La primavera

Primăvara asta e mai mult toamnă! Ieri a plouat cu tunete şi fulgere, azi e înnorat şi frig, picură şi bate îngrozitor vântul! Privesc pe geam cum se zvârcolesc crengile plutei de 9 etaje din spatele blocului. De câte ori mi-am imaginat că se frânge, m-am întrebat peste cine va intra în casă?! Numai că se clatină, se apleacă, dar nu se frânge. O plouă, o bate vântul, o ninge, o arde soarele, dar ea e tot în picioare. Doar frunzele proaspete, de-un verde crud, care cresc şi se înmulţesc de la o zi la alta trădează primăvara, căci altfel, peisajul ud şi gri ţi-ar inspira un noiembrie friguros.

Pomii au înflorit demult, ba chiar s-au şi trecut. Nu am avut timp să le admir bogăţia florilor, eram prea ocupată să zac în pat, cu febră şi frisoane. Nu am apucat să-mi leg şnurul alb-roşu al mărţişorului de vreo crenguţă şi nici să culeg cocorăi şi viorele. Anul ăsta, ca în niciun altul, tradiţiile mele de primăvară s-au dus pe apa sâmbetei. Am ratat începutul primăverii, anotimpul meu preferat, nu l-am inspirat adânc în plămâni, nici măcar nu mi-a impregnat pielea. Dar a trebuit să mă consolez cumva, aşa că am scotocit prin fişierele laptopului după fotografii din care să ţâşnească primăvara. Şi am găsit. Suficiente ca ochii să-mi fie în extaz! După câteva ore de editat fotografiile şi realizat slideshowul, plus alte 1300 de minute (!) cât mi-a luat să-l încarc pe Youtube, iată câteva bucăţele din primăverile anilor trecuţi, imortalizate în fotografii de către subsemnata Mărgea, pe muzica lui Ludovico Einaudi. Sper să vă placă! 😉