Din gura altora, Povestioara de vineri

Am invatat

Am invatat
ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca.
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul depinde de ceilalti.

Am invatat
ca oricat mi-ar pasa mie,
Altora s-a putea sa nu le pese.

Am invatat
ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.

Am învăţat
că nu contează CE ai în viaţă,
Ci pe CINE ai.

Am învăţat
că ţi-e de folos farmecul personal
circa 15 minute.
După accea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat
că nu trebuie să te compari
cu ceea ce pot alţii să facă mai bine,
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.

Am învăţat
că nu contează ce necazuri li se întâmplă oamenilor,
ci ceea ce fac pentru a le rezolva.

Am invatat
ca poti strica totul intr-o clipa
Si sa te doara inima o viata.

Am invatat
ca oricum ai taia,
Orice lucru are doua fete.

Am invatat
ca necesita mult timp
sa devii persoana care vrei sa fii.

Am invatat
ca e mult mai usor
sa reactionezi decat sa gandesti.

Am invatat
ca trebuie sa te desparti de cei dragi
cu cuvinte calde.
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

Am invatat
ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Am invatat
ca suntem responsabili de ceea ce facem
indiferent de cum ne simtim.

Am invatat
ca trebuie sa te controlezi tu,
pentru a nu fi controlat de altii.

Am invatat
ca nu conteaza cat de fierbinte
e la inceput o relatie;
pasiunea paleste cu timpul si-ar trebui
sa existe altceva care sa-i ia locul.

Am invatat
ca eroi sunt cei care fac
ce trebuie, cand trebuie,
Indiferent de consecinte.

Am invatat
ca pentru a ierta e nevoie de exercitiu.

Am învăţat
că sunt oameni care te iubesc,
dar nu ştiu s-o arate.

Am invatat
ca banii sunt o metoda jalnica de a-ti masura valoarea.

Am invatat
ca atunci cand sunt suparat,
am DREPTUL sa fiu suparat,
Dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Am învăţat
că prietenia adevărată continua să existe
chiar şi la distanţă.
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată.

Am învăţat că
dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu,
nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am invatat
ca familia ta nu-ti va fi mereu aproape.
Dar vor exista oameni cu care nu esti inrdudit
care vor avea grija de tine, te vor iubi
si te vor invata sa te increzi din nou in oameni.
Familie nu-ti este doar cea biologica.

Am învăţat
că indiferent cât de bun iţi este un prieten
oricum te va răni din când în când,
iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat
că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii;
câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.

Am învăţat
că indiferent cât de mult suferi,
lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat
că desi trecutul şi circumstanţele iti pot influenţa personalitatea,
TU eşti singurul responsabil pentru ceea ce devii.

Am invatat
ca uneori, cand prietenii mei se cearta,
sunt nevoit sa aleg intre ei,
chiar daca nu vreau.

Am învăţat
că dacă doi oameni se ceartă,
nu înseamnă că nu se iubesc.
Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat
că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc,
şi nu faptele sale.

Am invatat
ca nu vom fi nevoiti sa ne schimbam prietenii,
daca intelegem ca si prietenii se schimba.

Am invatat
ca nu trebuie sa fii atat de nerabdator
sa afli  secretele cuiva.
Ti-ar putea schimba viata pentru totdeauna.

Am învăţat
că doi oameni pot privi acelaşi lucru
şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat
că indiferent de consecinţe,
cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi
ajung mai departe în viaţă.

Am învăţat
că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat
că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat,
când te strigă un prieten,
vei putea găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat
că scrisul, ca şi vorbitul,
pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat
că oamenii la care ţii cel mai mult
îţi sunt luaţi prea repede…

Am invatat
ca desi cuvantul „iubire” poate avea intelesuri multiple,
isi pierde valoarea cand e folosit prea des.

Am învaţat
că este prea greu să-ţi dai seama
unde să tragi linie între a fi amabil,
a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat
să iubesc ca să pot să fiu iubit.

Kathy Kane Hansen

Reclame
Încreţi-mi-ar creierul!, Fotografia săptămânii, Photography

Hai cu Apocalipsa!

Periodic, la intervale de timp mai mari sau mai mici, se mai trezeşte (din somnul raţiunii născător de monştri) câte un maaaaaaaare clarvăzător să alerteze întreg mapamondul de inevitabilitatea unei noi apocalipse. Şi, ca de fiecare dată când se întâmplă asta, se face mare vâlvă, toată lumea se agită şi-şi dă cu presupusul, se iscă tot felul de teorii, care mai de care mai fanteziste, demne de scenarii hollywoodiene, unii se sinucid în grup de teama sfârşitului iminent, alţii se pocăiesc. Se consuma deci o groază de energie (care ar putea fi canalizată mult mai bine, după umila-mi părere, înspre ceva cu adevărat folositor), se varsă multă cerneală pe hârtie, explodează benzile de internet. Şi toatea astea pentru ce? Ca în ziua următoare lumea să răsufle uşurată şi să mai râdă puţin de comicul, dar mai ales penibilul situaţiei. Uite că a trecut şi teribila zi de 21 decembrie 2012 şi treaba cu armaghedonul a răsuflat ca o băşică spartă. Uite că s-a mai dus o apocalipsă şi multe s-or mai duce şi de acum încolo, la fel de răsuflate şi ele!

Dar mai sunt şi ei, artiştii (fiinţe din alte lumi, zic eu), care se inspiră din toată această tevatură şi, punându-şi la contribuţie imaginaţia şi talentul, dau viaţă unor creaţii uimitoare. La fel a făcut şi artistul rus Vladimir Manyuhin, care şi-a imaginat cum ar arăta lumea după apocalipsă şi folosindu-se de Photoshop şi 3DMax, a creat o colecţie de imagini intitulată scurt şi la obiect „Life After The Apocalypse”. Ce-a ieşit e de-a dreptul impresionant: o lume fantastică, decazută, pustie, care nu-i mai aparţine omului şi în care natura îşi reintră în drepturi. Mie mi-a adus aminte de filmul „I Am Legend” cu Will Smith, unul din preferatele mele. Şi credeţi-mă că am văzut o groază pe subiectul ăsta! Just name it! 😀

Artwork of Vladimir Manyuhin

Artwork of Vladimir Manyuhin

Artwork of Vladimir Manyuhin

Artwork of Vladimir Manyuhin

Artwork of Vladimir Manyuhin

Artwork of Vladimir Manyuhin

Artwork of Vladimir Manyuhin 9

Arwork of Vladimir Manyuhin 7

Artwork of Vladimir Manyuhin 11

Artwork of Vladimir Manyuhin 10

Nu ştiu de ce mă fascinează atât de mult subiectul ăsta. Poate pur şi simplu pentru că-mi place să-mi pun imaginaţia la muncă! 😀 Întotdeauna mi-au plăcut joculeţele astea în care născoceam tot felul de scenarii: şi din ce cauză s-ar întâmpla? cum s-ar petrece? care ar fi primul lucru pe care l-aş gândi sau face? În final, cred că fascinaţia mea pentru apocalipsă se reduce la o singură întrebare: „Dacă mâine, lumea pe care tu o cunoşti ar lua brusc sfârşit, ai avea regrete?”. Când ceasul îngaimă ultimul tic-tac, asta e tot ce contează: să mori împăcat, ştiind că ai trăit o viaţă plină şi că ai făcut tot ce ai putut cu ce ai avut!

Fotografia săptămânii, Propriu şi personal

Brăduleţ, brăduţul meu

MY CHRISTMAS TREE, oh christmas tree BY MARGELUTA

Aveam de gând să împodobim bradul în seara de Moş Nicolae, cum facem noi de obicei, dar cu toate cele întâmplate, nu ne-a mai ars de nimic. Mai ales mie, ştiind că nu voi avea cum să imortalizez momentul, din cauza dispariţiei subite a preţiosului meu Nicu Pixelu’ aka aparatul foto (pentru cei care aţi deschis televizoarele mai târziu 😛 ). Dar fiindcă acum am un alt preţios, adica pe Sony Boy cel proaspăt venit în casa mărgelată via Moş Nic, ei bine, nici nu bănuiţi ce rapid mi-a venit cheful de a face bradul! Şi iată ce a ieşit! Hi hi, acum stau nemişcată şi-l admir întruna, hipnotizată de luminiţele colorate şi decoraţiunile cele noi! 😉 Mi-e aşa drag de el!

Sărbătorile de iarnă sunt cele care-mi amintesc cel mai mult de copilărie, vârsta magică, fără de sfârşit… şi totuşi dusă! Gândul că decembrie nu va mai fi niciodată ca atunci, cu praf de zână plutind în aer şi bucurie nemărginită şi speranţe sincere şi fericire în stare pură, of, cât mă întristează gândul ăsta! Deplâng vremurile acelea, îmi lipsesc îngrozitor, tocmai de asta ţin morţiş la obiceiul cu împodobitul bradului, fiindcă simt cum o fărâmă din magia acelor vremuri trecute se proiectează în prezentul monoton al adultului care nu mai ştie să fie copil!

Fotografia săptămânii, Olteanca in Capitala

Let it snow, let it snow, let it snow

LET IT SNOW, let it snow, let it snow BY MARGELUTAAtât de frumos şi liniştit ninge acum în capitală încât poţi chiar să auzi căderea fulgilor de nea! Prima ninsoare va avea întotdeauna iz de basm şi copilărie!

Propriu şi personal

Şi-a venit până la urmă…

1 Cadourile lui Mos Nicolae in ghetute by Margeluta

Cum cine? Adevăratul Moş Nicolae, cel care-ţi aduce-n ghetuţe lucruri frumoase pentru c-ai fost cuminte, nu cel cu mâna lungă, ce te „scapă” de tot ce ţi-e mai drag şi folositor, chiar dacă nu meriţi o aşa pedeapsă!

Dar să vă povestesc întâmplarea! Astă seară, venind acasă şi deschizând în grabă uşa, o foaie de hârtie zboară prin faţa mea, dezlipită probabil de pe faianţa din hol din cauza curentului făcut de intrarea-mi vijelioasă. Intrigată, îi urmăresc căderea legănată şi când mă aplec s-o ridic, văd pe jos alte bileţele de hârtie desenate cu săgeţi ce mă îndeamnă să intru în cameră. Textul de pe foaia albă mă anunţă că a trecut Moş Nicolae pe la mine în timp ce eu eram plecată. Entuziasmată, mă prind în joc şi urmez săgeţile. Pe prag, dau de un alt bilet care mă informează că drumul se va bifurca şi va trebui deci să aleg una din cele două variante mari şi late: 1. să urmez săgeţile ce mă conduc către Moşul cel darnic alias Al Meu Ca Bradul, care stă miserupist în pat, cu laptopul în braţe, ignorându-mă total, ooooori varianta numărul 2, să aleg săgeţile ce duc către fereastră, unde – atenţie, bătăi de tobe, surle şi trâmbiţe- tronează el, CA-DO-UL, exact ca în poză! Ia ghiciţi acum ce am ales! 😀

Normal că am fugit ca nebuna la cadou, doooh! Că doar pe Al Meu Ca Bradul îl am oricând la dispoziţie, prin urmare, de data asta m-am lăsat ghidată de partea materială! Vaaai, soţiorule, ce nevastă materialistă ţi-ai luat pe cap! Ghinionul tău, nu e bun returnabil! Cel puţin nu după 2 ani de la căsătorie! 😛 Primul lucru pe care mi-au căzut ochii a fost -cum altfel?- cutia cu aparatul foto, pe care l-am botezat Sony Boy. Fotografia de mai sus este chiar prima imagine imortalizată de  noul venit! Am ţinut mult să fie aşa, pentru a îngheţa cumva pentru totdeauna aceste clipe minunate… şi total neaşteptate! Nici nu mi-a trecut prin gând că voi avea parte de o aşa surpriză, mai ales că eram întristată peste măsură de evenimentul de ieri noapte, când am fost sărăcită de geantă cu tot ce aveam înăuntru. Sărbătorile fără fotografii sunt pentru mine mai mult decât triste, iar dacă mai adăugăm şi întâmplările recente, avem reţeta perfectă pentru nişte sărbatori de iarnă distruse complet. Şi chiar încercam să mă obişnuiesc cu gândul ăsta, când ce să vezi? A făcut el Al Meu Ca Bradul o mică magie şi voilà, sunt cea mai fericită Mărgea! Ba simt că mi-a revenit subit şi cheful de a împodobi bradul! 😛

Cred că e cea mai mare surpriză de care am avut parte de foarte mult timp încoace! Una mai mult decât plăcută! Şi spune asta o persoană care nu prea se dă în vânt după surprize, fiindcă de obicei nu primeşte lucruri care să-i placă! Aşa că spun pas! De data asta Bradul meu a nimerit-o la fix, semn că mă cunoaşte foarte bine şi… mă iubeşte la fel! Nu puteam cere mai mult de la el, de la sărbătorile de iarnă, de la sfârşitul acestui an, care după toate cele întâmplate, parcă s-a mai îndulcit puţin! Şi asta contează!

Propriu şi personal

Draga Mosule cu mana lunga,

Iti multumesc din suflet pentru „generozitatea” de care ai dovada anul acesta, cand, in loc de dat, mi-ai luat! Ohooo, si inca destule! Si daca tot ai binevoit sa ma usurezi de atatea lucruri personale foarte dragi mie, m-am gandit sa te ajut cu un mic inventar, ca sa stii ce pastrezi si ce „daruiesti” mai departe, in functie de valoarea tuturor nimicurilor margelate pe care le-ai „imprumutat” de la subsemnata!

Ei bine, afla de la mine, ca aia era geanta mea preferata, de firma si din piele veritabila, cea mai mare pe care o aveam, deci si cea mai plina cu diverse. Costa aproximativ 400 euro acum 2 ani, deci te-ai scos! Stai linistit, nu sunt eu atat de avuta, am primit-o cadou de la o fiinta foarte draga mie si tocmai de asta ma doare inima pentru ea! Ca sa vezi, te-ai pricopsit, nu alta! Gagica’ta o sa fie in delir cand o sa i-o duci in dar! Si daca mai adaugi si cele 3 rujuri, 2 mascara, tusul, fardurile si creioanele de ochi, oglinda, penseta mea buna, fondul de ten de la L’Oreal, nou, cumparat duminica si folosit doar o singura data, iti garantez ca extazul mandrei e asigurat!

Eh, cu cheile mele nu prea ai ce face, pentru ca adresa din buletin nu e cea la care locuiesc efectiv, deci TEEEAAPAAA!! N-ai decat sa te duci in sectorul 5 si sa incerci usa, ca sa te convingi si singur! Imi pare rau doar de jumatatea aia de inima de la breloc, primita de Dragobete de la Al Meu Ca Bradul si care nu se va mai intregi niciodata cu jumatatea lui!

Nu are rost sa te mai anunt ca si cu portofelul ai luat o alta mare TEEEEAAAPAAA, dupa cum te-ai prins si singur pana acum! Era gol-golut, ca pruncul la nastere, asa ca va trebui sa iei din alta parte banii pentru grohaitorul de Craciun! Stiu oricum ca nici nu vei avea mila de permisul auto si buletin, asa ca mi-am luat deja adio de la ele si ma pregatesc sufleteste pentru o noua alergatura si o portie zdravana de birocratie romaneasca! Dar m-am obisnuit deja, e al treilea an consecutiv in care imi refac buletinul! Anul trecut l-am pierdut de 1 Decembrie, anul asta de Mos Nicolae! Grozava chestie! Pe cardurile de la farmacii nu dau 2 bani, dar imi pare rau de fotografiile pe care le aveam in portofel, de agenda mea verde cu broscuta si de abonamentul RATB proaspat reinnoit! Fie-le tarana usoara!

Insa cel mai si cel mai tare sufar pentru Nicu Pixelu’ meu rosu ca focul! M-ai lasat fara aparat foto chiar acum, cand se apropie sarbatorile si deci adio clipe frumoase imortalizate pe vecie! Sa ai parte de el la fel ca mine! Si sper macar ca vei avea decenta sa stergi pozele mele de pe aparat si fac matanii sa nu ma trezesc cu vreun profil fals pe facebook, mai ales ca acum ai toooate datele mele personale plus poze! Esti dat dracu’, ce sa mai!

In final, tin sa-ti multumesc ca mi-ai daruit „cel mai frumos” si mai de neuitat 6 decembrie din viata mea! Te asigur ca te voi pomeni in fiecare an, urandu-ti numai de bine, sanatate si viata lunga, tie si familiei tale! Dar daca ai fi avut acolo, in fundul sufletului tau de sparlitor, un dram de bun simt hotomanesc, poate ai fi observat doliul proaspat de la oglinda masinii si pe mine palida, cu ochii rosii si umflati, obosita si nedormita de 2 nopti, si poate nu te-ar fi lasat sufletul sa faci ceea ce ai facut! Da, stiu, vise naive…

P.S.: Te invit la o cafea, ca sa-ti dau si incarcatorul si cablul de date ale aparatului foto!

Fotografia săptămânii, Olteanca in Capitala

Arcul de Triumf

Arcul de Triumf 2 by margeluta

Si ma gandeam sa va povestesc cum au tremurat azi cot la cot Margeaua si Al Ei Ca Bradul, mai ceva ca piftiile, vreo jumatate de ora pana au reusit sa intre in Arcul de Triumf. Cum sunt rare ocaziile de a-l vizita, am zis sa profitam acum, in pofida frigului de afara si vantului taios, ca deh, ieri cand era zi frumoasa si calda, noi am dormit bustean, cu burtile pline dupa masa copioasa de 1 Decembrie! Dar coada care se micsora rapid ne-a dat un impuls neasteptat si… nesperata rabdare! Si uite asa, am mai bifat ceva de pe luuuunga mea lista cu locuri de vazut in Bucuresti si pot spune acum, cand sunt la caldurica, savurand o cana de ceai fierbinte, ca vizitarea Arcului de Triumf a meritat pe deplin tremuratul din toate incheieturile!

Arcul de Triumf by Margeluta

Arc de Triumf Bucuresti by Margeluta

scari Arc de Triumf by Margeluta

sceptru si coroane by Margeluta

Regina Maria by Margeluta

Regele Ferdinand by Margeluta

interior Arcul de Triumf by Margeluta

M-a uns pe suflet colectia de imagini vechi din interiorul Arcului, am admirat busturile Reginei Maria si Regelui Ferdinand, coroanele si sceptrul-exact bucata din istoria tarii noastre care mie imi place cel mai mult. Dar am simtit si un fior rece pe sira spinarii la vederea portretelor soldatilor romani care si-au pierdut viata in Afganistan, senzatie amplificata de imaginile proiectate, insotite de sunetele exploziilor si armelor! Cum ne mor soldatii pentru cauza altora, in razboaiele altora!

Intotdeauna m-am intrebat cum se vede Bucurestiul de acolo, de sus, de pe Arc! Ei bine, uite asa arata privelistea:

Manastirea Casin by Margeluta

Panorama Arcul de Triumf by Margeluta

Panorama Arc de Triumf Bucuresti by Margeluta

Bvd Kideleff by Margeluta

Asa-i ca e minunata?