpionul din apa.

Din gura altora, Povestioara de vineri

Scorpionul şi broasca ţestoasă

Un scorpion şi o broască ţestoasă deveniseră atât de buni prieteni încât făcuseră un juramânt de a nu se despărţi niciodată. Aşa că, atunci când s-a întâmplat ca unul dintre ei să trebuiască să-şi părăsească meleagurile natale, celălalt i-a promis că va merge împreună cu el. Dar nu au avut multă cale de străbătut şi au ajuns în dreptul unui larg râu. Scorpionul era tare necăjit:

— Vai mie, a spus el, tu, prietene, poţi să înoţi cu uşurinţă, dar cum ar putea un biet scorpion ca mine să treacă peste acest râu?

— Nu-ţi fie teamă, i-a raspuns broasca ţestoasă. Aşează-te pe spatele meu şi te voi trece pe celălalt mal teafăr şi nevătămat.

În câteva clipe, scorpionul s-a instalat pe carapacea spaţioasă, iar ţestoasa a intrat în apă şi a început să înoate. Când a ajuns la jumătatea râului, ea a auzit cu surprindere o bătaie uşoară în carapacea ei şi l-a întrebat pe scorpion ce se întâmplă.

— Ce să se întâmple? i-a răspuns scorpionul. Îmi ascut acul ca să văd dacă pot să-ţi străpung carapacea tare.

— Prieten nerecunoscător, i-a reproşat ţestoasa. Am totuşi atât puterea de a te salva, cât şi pe cea de a-ţi da ceea ce meriţi!

Şi, fără să mai stea pe gânduri, broasca ţestoasă s-a scufundat sub apă, lăsându-l pe scorpion în mijlocul valurilor.

Margeluta si Piatra Filosofala

Q2: Cum dispare dragostea?

Cum îţi dai seama că nu-l mai iubeşti pe cel de lângă tine? Atunci când nu mai reuşeşte să-ţi facă sufletul să vibreze, nici inima să tresalte? Când pielea-ţi nu se mai înfioară la atingerile sale? Când privirea nu-l  mai caută cu disperare şi-i este indiferentă absenţa lui…? Când inima ta nu-l mai vede, iar sufletul nu-l mai simte?

Şi de fapt cum dispare dragostea dintre doi oameni? Se strecoară, aşa, pe nesimţite, nevăzută de nimeni? Se scurge încetul cu încetul sau puf, s-a dus? Şi când se duce, un se duce? Nimic nu moare, totul se transformă, spunea profa de chimie din generală. Şi-atunci, dragostea care nu mai e, în ce s-a transformat? În indiferenţă, ură… sau neant?

Unde se duc toate momentele de tandreţe, miile de îmbrăţişări strânse, sărutările fierbinţi şi atingerile pătimaşe din nopţile de dragoste nebună, pupicii duioşi din vârful buzelor, de bună dimineaţa, dinainte de a ieşi pe uşă ori seara, la întoarcere acasă? Unde dispar privirile drăgăstoase, te iubescurile sincere, promisiunile aprinse şi jurămintele de dragoste eternă? Unde se duc anii de iubire? Şi de ce nu mai sunt?

CUM DISPARE DRAGOSTEA? ŞI UNDE SE DUCE CÂND SE DUCE?

love is gone

Are cineva răspunsul?