Capitole târzii din viaţa mea

Aş putea spune că vinovată de proaspăta mea pasiune pentru Familia Regală a României şi în special pentru Regina Maria, o poartă naşa mea. Nu o arăt cu degetul pentru a o ocărî, ci dimpotrivă, pentru a-i mulţumi. Dacă nu ar fi fost ea (şi campania vALLuntar), nu m-aş fi delectat cu o lectură atât, dar atât de plăcută: „Regina Maria a României. Capitole târzii din viaţa mea – memorii redescoperite” – Diana Mandache. Poate ar fi trebuit să încep cu începutul, pentru că volumul de faţă este cel de-al patrulea, o continuare a seriei „Povestea vieţii mele” publicataă în anii ’30, cea care a consacrat-o ca scriitoare pe Regina Maria. Dar asta nu m-a deranjat cu nimic şi nu m-a împiedicat să înţeleg povestea, deşi cred că m-a ajutat şi faptul că citisem deja înainte o altă carte despre viaţa ei, „Missy. Regina României” – Guy Gauthier. Trebuie totuşi să recunosc că e cu mult mai fascinant să afli gândurile şi simţămintele reginei descrise de ea însăşi, decât povestite de altcineva.

Cartea se citeşte uşor, datorită scriiturii calde, de suflet şi-de ce nu?-sincere. Şi mai ales fără aere princiare. Îţi dă impresia că stai la taclale cu o veche prietenă care-ţi povesteşte ce s-a mai petrecut în viaţa ei în ultima vreme, eventual cu un ceai în faţă, în grădinile de la Balcic (cel puţin eu asta mi-am imaginat). În plus, Regina ţine să precizeze încă de la început că „relatările vor avea goluri, vor fi anumite omisiuni, anumite tăceri şi discreţii”, ceea ce denotă respect pentru cititor, nu-i aşa? Per total, ca să nu mă lungesc prea mult, în acest ultim volum al memoriilor sale, Regina Maria descrie pe larg consecinţele Primului Război Mondial, relatează diferite evenimente şi vizite oficiale, vorbeşte despre înfăptuirea României Mari şi noul context politico-social aferent acestei realizări, portretizează membrii familiei şi diverşi oameni politici. Şi toate astea cu un adevărat talent de povestitoare care te încântă pur şi simplu.

„Capitole târzii din viaţa mea” este una din acele cărţi care nu se povestesc, ci se citesc.  Nu vă cer să mă credeţi pe cuvânt, vă recomand însă din inimă cartea dacă vreţi să descoperiţi o altă lume, una demult apusă şi să aflaţi o regină care şi-a presărat în cuvinte sufletul şi dragostea pentru poporul român.

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL. Pentru fiecare postare scrisă, echipa ALL va lucra 15 minute pentru un centru ales de bloggeri, iar pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.

Aşadar dragilor, vă rog, nu vă sfiiţi la comentat! Să-i punem la muncă pe cei de la All! 😉

32 de gânduri despre „Capitole târzii din viaţa mea

  1. Ma bucur ca ti-a placut cartea! Iti impartasesc cele scrise mai sus. Este o adevarata lectie de istorie, iar felul autoarei Reginei Maria de a scrie este fascinant. Si mie mi-a dat impresia ca stai la palavre cu o prietena, ca un simplu om isi povesteste viata.

    Totusi mie mi-a placut mai tare Povestea Vietii Mele…este mai ampla, mai complexa, dar scrisa la fel in aceeasi maniera calda, poate mult mai apropiata decat Capitole Tarzii din Viata Mea. Merita citita! Cu siguranta iti va place!

    Apreciază

    1. Abia astept sa citesc „Povestea vietii mele”. Toata lumea zice ca primele volume sunt mai frumoase, adevarate povesti cu printese, mai ales cand isi rememoreaza copilaria. Exact cum ai spus si tu, Larisa! Deci clar, nu le ratez! :*

      Apreciază

  2. Si eu am citit cartea in cadrul campaniei vALLuntar si am fost foarte fericita de alegerea facuta. Ai dreptate, pe parcursul cartii ai senzatia ca o prietena veche iti povesteste „ultimele intamplari”. Este o carte minunata, scrisa de un om minuntat.

    Apreciază

    1. Ma bucur ca parerile noastre despre carte coincid! 😉 In curand o sa ma apuc si de celelalte 3 volume, eu am inceput cu sfarsitul! :))

      Apreciază

  3. Da, felul in care isi povesteste copilaria este foarte fain. Oricum cartea este o adevarata lectie de istorie. O prezinta mult mai frumos decat au facut-o, cel putin pentru mine, manualele de istorie de la scoala.

    Apreciază

    1. Adevarul este ca lectiile de istorie din scoala erau mult prea aride, de asta nici eu nu m-am omorat cu istoria la scoala, era doar o insiruire de date!

      Apreciază

  4. Am citit dimineata in graba postarea si n-am stiut ce sa comentez (desi imi doream sa comentez, ca sa contribui la minute), nu pare deloc genul de care pe care as citi-o si cu siguranta ca n-as fi ridicat-o de pe raft daca o vedeam in librarii. Ai scris frumos despre ea asa ca stau in dubii acum, poate ii dau o sansa.

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.