Simt indiferenţa

În ultima vreme o simt cum creşte în mine, încet dar sigur. Îi simt pâcla învăluindu-mă de la tălpile bătotorite şi urcând spre genunchii zdreliţi. Cuprinzându-mi cu nesaţ coapsele învineţite şi risipindu-se în vintrele zdrobit. O simt ţesând pânză deasă în jurul inimii. E prima dată când mă inundă indiferenţa şi mă bucură. O îmbrăţişez şi o accept fiindcă demult o aşteptam! Am invocat-o atâţia ani şi în sfârşit e aici! Tămăduitoarea indiferenţă!

E prima dată când mă gândesc la mine şi liniştea sufletului meu. Am obosit să duc mereu grija celorlalţi, am obosit să-mi pese. Să fiu eu întotdeauna cea dinspre care pleacă totul, dar care nu primeşte nimic înapoi. Prietenia e o stradă cu două sensuri. Nu poate veni totul doar dintr-o singură parte!fake friends

Au fost timpuri când credeam că nu vă merit, ah, trecutele mele prietenii! Îmi tresălta inima la gândul că sunt cea mai norocoasă că vă am. Când de fapt întotdeauna a fost invers! Voi aţi fost cei ai dracului de norocoşi să mă aveţi. Pe mine. Da. Şi prea orbi să vedeţi asta. Ori prea interesaţi să recunoaşteţi. Iar eu prea loială. Şi naivă. Dar am epuizat sacul cu şanse.

M-aţi făcut să trec prin toate stadiile: confuzie, uimire, suferinţă, furie, neîncredere, vinovăţie, dezamăgire. Acum îmi sunteţi indiferenţi. Nuli. Nu vă mai duc în spate. Nu vă mai încasez loviturile, nu vă mai cred cuvintele înşelătoare, nu vă mai scuz trădările, nu vă mai tolerez prezenţa, nu vă mai suport măştile. Nu vă mai cerşesc prietenia. Eu îmi sunt singura prietenă şi-mi sunt de ajuns.

Netoţilor, voi sunteţi cei care aţi pierdut cea mai bună, mai loială şi mai de încredere persoană pe care o puteaţi avea! Şi nu-mi pare rău de voi! Vă doresc prieteni pe măsură şi să cunoaşteţi rotunjimea roţii!

Reclame