2 comentarii

5 riduri, 7 fire albe şi 10 kg

girl on train gifInteresant cum deşi ai acumulat ani, 5 riduri, 7 fire albe şi 10 kg de la terminarea liceului, realizezi deodată că încă mai păstrezi în sinele tău de adult, multe din pornirile, trăirile şi fanteziile din adolescenţă. Da, alea penibile prin naivitatea lor, instinctive şi puternice, simţite, dar nu gândite, pe care nu le-ai recunoaşte niciodată cuiva. Uneori nici ţie. Zac înăuntrul fiinţei tale în stare latentă şi izbucnesc la suprafaţă când şi când. Să te răscolească. Să nu le uiţi. Să nu te uiţi.

Probabil că nu creştem niciodată. Doar avem impresia că. Poate că maturitatea este doar o iluzie. Una menită să potolească adolescentul rebel din noi. Poate nu ne-am schimbat niciodată. Doar am crezut că. Şi de fapt avem acelaşi miez clocotind. Aceleaşi dorinţe fierbinţi. Acelaşi foc arzător în suflet, aceleaşi bătăi de cord. Dintotdeauna. Căci altfel de ce ne-ar mai chinui la maturitate pornirile adolescentine de altădată? Să le încătuşezi, chinuitor şi frustrant. Să le dai frâu, nu-ţi mai este permis acum. Nu te lasă anii ce-au trecut. Nici cele 5 riduri, 7 fire albe şi 10 kg în plus. Nici eticheta de om matur căpătată cu multă trudă în tot acest timp.

Şi atunci ce faci? Le dai pur şi simplu ignore? Le râzi în faţă că sunt nişte naivităţi şi nu le mai bagi în seamă? Aştepţi să treacă? Le pui pe hold? Le aşezi frumos într-un sertăraş şi promiţi că te ocupi de ele mai târziu? Nu, le recunoşti, le analizezi pentru a le afla sursa, le confrunţi şi găseşti soluţii. Ca un om matur ce eşti! Că doar nu degeaba ai acumulat ani, 5 riduri, 7 fire albe şi 10 kg.

Anunțuri

2 comments on “5 riduri, 7 fire albe şi 10 kg

  1. frumos 🙂

    Apreciază

  2. Iata ceva ce merita atentie. Intrebarea este cand simtim ca ne maturizam? Posibil, atunci cand avem copii, cand acestia cresc si cand, privindu-i pe ei, ne gadim ca „ieri” eram si noi adolescenti, cu mii de intrebari la care cautam raspunsur.
    Despre riduri, fire albe in par si kilogramele in plus, cred ca este bine sa le „consemnam” pentru a intrezari, cand si cand, copilul din noi, pentru a recastiga speranta si vitalitatea necesare pentru noile zile ce vor urma in viata noastra.
    Interesant subiect care-ti da de gandit.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: