3 comentarii

Aproapele din autobuz

Bucureştiul poate fi numit oricum, numai plictisitor nu! Mai ales dacă eşti nevoit să foloseşti aproape zilnic mijloacele de transport în comun, în speţă RATB (deşi nici cu metroul nu mi-e ruşine, dar acolo sunt paznici care mai împiedică una-alta). Oooh, specimenele întâlnite aici sunt un deliciu pentru cei care adoră să studieze comportamentul uman în toată splendoarea sa! Au material din plin la dispoziţie, mai mult decât suficient chiar! Ohohoooo, şi câte ar fi de povestit! Dacă am strânge toate istorisirile într-o carte, ar bate la fundul gol mult prea stufosul Decameron al lui Boccaccio!

Şi pe una din pagini, posteritatea bucureşteană ar putea citi amuzată păţania Mărgeluţei petrecută sâmbătă, pe blestematul 205 (am îngheţat toată iarna aşteptându-l). După 25 de minute de zgâit la afişele din staţie (e week-end şi se deplasează cu viteza melcului turbat) şi sporovăit la telefon cu mama din dotare, în sfârşit reuşeşte şi Mărgeluţa să urce în maşină şi se aşază pe un scaun invers sensului de mers, pentru că locurile ei preferate, cele trei scaune din fundul autobuzului, erau ocupate de două doamne si un nene pe la vreo 50 de ani. Şi în timp ce Mărgeaua din poveste era ocupată să facă ceea ce ştie o olteancă mai bine şi mai bine, adică să vorbească mult şi… foarte mult, observă că cele doua femei se mută rând pe rând pe nişte locuri mai în faţă, dar nu dă atenţie faptului. „Or fi vrut şi ele să nu mai stea înghesuite!” gândeşte ea şi-şi continuă discuţia cu mama de Mărgea.

Exact când ajunge la Griviţei şi dă să coboare, Mărgeluţa noastră surprinde cu coada ochiului nişte mişcări ciudate. Bărbatul rămas singur pe locurile din spatele autobuzului se tot foia şi muta de pe un scaun pe altul, se zgâlţâia întruna şi uitându-se insistent la Mărgea, bombănea de unul singur: „Langa-balanga, bla, bla, bla!” Dracu ştie ce zicea! Mi-am întors privirea spre el (mare greşeală!) şi BAM! Să-mi pleznească o venă la cap, să-mi crape retina, nu alta: omul şi-o freca la rece! Pardon de expresie! Şi dădea cu sârg la pompă, ţintindu-mă cu ochi bulbucaţi şi bolborosind cuvinte de amor. Ei drăcie! Am coborât buimacă şi scârbită la culme. Asta-mi mai lipsea: să devin obiectul de adulaţie al onaniştilor ReATeBişti! Abia atunci am înţeles eu de ce se tiraseră de lângă el cele două femei! Şi când mă gândesc că părea un om decent şi normal, banal aş zice chiar! La ce m-oi fi aşteptat? Să-i scrie în frunte „pervers”?

Concluzie 1: Aparenţele înşală…grav!

Concluzie 2: Ce v-am zis eu că Bucureştiul e oricum, numai plictisitor nu? Q.E.D.!

Concluzie 3: Deci când ne apucăm de cartea aia să surclasăm Decameronul? 😛

perverts on the bus

Anunțuri

3 comments on “Aproapele din autobuz

  1. In cazul descris, intr-adevar avem de a face cu un caz patologic, nu degeaba se spune ca, 5% dintre nebuni circula liberi, fara a fi diagnosticati ca atare.
    Asta este situatia din pacate si nu putem s-o evitam, mai ales daca suntem nevoiti sa circulam cu mijloacele de transport in comun.
    Interesant articol care iti da de gandit mai ales ca in aceste mijloace de transport circula si copii si nu ar fi cazul sa vada, „in direct”, asemenea faze.
    O zi buna si multa sanatate.

    Apreciază

  2. […] o zi dupa faza cu onanistul din 205, Margeaua da din nou peste o creatura fantastica: “Blondo, ce bot bun de supt ai!”, cu […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: