Lasă un comentariu

Animalele şi lecţiile lor

Am avut parte de o vânătoare cât se poate de reuşită, am găsit cu uşurinţă ascunzişul lupilor. Lupoaica am împuşcat-o pe loc cu arma mea de vânătoare, iar câinele meu a omorât doi pui de-ai săi.

Pe când mă lăudam eu soţiei cu vânatul meu, s-a auzit din depărtare un urlet de lup neobişnuit. În el simţeam durere şi dor. În dimineaţa următoare, cu toate că m-am sculat destul de greu, un zgomot din curte m-a trezit şi am ieşit în grabă. Un tablou groaznic s-a arătat înaintea ochilor mei: în faţa casei mele stătea un lup mare.

Câinele era în lanţ şi lanţul scurt. Mă îndoiesc că ar fi ajutat cu ceva dacă era mai lung. Lângă lup era fiica mea şi se juca cu coada lupului. Nu o puteam ajuta cu nimic în acel moment, iar ea, fiind mică, nu înţelegea ce primejdie o pândeşte. Mi-am încrucişat privirea cu a lupului. Am ştiut atunci că era capul familiei de lupi pe care o omorâsem cu o zi în urmă.

Abia mi-am auzit glasul când am şoptit: „Nu-mi atinge fiica, mai bine omoară-mă pe mine!”. Ochii mi s-au umplut de lacrimi, iar fiica m-a întrebat: „Tati, ce ai păţit?”, a lăsat coada lupului şi a alergat înspre mine. Am strâns-o în braţe, iar lupul a plecat lăsându-ne în pace.

Nu mi-a făcut rău mie sau copilului meu, cu toate că eu i-am pricinuit durere şi suferinţă omorându-i întreaga familie. El s-a răzbunat. S-a răzbunat fără vărsare de sânge. Mi-a arătat că e mai puternic decât oamenii.lup, wolf

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: