Un bărbat obișnuit să dea ordine, se grăbea să ajungă la o întâlnire importantă. S-a hotărât să o ia pe scurtătură, dar din nefericire, s-a rătăcit. Astfel, a fost pus în situatia să ceară informații de la primapersoană care i-a ieșit în cale, un copil:
– Băiete, în ce direcție trebuie să o apuc ca să ajung la Dover? a întrebat el autoritar.
– Nu știu, a răspuns copilul puțin rușnat.
– Ei bine, atunci la Brighton? a încercat din nou omul.
– Nu știu nici asta, a răspuns copilul.
– Totuși, nu este nimeni pe aici care să-mi dea niște informații? a spus omul ridicând tonul.
– Nu știu, a spus din nou copilul.
Pe măsura acestor răspunsuri cu aceleași două cuvinte,întrebările omului erau adresate pe un ton din ce în ce mai nervos. În final, omul și-a pierdut cumpătul și a strigat:
– Păi, nu știi prea multe, copile!
Atunci, pentru prima dată, copilul a zâmbit. Privind în josul străzii spre o casă mică, unde lumina străbătea prin ferestre și unde frații săi se jucau în curte,băiatul a răspuns:
– Nu, dar eu nu m-am rătăcit!
Wayne Rice
Cu mii de multumiri pentru povestioara de azi Angelei! 😉
Şiraguri de gânduri 