Lasă un comentariu

Siiiiinguuur, atââât de singur!

Ieri, pe când Mărgeaua trăgea un pui de somn de coadă, simte cum o smulge din lumea viselor dulci de după-masă, vocea Bradului ei… plus scârţâitul parchetului pe care el dădea ture: de la uşă la fereastră, de la fereastră la uşă, apoi invers şi-napoi. Cu ochii mijiţi, ea îi depistează telefonul la ureche. „Ahaam, te prinsăi Gogule! Până aici ţi-a fost! Şi ţie, şi coţohârlei cu care vorbeşti!”. În caz că nu ştiaţi, posesoarele de balcoane şi pleată lungă mai au în dotare, cadou de la Mama Natură (şi ea tot femeie!), un radar megasofisticat şi ultrasensibil cu care aud doar ce vor şi văd doar când trebuie! „Rămâne atunci la ora 17!” confirmă Al Meu Ca Bradul. „S-o crezi tu!” întăreşte Mărgeaua în timp ce-şi ascute unghiile.

why-god-whyDar a trebuit să mi le retractez numaidecât, ca pisica după ce i-a scăpat şoarecele. Pff, alarmă falsă. Da, cu o duduie vorbea el atât de galant, dar era doar tipa de la UPC. Uitasem că nu funcţiona nici cablul, nici netul! Sau mai bine zis, la fel ca în copilărie, când mă ameninţa maică-mea că dacă nu merg la culcare nu mai vine Moş Crăciun, mi-am imaginat că atunci când mă trezesc, o să vină înapoi, cu capul plecat şi copleşite de vină, şi cablul tv, şi netul meu! Dar vaaaaai, oroare, au plecat şi duse au fost! Şi n-au lăsat frimituri de pâine în urma lor! Sau le-au mâncat porumbeii care ne tot lasă cadouri găinăţoase pe pervaz!

Moment de tăcere totală. Linişte copleşitoare. Cerul se înnora, vântul bătea şi-un vrăbioi la geam cânta… de inimă albastră, semn că natura e în concordanţă cu sentimentele autorului. Eu mă holbam la Al Meu Ca Bradul, el se holba la mine. Uat tu do, uat to do? Plictiseala ne tot căra palme, atâtea încât simţeam imboldul de-a lălăi în cor „siiiiinnnnguuuur, atââât de siiinguuur/ Simt dureri pe caaaaare nu mai pooouuuuooot să le-nduuuuur”, legănând-ne de la stânga la dreapta şi-napoi, cu mâinile în aer şi brichetele aprinse. Asta după multe „de ce”-uri, speranţe şi rugi înălţate spre cer!

Dar Al Meu Ca Bradul n-avea timp de pierdut, că la 21:30 juca Steaua şi deci nici nu se punea problema să aştepte până a doua zi dupa ora 17, când veneau de la Upc să remedieze situaţia. Trebuia remediată i-me-di-at! I  s-a aprins un beculeţ care i-a amintit că are wireless pe laptop, aşa că s-a instalat cu el la geam (iar eu i-l şi vedeam bucăţele în faţa farmaciei de la parter). Dar vaaai, durere dureroasă! se încărca pagina cu viteza melcului turbat (cam deloc adică!). Aşa că după câteva cuvinte de dulce şuierate printre dinţi, s-a lăsat păgubaş într-un final şi a făcut transmisiune directă prin telefon cu naşa, de asemenea stelistă înfocată, care-i povestea de-a fir a păr cum decurge meciul (adică tot prost, că au făcut egal cu Gaz Metan şi Becali l-a demis pe Ilie Stan).

Şi-am încălecat pe-o şa şi-am încheiat povestea… cu Mărgeluţa şi Al Ei Ca Bradul dormind buştean înainte de 12 noaptea, lucru rar întâlnit în casa mărgelată. Bonus o carte citită între timp. Are şi privarea de net-tv avantajele ei!

P.S.: cum au promis, cei de la Upc ne-au readus azi conexiunea internet in ruter şi laptopurile pe genunchi! Me happy! Very happy! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: