Lasati martisoarele sa vina la mine!

Martisor by MargelutaMa bucura si acum Martisorul ca atunci cand eram copil, il astept cu sufletul la gura si tare mi-as dori sa-l inghet in timp, sa nu se mai duca asa repede! Poate si pentru ca mi-e teama ca va trece fara sa fie marcat de un eveniment deosebit, care sa mi-l imprime pentru totdeauna in memorie!

Imi place snurul alb-rosu, agatat in piept, legat la mana sau decorand vitrinele magazinelor, ma incanta parfumul freziilor, delicatetea ghioceilor si branduselor, explozia de culori a lalelelor. Ba chiar si tarabele cu martisoare (mai mult sau mai putin kitschoase) insirate de-a lungul strazilor imi plac. Si bineinteles ca ador sa primesc martisoare, garnisite cu un buchet de lalele (anul asta mi le doresc albe) si o ciocolata fina. Ca o mica paranteza, trebuie sa ma laud ca am primit deja de ieri primul martisor din anul asta si azi a mai venit inca unul! Me happy, very happy! Da, cu siguranta imi place toata agitatia asta si zarva primavaratica de pretutindeni, atmosfera de sarbatoare ce pluteste in aer. Parca ni se da startul trezirii la viata, o data cu natura. Martie se dezvaluie proaspata, cruda, renascuta, tanara, feminina, schimbatoare, capricioasa. Exact ca o femeie. Nu e coincidenta deci ca a fost aleasa Luna Femeilor! 😛

Asa ca Fetelor, Domnisoarelor, Doamnelor bucurati-va din plin de aceste zile indelung asteptate, de fiecare Martisor, de fiecare cadou micut si gest marunt venit din partea jumatatii voastre! Rasfatati-va, alintati-va, iubiti-va si mai ales, lasati-va iubite! Si nu uitati sa va alegeti Baba! 😉

Reclame

Cu drag de Dragobete

Inimioare de Dragobete 2013 by Margeluta

Orice s-ar zice, dragostea tot prin stomac trece! Deci, aşadar şi prin urmare, dacă tot e o zi specială, închinată iubirii şi tradiţional-românească pe deasupra, de ce să nu o sărbătoreşti bucurându-ţi papilele gustative cu ceva dulce delicios, personalizat cu iniţialele voastre? Şi cum Mărgeluţa e cel mai mare şi mai înrăit fan al Dragobetelui din câţi există -mă alint şi eu acum! :P-, vedeţi în fotografia de mai sus ce minunăţii i-au desfătat simţurile în această zi iubăreaţă! Al Meu Ca Bradul n-a scos decât un „Mmmm, mai sunt?”. 😀

În plus, pentru că a fost năpădită de valul melancoliei, s-a gândit Mărgeaua că i-ar face bine sufleţelului să-şi amintească de Dragobetele ultimilor ani, aşa că a recitit postările din 2010, 2011 şi 2012. Ăsta e unul din momentele alea în care te bucuri nespus că ţii un blog personal! 😀

Dragobetele sărută fetele!

 

Dragostea în vorbe de copil – Partea a II-a

De cele mai multe ori, copiii observă şi înţeleg lucrurile mult mai bine ca noi adulţii, care tindem mereu să ne ascundem după degete şi astfel să complicăm totul. Iată ce simplu şi sincer văd prichindeii dragostea:

Children love

Ce înseamnă dragostea?

Când bunica mea a făcut artrita, nu mai putea să se aplece să-şi facă unghiile de la picioare. Aşa că bunicul i le face de atunci mereu, deşi are şi el artrită la mâini. Aceasta este dragostea. – Rebecca, 8 ani

Când cineva te iubeşte, felul în care îţi rosteşte numele este diferit. Chiar ştii că numele tău este în siguranţă în gura lui. – Billy, 4 ani

Este dragoste când o fată se parfumează, un băiat se dă cu after shave, ies împreună în oraş şi se miros reciproc. – Karl, 5 ani

Este vorba de iubire atunci când mănânci în oraş şi îi dai cuiva cei mai mulţi dintre cartofii tăi prăjiţi, fără să îi ceri în schimb cartofii lui. – Chrissy, 6 ani

Dragostea este ceea ce te face să zâmbeşti atunci când eşti obosit. – Terri, 4 ani

Este dragoste atunci când mami îi face cafea lui tati şi ia o înghiţitură înainte de a i-o da, pentru a fi sigură că gustul este ok. – Danny, 7 ani

Dragoste este atunci când te săruţi tot timpul. Apoi, când oboseşti de atâta sărutat, tot vrei să fii împreună şi să stai de vorba. Aşa sunt mami şi tati. Sunt caraghioşi când se sărută. – Emily, 8 ani

Dragostea este ceea ce este cu tine în camera de Crăciun dacă te opreşti din deschis cadouri şi asculţi. – Bobby, 7 ani

Dacă vrei să înveţi mai bine să iubeşti, trebuie să începi cu un prieten pe care îl urăşti… – Nikka, 6 ani

Este dragoste atunci când îi spui unui băiat că îţi place cămaşa lui, iar el se îmbracă după aceea cu acea cămaşă în fiecare zi. – Noelle, 7 ani

Dragoste este între o bătrânică şi un bătrânel care sunt încă prieteni după atâţia ani, deşi se cunosc atât de bine. – Tommy, 6 ani

În timpul recitalului meu la pian eram pe scena şi îmi era frică. M-am uitat la oamenii care mă priveau şi l-am văzut pe tatăl meu care îmi făcea cu mâna şi îmi zâmbea. Era singurul care făcea asta. Şi nu mi-a mai fost fric. – Cindy, 8 ani

Mama mă iubeşte mai mult decat oricine altcineva. Nimeni altcineva nu mă sărută seara înainte de culcare. – Clare, 6 ani

Este dragoste atunci când mami îl vede pe tati transpirat şi mirositor şi tot îi spune că este mai frumos decat Robert Redford. – Chris, 7 ani

Este dragoste atunci când căţeluşul tău te linge când ajungi acasă, deşi l-ai lăsat singur toată ziua. – Mary Ann, 4 ani

Ştiu că sora mea mă iubeşte pentru că îmi dă întotdeauna hainele ei vechi şi trebuie să se ducă să îşi cumpere altele. – Lauren, 4 ani

Atunci când iubeşti pe cineva, genele ţi se ridică şi coboară şi mii de steluţe ies din tine. – Karen, 7 ani

Este dragoste atunci când mami îl vede pe tati pe toaletă şi nu i se pare ridicol. – Mark, 6 ani

Nu trebuie să spui „te iubesc” dacă nu este adevărat. Dar dacă este adevărat, trebuie s-o spui cât mai des… Oamenii uită. – Jessica, 8 ani

Dacă v-au încântat părerile sincere ale prichindeilor despre lucrul ăsta minunat numit „dragoste”, înseamnă că nu vreţi cu siguranţă să rataţi şi Partea I. Vă garantez amuzament total! 😉

Micul Suflet şi Soarele

little angelOdată ca niciodată a existat un Suflet Mic care i-a declarat lui Dumnezeu:
– Ştiu cine sunt!
Şi Dumnezeu a răspuns:
– Ce-mi spui e minunat! Şi cine eşti tu?
Sufleţelul a strigat:
– Eu sunt Lumina!
Dumnezeu a zâmbit cu drag:
– Ai dreptate! Eşti, într-adevăr, Lumina.
Micul Suflet era extrem de fericit; tocmai desluşise misterul pe care întreg regatul dorea să-l descopere.
– Oau, spunea Micul Suflet, asta e grozav!
Dar curând, doar a şti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a început să-şi dorească să fie ceea ce tocmai descoperise că este. Şi astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufleţelele care-şi doresc să fie ceea ce sunt cu adevărat) şi i-a spus :
– Acum că ştiu ce sunt, pot să şi fiu ceea ce sunt ?
– Adică vrei să fii ceea ce eşti cu adevărat? îl întrebă Dumnezeu.
– Păi, răspunse Sufleţelul, una este să ştiu ce sunt, şi cu totul alta e să fiu ceea ce sunt. Vreau să simt cum e să fiu Lumina.
– Dar tu chiar eşti Lumina! îi răspunse Dumnezeu cu un zâmbet larg.
– Într-adevăr! Dar eu chiar vreau să simt cum e să fii Lumina, se tot plângea Micul Suflet.
– Aşa deci? răspunse Dumnezeu râzând în barba-i, ar fi trebuit să-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros. Atunci privirea lui Dumnezeu se schimbă:
– Ar fi totuşi un lucru…
– Ce? întreba Sufleţelul.
– Păi, există doar Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce eşti tu, şi astfel, nu există nicio modalitate prin care tu să experimentezi ceea ce eşti atâta vreme cât nu există opusul a ceea ce eşti.
– Adică? întrebă confuz Micul Suflet.
– Hai să ne gândim în felul următor, îi spuse Dumnezeu: tu eşti ca o lumânare în soare. Eşti acolo împreuna cu alte milioane, miliarde de lumânări pentru a crea soarele. Şi soarele nu ar fi el însuşi fără de tine, el nu ar fi soarele fără una din lumânările sale şi fără tine el nu ar mai fi soarele, pentru că nu ar mai străluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea să te cunoşti pe tine însuţi ca fiind Lumina când tu eşti în Lumină?
– Păi, îi răspunse Sufleţelul, Tu eşti Dumnezeul, gândeşte-te la o soluţie…
Dumnezeu zâmbi din nou şi-i spuse:
– Am găsit deja soluţia. Pentru că nu te poţi vedea ca fiind Lumina atâta vreme cât tu eşti în Lumină, atunci te vom înconjura cu întuneric.
– Ce este întunericul? întrebă Micul Suflet.
– Este ceea ce tu nu eşti.
– Îmi va fi frică de întuneric? întrebă Micul Suflet.
– Doar dacă alegi tu să-ţi fie frică. Nu are, de fapt, de ce să-ţi fie teamă, decât dacă tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucăm, doar ne prefacem că e întuneric.
– Aaa! exclamă Micul Suflet, deja m-am liniştit.
Apoi Dumnezeu îi explică faptul că pentru a putea experimenta ceva anume, exact opusul stării respective va trebui să apară:
– Şi asta este un mare dar, pentru că fără aceasta nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea să cunoşti Căldura fără ajutorul Frigului, Sus fără Jos, Rapid fără Încet, Stânga fără Dreapta, Aici fără Acolo, Acum fără Atunci. Şi astfel, încheie Dumnezeu, să nu ridici pumnul ori vocea împotriva întunericului, nici să nu-l blestemi. În schimb fi Lumina în întuneric şi nu te întrista din cauza lui. Atunci vei şti cine eşti cu adevărat şi toţi ceilalţi vor şti asta. Lasă-ţi Lumina să strălucească pentru a afla şi ceilalţi cât de special eşti.
– Vrei să spui că e în regulă să-i las pe cei din jurul meu să vadă cât de special sunt? întrebă Micul Suflet.
– Bineînţeles! răspunse Dumnezeu râzând. Este perfect în regulă! Dar aminteşte-ţi, “special” nu înseamnă “mai bun”. Toţi sunt speciali, fiecare în felul său. Deşi mulţi dintre ei au uitat lucrul acesta. Îşi vor da seama că este în ordine să se considere şi ei speciali la rândul lor doar atunci când tu vei reuşi să accepţi că eşti special.
– Minunat, râdea Micul Suflet sărind în sus de bucurie, pot să fiu oricât de special îmi doresc!
– Şi poţi să începi lucrul acesta chiar acum! îi mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie împreună cu Micul Suflet. Apoi îl întrebă: În ce mod îţi doreşti tu să fii special?
– Nu înţeleg… răspunse Micul Suflet.
– Păi, a fi Lumina înseamnă a fi special şi a fi special are multe aspecte. Este special să fii bun. Este special să fii blând. Este special să fii creativ. Este special să fii răbdător. Poţi să-mi spui în ce fel ai mai putea să fii special?
Micul Suflet a rămas tăcut pentru un moment:
– Mă pot gândi la multe feluri de a fi special! exclamă Micul Suflet. Este special să fii de ajutor. Este special să fii darnic. Este special să fii prietenos. Este special să fii bun faţă de alţii.
– Într-adevăr, îi răspunse Dumnezeu, iar tu poţi să fii toate acestea sau orice parte îţi doreşti, oricând! Asta înseamnă să fii Lumina.
– Ştiu! Ştiu! Ştiu ce vreau să fiu! strigă Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau să fiu special fiind iertător. E special să fii iertător?
– Oh da, e foarte special.
– Ce bine! Asta vreau să fiu! Vreau să fiu iertător! Vreau să experimentez ce înseamnă să fii iertător.
– Bun, spuse Dumnezeu, dar înainte ar trebui să ştii ceva.
Micul Suflet devenea puţin nerăbdător. Părea că mereu apar unele complicaţii.
– Ce anume ar trebui să ştiu? oftă Micul Suflet.
– Nu ai pe cine să ierţi…
– Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.
– Nimeni! răspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu există nici măcar un suflet în toată creaţia mea care să fie mai puţin decât perfect. Uită-te în jurul tău!
Abia atunci observă Micul Suflet marea mulţime ce se adunase în jur. O mulţime de suflete veniseră din toată împărăţia pentru că se răspândise vorba cum că Micul Suflet purta această conversaţie cu Dumnezeu şi cu toţii erau curioşi să o audă. Privind în jurul lui, Micul Suflet a trebuit să-i dea dreptate: nu exista nimeni mai puţin minunat, mai puţin magnific, mai puţin perfect decât el însuşi.
Atât de minunată şi strălucitoare era mulţimea din jur încât Micul Suflet abia o putea privi.
– Atunci pe cine ai putea ierta? întrebă Dumnezeu.
– Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se îmbufnă Micul Suflet. Îmi doream să experimentez iertarea. Doream să aflu cât e de special să fii iertător. Şi astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e să fii trist.
Dar chiar atunci un Suflet Prietenos ieşi din mulţime şi se apropie.
– Nu te întrista Suflet Micuţ, îi spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.
– Da ?!? se lumină Micul Suflet, dar cum?
– Îţi voi aduce pe cineva pe care să ierţi.
– Poţi face tu acest lucru?
– Cu siguranţă! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot să apar în viaţa ta următoare şi să mă comport în aşa fel încât tu să ai pe cine ierta.
– Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta? întrebă Micul Suflet. Tu, care eşti o fiinţă perfectă! Tu, care vibrezi atât de puternic încât abia te pot privi. Ce te-ar putea face să vrei să-ţi încetineşti vibraţia atât de mult încât Lumina ce-o radiezi acum să se transforme într-un întuneric dens? Ce te-ar putea face pe tine, care eşti atât de uşor încât dansezi deasupra stelelor şi te mişti prin împărăţie cu viteza gândului, să apari în viaţa mea şi să comiţi astfel de lucruri?
Micul Suflet fu suprins de răspuns.
– Nu fi atât de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, şi tu ai făcut acelaşi lucru pentru mine. Nu-ţi aminteşti? Ohooo, am dansat de multe ori împreuna, noi doi! Am dansat împreună de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat împreună de multe ori şi în multe locuri. Tu doar nu-ţi aminteşti. Am fost amandoi un tot (sferă primordială). Împreună am fost Sus şi Jos, Stânga şi Dreapta, Aici şi Acolo, Acum şi Atunci. Am fost femeia şi barbatul, Bunul şi Răul, am fost amândoi şi Victima şi Asupritorul. Astfel ne-am întâlnit de nenumărate ori, noi doi, fiecare aducându-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea experimenta ceea ce suntem cu adevarat. Voi veni în viaţa ta următoare şi voi fi cel rău de data asta.
Îţi voi face nişte lucruri groaznice şi abia atunci tu vei putea experimenta cum e să fii cel care iartă.
– Dar ce anume îmi vei face de va fi atât de înspăimântător? întrebă Micul Suflet puţin speriat.
– Păi ne vom gândi noi împreună la ceva, răspunse Sufletul cel Prietenos făcându-i un semn cu ochiul. Sufletul cel Prietenos deveni deodată serios şi spuse cu o voce slabă: Ai avut dreptate înainte, să ştii!
– La ce te referi?
– Va trebui să-mi încetinesc vibraţiile şi să devin violent pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plăcute… Va trebui să mă prefac că sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. Aş avea o favoare să-ţi cer.
– Cere-mi orice! strigă Micul Suflet, începând să danseze şi să cânte. Voi putea fi iertător! Voi putea fi iertător! Atunci Micul Suflet observă că Sufletul cel Prietenos rămase foarte tăcut. Ce anume doreşti să-mi ceri? Ce aş putea să fac pentru tine? Eşti un înger să faci toate acestea pentru mine…
– Bine-nţeles că Sufletul cel Prietenos este un înger, interveni Dumnezeu. Toţi sunt îngeri. Aminteşte-ţi asta mereu: Eu vă trimit doar îngeri.
Şi atunci Micul Suflet nu-şi dori nimic mai mult decât să îndeplinească dorinţa prietenului său:
– Ce anume pot sa fac eu pentru tine?
Sufletul cel Prietenos răspunse:
– Atunci când te voi lovi şi te voi izbi, în momentele în care îţi voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea să ţi le imaginezi, în chiar acel moment aminteşte-ţi te rog, cine sunt cu adevărat.
– Oooo, îmi voi aminti, plângea Micul Suflet, îţi promit! Mi te voi aminti exact aşa cum eşti acum, aici.
– Bine, răspunse prietenul său, pentru că, vezi tu, eu mă voi preface atât de bine, încât voi uita şi eu la rândul meu. Şi dacă nu îţi vei aminti tu cine sunt cu adevarat, s-ar putea să nu mai fiu în stare să-mi reamintesc pentru o perioadă lungă de timp. Şi dacă uit cine sunt, s-ar putea ca şi tu să uiţi cine eşti şi astfel vom fi amândoi pierduţi. Va fi nevoie ca un alt suflet să vină şi să ne amintească amândurora cine suntem!
– Nu, nu vom uita, îi promise Micul Suflet, îţi voi reaminti eu. Şi îţi voi mulţumi că mi-ai adus acest dar, şansa de a experimenta cine sunt cu adevarat.
Şi astfel cei doi căzuseră de acord. Micul Suflet îşi începuse noua viaţă, emoţionat să fie Lumina, ceea ce era foarte special, şi entuziasmat să facă parte din acel ceva foarte special numit iertare. Micul Suflet aştepta cu nerăbdare să fie în stare să trăiască experienţa iertării şi să mulţumească oricărui suflet care făcea acest lucru posibil. Şi ori de câte ori un nou suflet apărea în preajma lui, chiar dacă acel nou suflet îi aducea bucurie ori tristeţe, dar mai ales dacă îi aducea tristeţe, Micul Suflet îşi amintea ce-i spusese Dumnezeu: Adu-ţi aminte, Eu vă trimit doar îngeri!

Neale Donald Walsch

Preluată de pe Alive, cu mulţumirile de rigoare! 😉

Tocăniţă internautică (19) – ediţie specială Brâncuşi

Pentru că azi, 19 februarie 2013, se împlinesc 137 de ani de la naşterea marelui Constantin Brâncuşi, prezenta tocăniţă îi este dedicată. Să amestecăm deci, ingredientele-minune:

Digestie uşoară şi lectură plăcută tuturor!

brancusi2

 

Simţi că trăieşti în secolul 21…

whatisthemeaningoflife…fiindcă:

1. Tastezi numărul PIN, fără să vrei, la cuptorul cu microunde.

2. De ani de zile nu ai mai jucat solitaire cu cărţi reale.

3. Ai o listă cu 15 numere de telefon ca să îţi suni familia formată din 3 persoane.

4. Trimiţi un e-mail colegului care stă lângă tine.

5. Ai pierdut contactul cu prietenii fiindcă nu ai adresele lor de e-mail.

6. Te întorci după o zi lungă de lucru acasă şi răspunzi la telefon cu numele firmei.

7. Formezi 0 la telefon ca să primeşti informaţii.

8. Eşti de 4 ani la locul tău de muncă, dar pentru 3 firme diferite.

10. Toate reclamele de la TV arată şi o adresă de web.

11. Intri în panică atunci când simţi că ai plecat de acasă fără mobil şi te întorci din drum ca să-l iei.

12. Te trezeşti de dimineaţă şi deschizi outlook-ul înainte să bei cafeaua.

13. Înclini capul ca să zâmbeşti.

14. Citeşti textul ăsta şi rânjeşti.

15. Mai rău, stii deja că vei trimite e-mailul acesta mai departe.

16. Eşti prea ocupat ca să îţi dai seama că din listă lipseşte punctul 9.

17. Te mai uiţi o dată pe listă, ca să vezi dacă într-adevăr punctul 9 lipseşte… şi acum râzi!

Apropo de asta:

Un om de ştiinţă sud-american a descoperit, după cercetări îndelungate şi complicate, că persoanele care nu sunt sexual active îşi citesc e-mail-urile cu mâna pe mouse! Acum nu mai are sens să iei mâna de pe mouse, e prea târziu! 😛

Sursa Alive via Diverse diversificate

Paharul cu apă şi stresul

glass of water and stressUn psiholog îi învăţa pe cursanţii lui despre managementul stresului. A luat un pahar de apă şi s-a plimbat prin sală în linişte. Toată lumea aştepta o întrebare de genul „Este pe jumătate plin sau pe jumătate gol?”. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul şi şi-a întrebat auditorii :

-Cât de greu este acest pahar cu apă?

Miraţi, cursanţii au dat răspunsuri între 250 şi 500 ml, dar răspunsul psihologului a fost următorul:

-Greutatea absolută nu contează. Contează cât timp îl vei ţine ridicat. Un minut – nicio problemă. O oră – o durere de braţ. O zi – îţi paralizează braţul. În fiecare din aceste 3 cazuri, greutatea paharului nu se schimbă. Se schimbă doar timpul şi cu cât e mai lung, cu atât mai greu este. Stresul şi grijile din viaţă sunt asemenea paharului cu apă. Dacă te gândeşti puţin la ele, nu se întâmplă mare lucru. Dacă te gândeşti mai mult la ele, începe să te doară sufletul. Dacă te gândeşti tot timpul la ele, îţi paralizează mintea şi nu mai poţi să faci nimic. De asta este important să te eliberezi de stres. Când ajungi seara acasă, lasă-ţi grijile deoparte. Nu le purta cu tine în noapte!

Pune paharul jos !