3 comentarii

Shoes hate me

Şi încă cum! (Cacofonie intenţionată, hold your horses, you grammar nazi!) Fiecare pereche nouă de încălţări, fie că sunt pentru anotimpul rece sau cald, că au talpă joasă, ortopedică sau tocuri, cureluşe ori barete, că-s din pânză, piele, gumă sau plastic, nu contează deloc, căci toate, dar absolut toate, trebuie să muşte cumva din bietele picioare mărgelate, înca de la prima întâlnire şi până la ultima.

Vedeţi voi, încălţările, aceşti magneţi de carduri bancare şi bancnote în egală măsură, sunt nişte animale posesive de fel, îşi marchează teritoriul prin băşici, bătături şi cele mai geloase dintre ele, chiar prin răni sângerânde. E modul lor de a spune: „Sandalele verzi cu tocuri de 10 cm au fost aici!” ori „Şlapii înfloraţi de plajă au făcut asta!” ori „Botinele roşii cu fundiţă au călcat pe aici!”.

Dar dacă Mărgeaua le înţelege pe cele noi, proaspăt însuşite, că deh, durează până le loveşte săgeata Cupidonului Încălţat şi se produce chimia dintre ele şi finele picioruşe mărgelate, ce să mai zici atunci de cele vechi? Astea ce scuză mai au? Căci deşi cunosc terenul de un an, doi sau chiar trei, ele tot fac pe niznaiul când revine sezonul lor. Şi uite aşa, bietele picioruşe mărgelate, cu tot cu tălpi şi degeţele, arată mereu ca scoase din… tranşee, căci după lupte seculare care durează un sezon cu perfidele încălţări, ghiciţi cine iese mereu în pierdere?

Mai nou, diabolicele arătări şi-au înteţit atacul. Deunăzi, când Mărgeaua tocmai ieşise de la duş şi căuta uscătorul de păr, pac-bum-şmaf! papuceii săi cei galbeni ca soarele în luna iulie, blânzi în aparenţă până atunci, se agaţă cu talpa şi multă îndârjire de marginea covorului şi nu-i dau drumul nici de-ai dracu’! Instantaneu fruntea Mărgeluţei face cunoştinţă cu uşa dulapului şi piciorul drept cu colţul foaaarte ascuţit al patului! Iar în secunda următoare, zbbbbbbbrrr! un obiect zburător neindentificat  de culoarea soarelui în luna iulie străbate cu viteza luminii casa mărgelată până în hol şi se loveşte violent de frigider. S-a făcut dreptate! Probabil că în momentul ăsta, galbenii cei vinovaţi zac undeva pe fundul gropii de gunoi a Bucureştiului, regretând amarnic ziua în care s-au luat la trântă cu posesoarea de mărgele. Cum ziceam, justice has been made!

Dar dacă întâmplarea asta recentă s-a petrecut în casă, departe de priviri străine, singurul martor fiind Al Meu Ca Bradul, care râdea ţinându-se de burtă, ei bine, astă primăvară n-am mai fost atât de norocoasă. Abia dăduse căldura, Mărgeaua îşi scosese de la naftalină ponchoul ei cu ciucuri, când privirea îi cazu pe o cutie prăfuită, uitată într-un colţ. Iar în ea ce să vezi? O pereche de balerini nou-nouţi, de culoarea ciocolatei, cu cataramă aurie, cumpăraţi în urmă cu doi ani de la Vâlcea şi deloc purtaţi. Şi dacă tot era vremea aşa frumoasă, s-a gândit subsemnata că ar fi cazul să-i inaugureze în acea zi la muncă. Aşa că pleacă Mărgeaua toată dichisită, aranjată şi ţanţoşă nevoie mare către staţia lui 123. La Gara de Nord, pe la mijlocul trecerii de pietoni, cât pe ce să se împiedice şi să lingă asfaltul. Piciorul stâng dădea rateuri.  Nedumerită din cale afară, mai face ea un pas, când se aude din nou un hârşâit şi cât pe ce să dea din nou cu nasul de asfalt. Piciorul drept era de vină de data asta. Abia a reuşit Mărgeluţa să traverseze, şi sprijinindu-se de semafor, a realizat care era de fapt problema: surprize-surprize, nu picioarele ei erau vinovate, ci balerinii. Tălpile se dezlipiseră de la călcâi, dar se ţineau foarte bine la vârf. Şontâc-şontâc, sub privirile tuturor, pietoni şi şoferi deopotrivă, care râdeau unii mai zgomotos ca alţii, a ajuns năpăstuita de soartă la chioşcul de ziare din staţie, cu gândul să cumpere un superglue şi să lipească tălpile cât să ajungă acasă şi să se schimbe. Deşi exista şi varianta să o ia la pas desculţă… prin zona Gării de Nord, una dintre cele mai împuţite ale capitalei! Daaa, cum să nu! Numai că ţeapă din nou, la ziare nu vindeau şi lipici, logic! Roşie ca racul de jenă şi plină de draci, a smuls Mărgeluţa cu putere tălpile atârnate şi a plecat aşa spre casă, nici încălţată, nici desculţă, ca fata din poveste, fluturându-le în mână ca pe o adevărată pradă de război!

Credeţi-mă că n-am simţit bucurie mai mare şi recunoştinţă mai pioasă ca în momentul în care m-am văzut în lift, fără să dau nas în nas cu vreun vecin băgăcios. Aia-mi mai lipsea: să ajung de râsul babelor şi moşilor din bloc! Aşa că da, dragi cititori mărgelaţi, pantofii au voinţă proprie, deci fiţi cu mare băgare de seamă ! Nu se ştie niciodată când se vor uni în simţiri şi tălpi şi vor porni atacul împotriva umanoizilor, răzbunând fiecare zgârietură, piatră şi scaun luate în bot!!!

Beware of the evil shoes! They are everywhere!

Anunțuri

3 comments on “Shoes hate me

  1. I hear you, sister! Foarte greu imi gasesc ceva de incaltat si atunci cand imi gasesc, se razbuna pe mine ca i-am gasit asa greu. Is it that evil ca invidiez pe toate domnisoarele care circula prin oras cu incaltari care mai de care mai fistichii si au un zambet pe fata de parca ar purta adidasi sau slapi?

    Apreciază

  2. The same here!
    Si cei din piele lasa urme?
    Ma amuzam zilele astea de al meu barbat ca se plange de-o basica la picior facuta de un pantof, „ehe, daca ai fi femeie nu te-ai mai vaicari atata pt ca la noi basicile sunt la ordinea zilei” i-am taiat-o repede.

    Apreciază

  3. Vai, am ras cu lacrimi! :)))
    Si eu am MARI probleme in a-mi gasi pantofi potriviti. Ba chiar am scris si pe blog o postare cu sfaturi in care am detaliat fiecare detaliu maruntel la care-s atenta cand cumpar incaltari si toate trucurile de le stiu, sa se bucure suferindele ca mine cand cauta sfaturi. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: