Tocăniţă internautică (29)

Lectură plăcută şi digestie uşoară!

Un dar

glass of water, apaPotrivit legendei, un tânăr rătăcit în deşert şi însetat din cale afară a dat peste un izvor cu o apă delicioasă, limpede ca un cristal. Apa era atât de dulce, încât şi-a umplut cu ea plosca din piele pentru a i-o aduce bătrânului înţelept căruia îi era învăţăcel. După o călătorie de 4 zile, tânărul a ajuns în sfârşit în faţa învăţătorului său şi i-a dăruit apa, lăudându-i din cale afară gustul minunat. Bătrânul a sorbit cu poftă din ploscă, a zâmbit încântat şi i-a mulţumit ucenicului său pentru dar. Apoi tânărul s-a îndreptat fericit către casa lui.

Ceva mai târziu, bătrânul înţelept i-a înmânat plosca unui alt învăţăcel, cerându-i să îşi spună părerea. Ucenicul a dat să guste din apă, dar a scuipat-o imediat, dezgustat. Se pare că apa devenise stătută din cauza învelişului de piele al ploscăi. Nedumerit, învăţăcelul şi-a întrebat maestrul:

-Învăţătorule, apa asta este groaznică! De ce te-ai prefăcut că îţi place?

Bătrânul i-a răspuns cu un surâs pe faţă:

Tu ai gustat numai apa. Eu am gustat darul. Nimic nu poate fi mai dulce decât simţământul de iubire !

Tocăniţă internautică (28)

Tocăniţa de azi vă aşteaptă în bucătăria mărgelată:

  • Despre Camera din faţă, un loc minunat din capitală în care trebuie neapărat să ajungeţi

Iar la desert, pentru plăcerea ochilor, fotografiile suprarealiste ale lui Tommy Ingberg!

Lectură plăcută şi digestie uşoară, mărgelaţilor! 😉

Cea mai lungă zi din an sau Freaky Friday

freaky friday
Sursă foto

…a fost probabil şi cea mai călduroasă, cea mai ciudată, cea mai nervoasă, cea mai surprinzătoare, cea mai tâmpită şi plină de rateuri! Pentru Mărgea cel puţin! A început prost încă de dimineaţă, de la prima oră, când am avut o ceartă din senin, la care nu mă aşteptam deloc, cu o colegă şi apoi cu o secretară ciufută şi prea plină de ea (încep să cred că asta e o trăsătură generală a secretarelor de pretutindeni), a continuat la fel de prost la prânz, când cei de la un centru xerox nu au reuşit să-mi printeze invitaţiile pentru petrecerea nepoţicii mele (deşi am pierdut două ore pe acolo şi era o treabă urgentă), iar apoi am asistat la o reacţie violentă a aurolacilor de la Gara de Nord faţă de o bătrână (nu ştiu ce l-a apucat pe respectivul, că de obicei sunt foarte paşnici, aşa că am fost uimită), şi ziua s-a terminat tot prost când nişte ţigani s-au luat de mine în 282! Spaima dracului ce-am tras! V-am zis eu că sunt un adevărat freak magnet!

Aşadar nu ştiu ce s-a întâmplat, dar ziua de vineri a fost tare ciudată, o luaseră toţi razna, de parcă era ceva în aer care-i făcea să se comporte bizar! Să fi fost de vină căldura asta sufocantă? Ne-a tâmpit oare canicula pe toţi? Sau poate cauza a fost solstiţiul de vară, sau faptul că luna e în curs de transformare în superlună, sau apropierea Sânzienelor? Sau poate toate la un loc!? Cert e că un freaky friday ca ăsta nu am mai avut de mult! Bine că noaptea pe la 11, când am ieşit la plimbare prin zonă cu Al Meu Ca Bradul, ca să ne mai răcorim puţin, nu s-a întâmplat nimic! Asta mai trebuia ca să fie meniul complet! 😀

Testul curajului

Se spune că într-un trib era obiceiul ca tinerii de o anumită vârstă să fie supuși unui ”test al curajului”, iar cei care treceau acest test puteau fi aleși mai târziu șefi de trib. Așa că într-o zi veni rândul lui Tom să fie supus testului. Bătrânii tribului au decis ca Tom să stea singur într-o pădure de la asfințitul soarelui pînă la răsăritul lui. Așa că Tom a fost lăsat singur în pădure și fiecare clipă trecea așa de greu, fiecare foșnet al frunzelor îl înfiora crezând că vreun animal sălbatic este prin apropiere. Cu greu se arătă și soarele, iar Tom auzi niște pași venind spre el și întrebă:

-Cine este?

-Sunt eu, tatăl tău. Bravo! Ai trecut testul.

Dar Tom spuse cu lacrimi în ochi:

-Tată, mi-a fost așa frică de animalele sălbatice!

Însă tatăl îi răspunse:

-Dragul meu, eu toată noaptea am fost alături de tine și am vegheat ca să nu ți se întâmple ceva rău!

Morala: Chiar dacă uneori ne simțim singuri, trebuie să știm că nu suntem părăsiți. Dumnezeu este cel care veghează asupra noastră ca nu cumva să ni se întâmple ceva rău și ne dă putere să trecem prin orice încercare!clouds love

Mulţumesc pentru povestioară Angelei! :*

Tocăniţă internautică (27)

Tout le monde à table! Tocăniţa internautică de azi e servită!

Lectură plăcută şi digestie uşoară!

Melodii străine despre ploaie

V-am promis în postarea trecută cu melodii româneşti despre ploaie şi un top al melodiilor străine cu acelasi subiect şi iată că mă ţin de cuvânt. Bine, nu l-aş numi chiar top, ci mai degrabă o adunătură nostalgică întru aducere aminte! 😀 Ohoo, şi câte amintiri nu mi-au invadat tertecuţa mea blondă! Drept urmare, voi împărţi articolul în două, jumătate acum, jumătate… când oi mai avea timp să le caut pe toate pe youtube! 😛

rain ploaie

Prima melodie care mi-a sunat în cap a fost Crying in the Rain’ – A-HA, o melodie de prin 1990. O ador pur şi simplu! Iar următoarea a fost Purple Rain’ – Prince, chiar dacă nu despre ploaie vorbeşte ea. Dar cum eu vreau doar piese care au cuvântul „ploaie” în titlu, merge! 😉

Următorul cântec nu mai are nevoie de nicio prezentare, aşa că daţi click şi ascultaţi doar: November Rain’ – Guns n’ Roses.

‘It’s Raining Men’ – Weather Girls ori varianta fostei Spice Girl, Geri Halliwell. După plac!

Şi ceva vintage şi nemuritor, din epoca de aur a Hollywoodului: Singing in the Rain’ – Gene Kelly. Întotdeauna mi s-a părut că ăsta e gestul suprem care exprimă fercirea maximă: să cânţi în ploaie şi nimic să nu mai conteze, decât… tu şi fericirea ta!

Şi continuăm în acelaşi stil happy cu o melodie country din 1980: I Love a Rainy Night’ – Eddie Rabbitt.

Avem şi un rege în listă: Kentucky Rain’ – Elvis Presley. Ah, the King’s voice!

Pentru nostalgici, nişte grei ai muzicii internaţionale:Rain’ – Beatles, un cântec de prin 1966, Let It Rain’ – Eric Clapton, ‘The Rain Song’ – Led Zeppelin,Buckets of Rain’ – Bob Dylan şi One Rainy Wish’ – Jimi Hendrix.

The Rain Song Led Zeppelin
Buckets of Rain Bob Dylan
Buckets of Rain Bob Dylan
Buckets of Rain Bob Dylan

‘Have You Ever Seen the Rain?’ – Creedence Clearwater Revival sau poate preferaţi varianta lui Rod Stewart!

‘Rain King’ – Counting Crows pentru toţi cei care se simt regii ploilor sau poate Raining in Baltimore’ – Counting Crows?

‘Rain’ – Madonna, că doar nu putea lipsi regina muzicii pop, nu?

Şi cum săptămâna asta am văzut şi eu ultimul film James Bond, mi-am adus aminte şi de Fire to the Rain’ – Adele.

‘Why Does It Always Rain on Me?’ – Travis. Dacă aflaţi răspunsul la întrebare, daţi share! 😀

Schimbăm puţin registrul: ‘Kiss the Rain’ – Yiruma. Asta e aşa, pentru romanticii veşnic îndrăgostiţi!

Iar la final, un bonus pentru toţi copiii mici şi mari: The Rain Rain Rain (came Down Down Down)’ – Winnie the Pooh. 😛

Ca de obicei, sunteţi liberi, de fapt chiar vă rog să completaţi lista. 😉

Totul este in tine

O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei, incat Brahma – stapanul tuturor zeilor – a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia. Zeii au sugerat:

-De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?

Brahma a raspuns:

-Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi.

Atunci zeii au spus:

-In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului.

Dar Brahma a raspuns din nou:

-Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata.

Astfel zeii au concluzionat:

-Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem.

Brahma a exclamat dintr-o data:

-Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta.

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat, cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.

Eric Butterworth

Povestioara preluata de aici, cu multe multumiri! 😉

girl fly

13 melodii româneşti despre ploaie

Nu ştiu voi, dar Mărgeaua este meteo-sensibilă, aşa că vremea asta plângăcioasă şi furioasă îşi lasă destul de adânc amprenta asupra ei. „Dacă nu-i poţi învinge, alătură-te lor!” spune o vorbă, aşadar dacă tot nu putem influenţa vremea în niciun chip, de ce să nu ne bucurăm de ea? Ok, e mult spus a ne bucura, dar măcar să o acceptăm, fără să ne smiorcăim inutil non stop şi să vedem şi părţile ei bune!

tumblr_m9digtoGBu1qc617ho1_500Şi uite aşa mi s-a aprins beculeţul şi mi-a venit ideea postării de faţă, cu melodii româneşti despre ploaie, în timp ce stăteam la fereastră, cu bărbia-n palmă, uitându-mă la perdeaua deasă de picături şi ascultându-le zgomotul. „Plouă infernal!” mi-am zis. „…şi noi ne iubeam prin mansarde” a continuat o voce micuţă ivită din cine ştie ce străfunduri ale minţii. Cum să nu-ţi placă „Ploaie în luna lui marte” – Paula Seling? Sau poate preferaţi varianta lui Nicu Alifantis! Oricum, sunt superbe amândouă!

Şi de aici totul a început să se lege şi melodiile „plouate” să curgă! Mi-am amintit imediat de anii de liceu, când elegantul Papa Junior făcea ravagii în topurile muzicale şi inimile adolescentelor cu piesa lui despre ploaie, intitulată, cum altfel decât „Ploaia” – Papa Junior şi Moni-k

Continuăm pe acelaşi ton cu „Ploaia” – Spin, o melodie de prin hă hăăăăă 2006. Nici nu-mi vine să cred că a trecut atâta timp de la apariţia ei! Cred că eram printr-a şasea-şaptea atunci! :))

Schimbăm registrul şi o dăm pe raggae: „Ploaia” – El Negro, la fel, o melodie din adolescenţa mea.

În cazul în care nu ştiaţi de unde vine ploaia, nicio problemă, vă informează nişte băieţi faini că „De la ruşi vine ploaia” – Proconsul. Na, acum aveţi pe cine să aruncaţi vina pentru vremea asta udă!

Două formaţii care îmi plac mult mult de tot, cu nişte melodii de inimă albastră: „Ploaie pe mare” – Taxi şi „Ploaia” – Direcţia 5, special pentru toţi suferinzii din dragoste!

Cred că melodia asta nu mai are nevoie de nicio prezentare: „Dacă ploaia s-ar opri” – Cargo. Ce o mai lălăia lumea la petreceri, cu limba împleticită de prea multa bere, sprijiniţi unul de altul şi legănându-se la unison, ca pisicile ameţite pe gard! Ba chiar se mai vărsa şi câte-o lacrimă-două în cinstea iubirilor pierdute, dar neuitate!

De următoarele melodii îşi vor aminti probabil cei … mai puţin tineri: „Ploaia care va veni” – Pasărea Colibri, „Ploaia” – Valeriu Sterian şi„Ploaia” – Compact. Eu le ştiu de la părinţii mei. Bonus special pentru cititorii mărgelaţi trecuţi de a doua tinereţe, a treisprezecea melodie, că tot e azi 13: „Şi afară plouă, plouă” – Marina Voica

Pentru a asculta cântecele, daţi click pe titlu. Într-o postare viitoare, voi aduna alte melodii despre ploaie, dar de pe meleaguri străine, că mă inspiră vremea asta! 😀 Ah, şi să nu uit: sunteţi liberi să completaţi lista! 😉

Tocăniţă internautică (26)

Tocăniţa de azi, gătită cu drag special pentru cititorii mărgelaţi:

  • Retronaut.com, un site cu imagini din toată lumea şi din toate timpurile
  • Retuşare online a portretelor, dacă aveţi chef de joacă şi vreţi să vă îmbunătăţiţi fotografiile, iar Photoshopul nu vă face cu ochiul!

Lectură plăcută şi digestie uşoară!

Scrisoarea lui Seattle

Indian Chief SeattlePreşedintele Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln (1809-1865), a făcut oferta, în anul 1854, ca statul să cumpere o mare parte din teritoriul indian, iar poporului indian i-a fost promisă o rezervaţie. La această ofertă a primit un răspuns din partea căpeteniei indiene Noah Sealth (Seattle). Scrisoarea se numără printre cele mai frumoase şi mai profunde gânduri care au fost rostite vreodată despre mediul înconjurător al omului, iar oraşul Seattle şi-a primit numele după șeful celor două triburi de nativi americani care locuiau în zona aceea. „Seattle” este de fapt o transcriere anglizată a numelui de familie al șefului indian, Sealth.

“Când Marele Şef Alb din Washington îşi trimite glasul că doreşte să cumpere pământul nostru, ne cere prea mult! Cum se poate vinde sau cumpăra cerul şi căldura pământului? Aşa ceva ne este cu totul străin. Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi limpezimii apei. Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt÷ pentru poporul meu. Fiecare ac
strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mică negură din întunecimea pădurii sunt sfinte în gândurile şi viaţa poporului meu, suntem parte a pământului şi el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori.
Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare – ne sunt fraţi. Culmile stâncoase, păşunile suculente, trupul învelit în căldură al
poney-ului şi omul, toate aparţin aceleiaşi familii. Această apă strălucitoare ce curge prin torente şi râuri, nu este numai apă, ci şi sângele strămoşilor noştri.

Dacă vă vindem pământul, trebuie să ştiţi că e sfânt. Că fiecare reflectare din lacul limpede vorbeşte despre întâmplări şi amintiri din viaţa poporului meu. Murmurul apei – e glasul tatălui-tatălui meu. Râurile ne sunt fraţi, ne sting setea. Râurile poartă canoele noastre. Ne hrănesc copiii. Dacă vă vindem pământul, trebuie să vă amintiţi şi să învăţaţi copiii voştri că râurile sunt fraţii noştri şi ai voştri. De aceea va trebui să oferiţi râului bunătatea pe care nu aţi oferit-o fratelui.

Ştim că omul alb nu ne înţelege. Pentru el un pământ e la fel ca şi oricare altul… Faţă de pământul-mamă şi fratele-cer se poartă ca faţă de lucruri care se pot cumpăra, prăda, vinde ca vitele sau podoabă strălucitoare. Lăcomia lui va distroge pământul şi va lăsa în urmă pustiu. Nu ştiu. Modul nostru de viaţă se deosebeşte de al vostru. Numai privind la oraşele voastre, pe omul roşu îl dor ochii… În oraşele omului alb nu există un colţişor de linişte. Nu există loc în care să se audă deschiderea frunzelor primăvara sau tremuratul aripii musculiţei.

Cea mai mare comoară a omului roşu este aerul… Omul alb parcă nici nu observă aerul pe care îl respiră. Ca unul care e de multă vreme muribund – e imun la duhoare. Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi că aerul ne este preţios. Că aerul îşi împarte spiritul cu întreaga viaţă pe care o întreţine. Vîntul care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi şi ultima lui răsuflare. Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziţi ca pe ceva sfânt. Ca pe un loc în care şi omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor.

Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul. Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniţi următoarea condiţie: Omul alb va trebui să se poarte faţă de animalele acestui pământ, ca faţă de fraţii săi. Ce este omul, fără animale? Dacă animalele ar dispărea omul ar muri de marea însingurare a spiritului. Tot ceea ce li se întâmplă animalelor, curând i se va întâmpla şi omului. În lume totul se leagă. Va trebui să vă învăţaţi copiii că sub tălpile lor este cenuşa strămoşilor noştri. Pentru ca să respectaţi pământul, le veţi spune că pământul lor este bogat prin viaţa străbunilor noştri. Va trebui să vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe ai noştri, că pământul ne e mamă. Ce păţeşte pământul, păţesc şi copiii lui. Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine însuşi. Pământul nu aparţine omului. Omul aparţine pământului!”

Tocăniţă internautică (25)

Ingredientele tocăniţei internautice de azi, numai unul şi unul:

  • „When”, un filmuleţ pentru a ne motiva să ne atingem ţelurile

Aşadar şi prin urmare, lectură plăcută şi digestie uşoară! 😉