Lasă un comentariu

Cacao cu lapte

Dimineţile copilăriei mele aveau o aromă atât de puternică, încât străbate cu lejeritate bariera anilor până în prezent. Mama nu ne lăsa niciodată să plecăm la şcoală fără să luăm micul dejun, chiar dacă noi am mai fi dormit. Nu ne gândeam atunci la ea, care se trezea şi mai devreme, doar ca să ne pregătească nouă masa şi în niciun caz nu ne trecea prin minte importanţa acestui obicei, pe care eu încă îl mai păstrez şi acum. De fapt, nici nu funcţionez cum trebuie, dacă nu mănânc bine dimineaţa. Atunci nu aveam cereale pe care să le savurăm cu lapte, cum fac copiii din ziua de azi, dar aveam ceaiul din flori de muşeţel sau tei, culese în vacanţa de vară împreună cu mamaie Lenuţa, bunica noastră dragă, şi o felie de pâine cu unt şi dulceaţă făcută de mama, bineînţeles. Mi-aduc aminte că mă enerva la culme untul ăla care nu voia deloc să se întindă pe pâine! Da, am eu fixul ăsta dintotdeauna, care-l exasperează pe taică-mio şi acum, de a avea felia de pâine perfect acoperită cu un strat uniform de unt, nici prea gros, nici prea subţire adică! Deh, fiecare cu ciudăţeniile lui!😛 De asta uram eu reclama aia la margarina Wiesana, că doamna Stela Popescu mânjea de trei lei acolo, în mijloc, felia de pâine şi-l mai şi asigura pe bietul prâslea că astfel „va creşte într-un an câţi alţii în zece”! Păi cum, Doamne iartă-mă, să facă asta doar cu bobiţa aia infimă de margarină spoită la întâmplare?

Dacă nu aveam ceai la micul dejun, atunci cu siguranţă ne delectam cu o delicioasă licoare din lapte şi cacao. Pe vremea aceea, laptele chiar avea gust, nu urlau în ziare şi la tv că îngraşă sau că e cancerigen. Dacă nu luam de la mamaie lapte de capră, îl cumpăra mama de la alimentara din colţ, în sticle de sticlă, cu gura largă şi dop alb de plastic. Îl fierbea până făcea spumă şi mă bateam cu fratele meu pe pojghiţa de grăsime de deasupra. Îl amesteca apoi cu cacao şi puţin zahăr, şi-l dădea din nou în fiert. Nu voi uita niciodată aroma aceea magică ce plutea dinspre micuţa oală de email de pe aragaz şi umplea întreaga bucătarie. Mai târziu a apărut Cola Cao, într-o cutie galbenă din plastic şi cu surprize la interior: gume de şters în formă de dinozauri. Eu nimerisem un Diplodocus galben şi fratele meu un Tyranosaurus Rex verde. Adoram figurinele alea fiindcă erau frumoase rău, că oricum de şters urmele de creion nu prea erau în stare! Cu Cola Cao prepararea băuturii devenea mult mai simplă: doar amestecai praful cu laptele călduţ şi gata! Nu mai aşteptai să se topească zahărul, că era deja îndulcită şi nici să se răcească în cană, fiindcă nu mai era necesară fierberea. După ce în comunism ne lipsiseră atâtea, când în sfârşit au început să apară şi pe piaţa românească toate acele lucruri foarte comune în lumea capitalistă, ni se păreau adevărate inovaţii, menite să simplifice şi să ne uşureze viaţa, prin urmare ne bucuram din plin de ele, cuprinşi de un entuziasm nemaivăzut! Nici nu vă imaginaţi ce bucurie mare a fost când am descoperit margarina! Nu l-am crezut pe băiatul vecinilor de la doi când mi-a spus, în timp ce ne jucam „Flori, fete, filme sau băieţi” în faţa blocului, că alimentara de pe terasă vinde unt care nu îngheaţă în frigider! Aşa ceva mi se părea de domeniului fantasticului!

Aşa că poate nu pofta de cacao cu lapte m-a îndemnat azi dimineaţă să-mi pregătesc o porţie zdravănă din licoarea amintită, ci mai degrabă pofta de copilărie şi nostalgia vremurilor trecute. Imediat ce-am simţit aroma de cacao cu lapte revărsându-se în toată bucătăria, toate aceste amintiri au năvălit peste mine învolburate. Şi sentimentul de bine a fost acelaşi, deşi contextul diferă: anii de-i port pe umeri sunt mai mulţi şi-a trebuit să mi-o pregătesc singură, iar pudra de cacao acum e alcalizată, puternic colorată, aromată şi gustoasă, cumpărată la gramaj de la magazinul de mirodenii din piaţă şi laptele de la dozatorul din acelaşi loc, unde vinde o doamnă simpatică foc, guralivă şi mereu cu zâmbetul pe faţă, adevărat pansament sufletesc. Aţi observat ce rari sunt acum oamenii aceştia, care te binedispun pe loc şi te fac să uiţi pentru câteva momente de toate grijile?

hot cocoa gif

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: