Arcul de Triumf

Si ma gandeam sa va povestesc cum au tremurat azi cot la cot Margeaua si Al Ei Ca Bradul, mai ceva ca piftiile, vreo jumatate de ora pana au reusit sa intre in Arcul de Triumf. Cum sunt rare ocaziile de a-l vizita, am zis sa profitam acum, in pofida frigului de afara si vantului taios, ca deh, ieri cand era zi frumoasa si calda, noi am dormit bustean, cu burtile pline dupa masa copioasa de 1 Decembrie! Dar coada care se micsora rapid ne-a dat un impuls neasteptat si… nesperata rabdare! Si uite asa, am mai bifat ceva de pe luuuunga mea lista cu locuri de vazut in Bucuresti si pot spune acum, cand sunt la caldurica, savurand o cana de ceai fierbinte, ca vizitarea Arcului de Triumf a meritat pe deplin tremuratul din toate incheieturile!

M-a uns pe suflet colectia de imagini vechi din interiorul Arcului, am admirat busturile Reginei Maria si Regelui Ferdinand, coroanele si sceptrul-exact bucata din istoria tarii noastre care mie imi place cel mai mult. Dar am simtit si un fior rece pe sira spinarii la vederea portretelor soldatilor romani care si-au pierdut viata in Afganistan, senzatie amplificata de imaginile proiectate, insotite de sunetele exploziilor si armelor! Cum ne mor soldatii pentru cauza altora, in razboaiele altora!

Intotdeauna m-am intrebat cum se vede Bucurestiul de acolo, de sus, de pe Arc! Ei bine, uite asa arata privelistea:

Asa-i ca e minunata?